ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3032/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Curtea de Apel Galați, secția penală, prin Sentința penală nr. 67/F din 10 aprilie 2009, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenta P.R.F.  împotriva Rezoluției nr. 245/P/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

A fost obligată petenta să plătească 25 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. 245/P/2008 din 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 lit. b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc Ț.V.M., cercetat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. combinat cu art. 248

1

C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 271 C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Procurorul a dispus această măsură în urma actelor premergătoare efectuate privind plângerile penale formulate de partea vătămată P.R.F. la 23 iunie 2008, 27 iunie 2008, 05 septembrie 2008, înregistrate sub numerele 245/P/2008, 246/P/2008 și 352/P/2008 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, dosare care prin ordonanțele din 23 septembrie 2008 au fost conexate.

Prin plângerile înregistrate partea vătămată a susținut că:

- făptuitorul Ț.M.V., deși a încheiat Dosarele de executare silită nr. 111/2002, nr. 52/2002, nr. 112/2002, 46/2003 și 211/2005, nu a informat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Galați - Biroul de Carte Funciară pentru ridicarea comandamentelor și somațiilor transcrise în cartea funciară, cauzându-i un prejudiciu de 200.000 RON;

- făptuitorul a întocmit cele 5 dosare de executare silită - mai sus arătate - însă a încheiat contracte de executare silită numai pentru două dintre acestea (Dosar nr. 111/2002 și nr. 46/2003).

- prin încheierea de ședință din 15 martie 2002 pronunțată de Judecătoria Tecuci în Dosarul nr. 1394/2002 s-a constatat că dreptul creditoarei C.B. de a cere executarea silită s-a prescris și, cu toate acestea, făptuitorul nu a respectat hotărârea instanței și a închis Dosarul nr. 112/2002 cu mențiunea nereală a perimării executării silite.

Procurorul l-a audiat pe făptuitor, a verificat și Rezoluțiile nr. 11/P/2006 din 31 mai 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și 315/P/2008 din 17 septembrie 2008 a aceluiași parchet prin care, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a), b), d) și f) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul Ț.V.M. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246, 323 C. pen., 271 C. pen., 220 C. pen., 246 raportat la art. 248

1

C. pen., în plângeri repetate formulate de petentă în legătură cu dosarul de executare silită întocmite de făptuitor, a analizat actele depuse de petentă și făptuitor și a constatat că executorul judecătoresc Ț.V.M. nu a săvârșit nicio faptă prevăzută de legea penală cu ocazia efectuării actelor de executare silită în Dosarele nr. 111/2002; nr. 112/2002, nr. 52/2003, nr. 46/2003 și nr. 211/2005.

Împotriva rezoluției a făcut plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., partea vătămată P.R.F., plângere care a fost respinsă prin Rezoluția nr. 121/II/2/2009 din 20 februarie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Nemulțumită și de această soluție, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petenta a formulat plângere în fața judecătorului.

Prin plângerea formulată petenta a susținut că executorul Ț.V.M. a comis fapte penale și a solicitat desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale și trimiterii în judecată.

Instanța, procedând conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a verificat rezoluția pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a constatat că materialul probator administrat este complet, iar soluția dispusă de procuror este legală și temeinică.

A motivat că din materialul probator rezultă că executorul judecătoresc Ț.V.M. a acționat cu respectarea dispozițiilor C. proc. civ., care reglementează materia executării silite, în cauză nefiind obligatorie încheierea contractelor de executare silită, așa după cum rezultă și din conținutul adresei nr. 88674/1205/E/2008 din 04 august 2008 emisă de Ministerul Justiției.

Somația emisă la 23 decembrie 2003 în Dosarul de executare silită nr. 52/2003 nu a fost transcrisă în cartea funciară deoarece procedura de executare silită a fost continuată în Dosarul de executare silită nr. 46/2003.

Radierea somațiilor imobiliare emise în Dosarele de executare silită nr. 46/2003 și nr. 211/2005 și transcrise în cartea funciară trebuiau solicitate de persoana vătămată, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. (6) C. proc. civ., persoana vătămată care trebuia să prezinte dovada achitării debitului sau prescripția titlului executoriu și să achite taxa de radiere la Biroul de Carte Funciară Tecuci.

Pe de altă parte, se constată că în Dosarul de executare nr. 67/F din 10 aprilie 2009 plângerea a fost respinsă, în temeiul art. 278

1

lit. a) C. proc. pen., ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, petenta care nu și-a motivat recursul și, deși legal citată, nu s-a prezentat ca să-l susțină.

Intimatul a trimis la dosar două memorii prin care a solicitat respingerea recursului, hotărârea și rezoluțiile fiind legale și temeinice.

Recursul este nefondat.

Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța a verificat rezoluția atacată, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și a reținut și motivat că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, care, contrar susținerilor petentei, nu a săvârșit infracțiunile reclamate.

Din actele dosarului rezultă că nemulțumirile petentei au la bază contractele de credit nr. A și B din anul 1996 când între SC I.P. SRL Matca și B.R.C.R. - Sucursala Vrancea s-au acordat de ultima primei, împrumuturile de 300.000.000 RON și 60.000.000 RON, garantate de R.P.I. SRL cu ipotecă pe imobilul societății garantului.

Contractele de ipotecă de rangul I și II s-au încheiat între bancă și garantul SC R.I. SRL reprezentată de R.P.F. și deoarece debitorii nu au restituit băncii sumele împrumutate, aceasta a cerut executarea silită a debitorilor și garanților, executarea fiind începută de făptuitorul Ț.V. în Dosarul nr. 46/2003.

Analizate actele prealabile, s-a constatat că în mod legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale, executorul acționând în limitele competențelor ce-i reveneau.

Hotărârea supusă recursului este legală și temeinică și, în consecință, Înalta Curte urmează să respingă recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara P.R.F. împotriva Sentinței penale nr. 67/F din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 29 septembrie 2009.