ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1089/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13/

F din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta P.R.T. împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale nr. 315/P/2008 din 17 septembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că rezoluția

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 315/P/2008 din 17 septembrie

2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc Ț.V.M.,

pentru infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în

formă calificată”, prevăzută de art. 246 raportat la art. 248

1

C.

pen.

Pentru a da această soluție

procurorul a reținut următoarele:

La data de 05 august 2008 a

fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, sub nr. 873/VIII/1/2008,

plângerea formulată de persoana vătămată P.R.T. împotriva executorului

judecătoresc Ț.V.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 246

raportat la art. 248

1

C. pen.

În plângere, persoana

vătămată a arătat că executorul judecătoresc, la cererea C.B., a întocmit cinci

dosare de executare cu nr. 111/2002, nr. 112/2002, nr. 52/2003, nr. 46/2003 și nr.

211/2005.

În dosarele nr. 112/2002, nr.

46/2003 și nr. 211/2005, debitor principal era SC I.P. SRL Matca, reprezentată

de I.G., potrivit titlului executoriu, contractul de împrumut nr. 120 A/1996 și

ulterior sentința civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galați.

În dosarele de executare nr.

52/2003 și nr. 111/2002, debitorul principal era SC V.I. SRL, reprezentată de P.I.V.,

potrivit titlului executoriu: contractul de împrumut nr. 16/B/1996 și ulterior

sentința civilă nr. 180/1997 a Tribunalului Galați.

Deși debitorii erau

persoanele juridice arătate mai sus, iar garanta era SC R.P.I. SRL Matca,

reprezentată de P.R.T., executorul s-a îndreptat în toate dosarele numai

împotriva persoanei vătămate, ca persoană fizică, fără să întocmească nici un act

de urmărire silită împotriva debitorilor principali din dosarele arătate mai

sus.

Având în vedere solicitarea

persoanei vătămate și pentru o mai bună soluționare a plângerii, la data de 18

august 2008, aceasta a fost înregistrată la lucrări penale sub nr. 315/P/2008.

În sarcina executorului

judecătoresc nu se poate reține infracțiunea de abuz în serviciu în formă

calificată prevăzută în art. 246 raportat la art. 248

1

C. pen.,

pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 151

din 10 februarie 1997, pronunțată în dosarul nr. 5843/1996 al Tribunalului

Galați, a fost admisă în parte acțiunea civilă în pretenții formulată de

reclamanta B.R.C.R. – C.B., sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâții SC

I.P.M., I.G., SC R.P.I. SRL Matca și R.P.T.

Prin sentința civilă nr. 180

din 25 februarie 1997 pronunțată în dosarul nr. 5842/1996 al Tribunalului

Galați a fost admisă în parte acțiunea civilă în pretenții formulată de

reclamanta B.R.C.R. SA C.B., sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâții SC

V.I. SRL Tecuci, P.I.V., SC U. SRL Matca – R.P. și R.P.T. Au fost obligați

pârâții în solidar către reclamantă la plata sumei de 82.892.152 lei credit

restant.

După cum se cunoaște,

creditorul are, printre alte drepturi și dreptul de a alege, în cazul în care

are mai mulți debitori solidari, pe care dintre ei să-i urmărească.

În cursul executării,

persoana vătămată putea opune creditorului atât beneficiul de discuțiune, cât

și pe cel de diviziune.

Potrivit art. 399 C. proc.

civ., împotriva executării silite, precum și a oricărui act de executare,

persoana vătămată putea formula contestație la executare.

Cu toate acestea, persoana

vătămată nu a uzat de aceste căi legale sau le-a exercitat doar parțial,

preferând să formuleze plângeri penale.

Este de menționat și faptul

că executările silite pornite împotriva persoanei vătămate nu au fost

finalizate, iar în dosarele respective a fost constatată perimarea.

Cu toate acestea, persoana

vătămată este nemulțumită și formulează succesiv plângeri penale împotriva

executorului judecătoresc Ț.V.M.

În dosarul de executare nr. 211/2005,

executorul judecătoresc a luat în considerare obiecțiunile persoanei vătămate

cu privire la sentința civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galați și nu a mai

continuat executarea silită.

De altfel, chiar greșite

dacă ar fi fost actele executorului judecătoresc care nemulțumesc persoana

vătămată, aceasta ar fi avut căile legale pentru a le îndrepta. Or, plângerea

penală nu este o cale de atac în sensul legii (în același sens, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1470/2007, pronunțată în

dosarul nr. 3507/44/2006).

Pe de altă parte, în

rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 111/P/2006 din 31

mai 2006 s-a reținut că executorul judecătoresc Ț.V.M. nu și-a încălcat

atribuțiile de serviciu, punând în executare titlul executoriu, respectiv

sentința civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galați, în dosarul de executare nr.

211/2005, față de persoana fizică P.R.T. Această soluție a fost confirmată

ulterior de instanțele de judecată.

În altă ordine de idei,

atâta timp cât executarea silită fusese încuviințată de instanța de judecată,

executorul judecătoresc era obligat să treacă la executarea silită și să o

continue până la recuperarea integrală a debitului de către bancă.

Pentru aceste considerente

și având în vedere că unele aspecte sesizate de persoana vătămată au făcut

obiectul cercetărilor care s-au efectuat în dosarul nr. 111/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, urmează a se dispune neînceperea

urmăririi penale în cauză.

Împotriva acestei rezoluții

în termen legal a formulat plângere petenta P.R.T., însă prin rezoluția nr. 1079/II/2/2008

din 10 noiembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați, această plângere a fost respinsă, ca nefondată, apreciindu-se,

în esență, că rezoluția atacată este legală și temeinică, că cercetările sunt

complete și că soluția se fundamentează pe probele aflate la dosar.

Împotriva rezoluției nr. 315/P/2008

din 17 septembrie 2008, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenta P.R.T. a formulat plângere, înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1387/44/2008, solicitând tragerea la

răspundere penală a intimatului Ț.V.M., reiterând motivele învederate în

plângerea penală adresată procurorului.

Plângerea formulată de

petentă este nefondată, urmând a fi respinsă.

Analizând rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale, sub aspectele invocate de petentă, Curtea

constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

executorul judecătoresc, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 raportat la art.

248

1

C. pen., întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Astfel, Curtea reține că, în

esență, petenta este nemulțumită de modalitatea în care a procedat la punerea

în executare a unor sentințe civile, în sensul că s-a îndreptat împotriva ei și

nu asupra celorlalți codebitori.

Potrivit dispozițiilor art. 246

C. pen., constituie infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor” „fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor

sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane.”

În speță nu se poate însă

reține că intimatul și-a îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu,

întrucât activitatea executorului judecătoresc poate fi cenzurată doar pe calea

contestației la executare, iar în situația admiterii unor astfel de căi de

atac, actele întocmite cu prilejul executării se anulează. Admiterea unor

astfel de contestații nu poate atrage însă răspunderea penală a executorului

judecătoresc la fel cum admiterea unor căi de atac împotriva unor sentințe

judecătorești nu poate atrage răspunderea magistratului care le-a pronunțat,

fiind vorba despre un act de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale,

ce poate fi cenzurat doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

De altfel, se remarcă faptul

că, în cauză, petenta a uzat de această cale de atac împotriva actelor de

executare și urmare a admiterii contestației formulate, actele efectuate de

intimat au fost anulate, iar ulterior executarea s-a perimat, situație în care

nu se poate reține că interesele legale ale petentei au fost în vreun fel

vătămate, pentru a se putea pune problema incidenței prevederilor art. 246 C.

pen.

Concluzionând, Curtea

constată că plângerea formulată de petentă este nefondată, întrucât soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc Ț.V.M., dată prin

rezoluția atacată, este temeinică și legală, motiv pentru care o va respinge ca

atare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționara P.R.T., criticând-o ca nelegală și netemeinică,

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc.

pen., întrucât hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, cel prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., întrucât

instanța de fond a omis examinarea unor probe și, în fine, cel prevăzut de art.

385

9

pct. 18 C. proc. pen., stabilindu-se o gravă eroare de fapt și

solicitându-se cu ocazia rejudecării după casarea ei, trimiterea cauzei la

procuror în vederea începerii urmăririi penale a intimatului făptuitor pentru

infracțiunea imputată.

Examinând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de critică

invocate și de cazurile de casare indicate, dar și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de

petiționara P.R.T. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare, în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, prima din criticile

iterate, cea relativ la nemotivarea hotărârii atacate este nepertinentă,

întrucât prima instanță, conformându-se pe deplin dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., judecând plângerea și verificând rezoluția pe baza lucrărilor

și a materialului din dosarul cauzei și în lipsa unor înscrisuri noi prezentate

a motivat convingător în cuprinsul filei 4 soluția dispusă de respingere a

plângerii formulată de recurenta petiționară.

Nu este fondată nici critica

întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc.

pen., deoarece aceeași primă instanță a examinat în totalitate actele

premergătoare efectuate de procuror și a stabilit în consecință caracterul

legal și temeinic al soluției de neîncepere a urmăririi penale a intimatului

făptuitor Ț.V.M. adoptată prin rezoluția procurorului.

Concomitent, nu este fondat

nici motivul de critică prin care se pretinde existența unei grave erori de

fapt a judecătorului fondului, întrucât incidența cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., desemnează situația unei

contradicții esențiale, necontroversate și intrinseci între soluția dispusă și

„ceea ce spune dosarul cauzei prin actele și lucrările lui”, ceea ce nu este

cazul în speța de față.

Astfel, prima instanță, în

mod legal și temeinic a statuat cu titlu de situație de fapt rezultată din

actele premergătoare efectuate de procuror că prin sentința civilă nr. 151 din

10 februarie 1997, pronunțată în dosarul nr. 5843/1996 al Tribunalului Galați,

a fost admisă în parte acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta B.R.C.R.

– C.B., sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâții SC I.P.M., I.G., SC R.P.I.

SRL Matca și R.P.T.

Prin sentința civilă nr. 180

din 25 februarie 1997, pronunțată în dosarul nr. 5842/1996 al Tribunalului

Galați, a fost admisă acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta B.R.C.R.

SA C.B., sucursala Vrancea, în contradictoriu cu pârâții SC V.I. SRL Tecuci, P.I.V.,

SC I. SRL Matca – R.P. și R.P.T. Au fost obligați pârâții, în solidar, către

reclamantă la plata sumei de 82.892.152 lei credit restant.

După cum se cunoaște,

creditorul are, printre alte drepturi, și dreptul de a alege, în cazul în care

are mai mulți debitori solidari, pe care dintre ei să-i urmărească.

În cursul executării,

persoana vătămată putea opune creditorului atât beneficiul de discuțiune, cât

și pe cel de diviziune (art. 1662 și art. 1667 C. civ.).

Potrivit art. 399 C. proc.

civ., împotriva executării silite, precum și a oricărui act de executare,

persoana vătămată putea formula contestație la executare.

Cu toate acestea, persoana

vătămată nu a uzat de aceste căi legale sau le-a exercitat doar parțial,

preferând să formuleze plângeri penale.

Este de menționat și faptul

că executările silite pornite împotriva persoanei vătămate nu au fost

finalizate, iar în dosarele respective a fost constatată perimarea. Cu toate

acestea, persoana vătămată este nemulțumită și formulează succesiv plângeri

penale împotriva executorului judecătoresc Ț.V.M.

În dosarul de executare nr. 211/2005,

executorul judecătoresc a luat în considerare obiecțiunile persoanei vătămate

cu privire la sentința civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Galați și nu a mai

continuat executarea silită.

De altfel, chiar greșite

dacă ar fi fost actele executorului judecătoresc, care nemulțumesc persoana

vătămată, aceasta ar fi avut căile legale pentru a le îndrepta. Or, plângerea

penală nu este o cale de atac în sensul legii (în același sens, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 1470/2007, pronunțată în

dosarul nr. 3507/44/2006).

Pe de altă parte, în

rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 111/P/2006 din 31

mai 2006, s-a reținut că executorul judecătoresc Ț.V.M. nu și-a încălcat

atribuțiile de serviciu, punând în executare titlul executoriu, sentința civilă

nr. 151/1997 a Tribunalului Galați, în dosarul de executare nr. 211/2005, față

de persoana fizică P.R.T. Această soluție a fost confirmată ulterior de

instanțele de judecată.

În consecință, în mod legal,

procurorul care a soluționat acum dosarul nr. 315/P/2008 a apreciat că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. j) C. proc. pen.

În privința celorlalte

aspecte sesizate de petentă, în sensul că executorul nu a executat alți

debitori, în primul rând și apoi să se îndrepte împotriva sa, se reține că

aprecierea procurorului care a dispus soluția atacată este legală.

Astfel, prin sentințele

civile nr. 151 din 10 februarie 1997 și nr. 180 din 25 februarie 1997 ale

Tribunalului Galați, petenta a fost obligată în solidar cu alți debitori să

plătească o sumă de bani băncii C.B.

În aceste condiții, în mod

corect s-a apreciat în rezoluția nr. 315/P/2008 că banca avea posibilitatea să

se îndrepte împotriva oricărui debitor, pentru recuperarea debitului. De

altfel, petenta nu a uzat nici de calea legală a contestației la executare.

Așa fiind, în mod legal, în

baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus prin rezoluția atacată a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Galați nr. 315/P/2008 din 17 septembrie 2008 (menținută prin rezoluția de

respingere a plângerii nr. 1079/II/2/2008 din 10 noiembrie 2008 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați) neînceperea urmăririi

penale a intimatului executor judecătoresc nominalizat pentru infracțiunea de

abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la

art. 248

1

C. pen.

Cum, prin dispozițiile art. 246

C. pen., constituie infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor” „fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor

sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane.” În speță nu se poate însă reține că intimatul și-a îndeplinit

necorespunzător atribuțiile de serviciu, întrucât activitatea executorului

judecătoresc poate fi cenzurată doar pe calea contestației la executare, iar în

situația admiterii unor astfel de căi de atac, actele întocmite cu prilejul

executării se anulează. Admiterea unor astfel de contestații nu poate atrage

însă răspunderea penală a executorului judecătoresc la fel cum admiterea unor

căi de atac împotriva unor sentințe judecătorești nu poate atrage răspunderea

magistratului care le-a pronunțat, fiind vorba despre un act de interpretare și

aplicare a unor dispoziții legale, ce poate fi cenzurat doar prin intermediul

căilor de atac prevăzute de lege.

De altfel, se remarcă faptul

că, în cauză, petenta a uzat de această cale de atac împotriva actelor de

executare și urmare a admiterii contestației formulate, actele efectuate de

intimat au fost anulate, iar ulterior executarea s-a perimat, situație în care

nu se poate reține că interesele legale ale petentei au fost în vreun fel

vătămate, pentru a se putea pune problema incidenței prevederilor art. 246 C.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petenta P.R.Ț., împotriva sentinței penale nr. 13/ F din

27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petentă la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 martie 2009.