ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3145/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. 1. Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 133/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc T.G., sub aspectul infracțiunii prav. de art. 246 C. pen., în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. 2. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., petentul P.C., plângere care a fost respinsă ca nefondată, prin rezoluția nr. 695/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. 3. Prin sentința penală nr. 106/F din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 133/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 695/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, fiind obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

4. Prin Decizia penală nr. 501 din 11 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de petentul P.C., a casat sentința susmenționată și, în rejudecare, a admis plângerea petentului, desființând rezoluția atacată și trimițând cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorul T.G., urmând ca procurorul să audieze petiționarul și intimatul; să lămurească situația imobilelor prin solicitarea unor relații de la Consiliul local al comunei Măxineni, jud. Brăila și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila; să citeze BIR - Sucursala Brăila, prin lichidator judiciar, pentru a stabili dacă mai subzistă sau nu ipoteca înregistrată sub.

nr. 458/1999 și dacă banca a înregistrat vreun prejudiciu urmare vânzării la licitație publică a imobilului grevat de această sarcină; să efectueze orice alte verificări ce se vor impune în raport de cele sus menționate, urmând a se pronunța cu privire la toate faptele reclamate de petent în plângerea sa și a stabili dacă intimatul T.G. și-a încălcat atribuțiile de serviciu cu ocazia executării silite în Dosarul nr. 31/2004 înregistrat la Biroul executorului judecătoresc T.G. și dacă a cauzat o vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane, precum și forma de vinovăție cu care a acționat acesta, inclusiv atunci când a consemnat în mod nereal în actul de adjudecare că imobilul este liber de sarcini.

B. 1. Reprimind cauza, procurorul a dispus începerea urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.G. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen. După efectuarea actelor de urmărire penală, prin rezoluția nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 133/P/2007 din 2 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul T.G.

- executor judecătoresc în Brăila pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. S-a reținut că, la data de 26 mai 2006, executorul judecătoresc T.G. a întocmit un act de adjudecare a unui imobil situat în comuna Măxineni, județul Brăila, în favoarea lui T.F., deși asupra acelui imobil figura inscripția ipotecară nr. 458 din 10 martie 1999, în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor. Astfel, deși imobilul era grevat de acea sarcină, executorul judecătoresc a menționat în actul de adjudecare că acel imobil este liber de sarcini. Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că partea vătămată P.C.

a contractat mai multe credite de la Banca Internațională a Religiilor. Pentru garantarea restituirii creditelor s-au încheiat două contracte de ipotecă în favoarea băncii, pe două imobile ale părții vătămate, ipotecile purtând numerele 458/1999 și 459/1999. Fiind audiată în cauză, persoana vătămată P.C. a declarat că obiectul prezentei plângeri îl constituie doar ipoteca nr. 458/1999. Din actele de urmărire penală s-a stabilit că ipoteca înregistrată în C.F. sub nr. 458/1999 a fost instituită prin contractul de ipotecă nr. 13/1999 în baza contractului de credit nr. 272/1999 încheiat la Banca Internațională a Religiilor - Sucursala Brăila. De asemenea, s-a constatat că ipoteca cu nr. 458/1999 era instituită pe imobilul părții vătămate situat în comuna Măxineni, județul Brăila, amplasat în cvartal 13, parcela 240. Ulterior, partea vătămată și-a achitat creditul dar nu a solicitat radierea ipotecii.

Pe de altă parte, P.C. a contractat mai multe împrumuturi de la P.T. pe care nu le-a restituit. Prin sentința civilă nr. 3388 din 14 iulie 2003 a Judecătoriei Brăila s-a dispus obligarea părții vătămate P.C. la plata sumei de 37.742.791 lei către P.T., sentința fiind investită cu formulă executorie. Creditorul P.T. s-a adresat executorului judecătoresc T.G. pentru punerea în executare a sentinței menționate și astfel s-a format Dosarul de executare silită nr. 31/2004 la biroul respectivului executor. După încuviințarea executării, executorul judecătoresc a emis somațiile de plată și întrucât debitorul nu și-a achitat datoria, a întocmit procesul-verbal de situație pentru imobilul părții vătămate situat în comuna Măxineni, cvartal 13, parcela 240. În urma verificărilor efectuate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila, executorul judecătoresc a constatat că partea vătămată achitase creditul pentru care se instituise ipoteca cu nr. 458/1999.

Acest lucru a rezultat și din adresa nr. 391 din 4 noiembrie 2008 a Băncii Internaționale a Religiilor - prin lichidator R.V.A. Insolvency, Specialists SPRL, precum și din extrasul anexat, (filele 11-12 vol. V dosar urm. pen.). De altfel, din adresa din 7 noiembrie 2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila a rezultat că ipoteca cu nr. 458/1999 a fost radiată în fapt (fila 13 - vol. V dosar urm. pen.). S-a mai reținut că, în speță, chestiunea care a generat discuții a fost eroarea strecurată în adresa din 9 februarie 2005 emisă de Banca Internațională a Religiilor, prin Lichidator M.S. R.V.A.

București (fila 35 - vol. IV dosar urm. pen.) prin care se solicita radierea contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 autentificat sub nr. 671 din 10 martie 1999 și înscris la Judecătoria Brăila sub nr. 459 din 10 martie 1999. În realitate, în adresă trebuia menționată ipoteca înscrisă sub nr. 458/1999 și nu 459/1999 cum greșit s-a menționat, deoarece ipoteca cu nr. 459/1999 corespunde contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999, autentificat la notar sub nr. 672 din 10 martie 1999. Astfel, de această eroare a profitat partea vătămată care a susținut că ipoteca cu nr. 458/1999 nu a fost radiată, dar, din moment ce banca a solicitat radierea ipotecii nr. 13/1999, autentificată la notar sub nr. 671/1999, nu se poate vorbi decât de solicitarea radierii pentru ipoteca înscrisă la Judecătoria Brăila sub nr. 458/1999.

Acest lucru a rezultat cu claritate din adresa din 7 noiembrie 2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila, unde sunt descrise situațiile celor două ipoteci cu nr. 13/1999 și 14/1999. Astfel, se poate lesne observa că acelui contract de ipotecă cu nr. 13/1999 îi corespunde încheierea de autentificare cu nr. 671/1999 și înscrierea nr. 458/1999, iar contractului de ipotecă cu nr. 14/1999 îi corespunde încheierea de autentificare nr. 672/1999 și înscrierea la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. 459/1999 (fila 13 - voi. V din dosar urm. pen.). În aceste condiții, reiese că, în fapt, prin adresa din 9 februarie 2005 a Băncii Internaționale a Religiilor s-a solicitat radierea ipotecii înregistrate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. 458/1999 și nu cea cu nr. 459/1999.

Astfel, susținerea executorului T.G. că a verificat aceste aspecte la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila și că a văzut că ipoteca nr. 458/1999 nu mai subzistă, s-a constatat a fi întemeiată. Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că învinuitul T.G. nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu când a menționat în actul de adjudecare că imobilul situat în cvartal 13, parcela 240 din comuna Măxineni, ar fi liber de sarcini. Pentru aceste motive s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Totodată, s-a reținut că nu se poate vorbi de o infracțiune de fals în înscrisuri, din moment ce realitatea nu a fost alterată în nici un fel, dispunându-se s scoaterea de sub urmărire penală față de învinuit și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen.

2. Împotriva rezoluției nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați petentul a formulat plângere iar prin ordonanța nr. 1261/II/2/2008 din 29 decembrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată, apreciindu-se că soluția de scoatere de sub urmărire penală este temeinică și legală. 3. În conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., petentul P.C. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 149/44/2009 din 3 februarie 2009, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc T.G.

sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost cercetat, în susținerea căii de atac promovate petentul invocând mai multe aspecte din care ar rezulta că, la data la care intimatul a întocmit actul de adjudecare al imobilului situat în comuna Măxineni, județul Brăila, cvartal nr. 13, parcela nr. 240, acesta a menționat în fals că imobilul este liber de sarcini deși asupra lui figura ipoteca instituită de Banca Internațională a Religiilor în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999, ipotecă ce era înregistrată în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 458/1999. A mai precizat petentul că intimatul a scos astfel în mod nelegal la licitație un imobil ce era ipotecat și că la dosarul de executare nu exista un act scris din care să rezulte că, la data vânzării imobilului, creditul pentru garantarea căruia fusese instituită ipoteca era achitat.

Prin sentința penală nr. 81/F din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția atacată și obligând petentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că, la data de 3 aprilie 2007, petentul P.C. a formulat o sesizare solicitând cercetarea intimatului T.G. pe motiv că în actul de adjudecare al imobilului situat în comuna Măxineni, județul Brăila, cvartal nr. 13, parcela nr. 240, act eliberat la data de 26 mai 2006 în favoarea adjudecatarului T.F., intimatul a menționat în mod nereal că imobilul respectiv este liber de sarcini.

În susținerea sesizării sale petentul a invocat adresa din 6 martie 2007 a Serviciului de Publicitate Imobiliară Brăila din care rezultă că la data respectivă imobilul mai sus arătat figurează cu ipotecă înregistrată cu nr. 458 din 10 martie 1999 pentru suma de 25.000.000 lei în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor. A constatat că din actele de cercetare efectuate în cauză rezultă că, în cursul anului 1999, petentul P.C. a contractat la Banca Internațională a Religiilor mai multe credite pe care le-a garantat cu două imobile deținute în comuna Măxineni, județul Brăila, astfel: pentru imobilul situat în cvartalul 27 parcela 381/2 a fost instituită ipoteca nr. 459/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999 (credit 10.000.000 lei), iar pentru imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240 a fost instituită ipoteca nr. 458/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 (credit 25.000.000 lei).

Aceste aspecte rezultă din adresa Serviciului de Publicitate Imobiliară (fila 39 vol. V dosar urmărire penală) și din precizările făcute de petent (filele 14-15 Dosar 149/44/2009 al Curții de Apel Galați). Este de menționat că ambele credite pentru garantarea cărora au fost instituite ipotecile au fost achitate de petentul P.C., în acest sens fiind adresa nr. 391 din 4 noiembrie 2008 (fila 37 vol. V dosar urmărire penală) emisă de lichidatorul Băncii Internaționale a Religiilor, conform căreia la data respectivă petentul nu figura în evidențele băncii cu debite neachitate.

Referitor la imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240, cel asupra căruia s-a îndreptat executarea silită efectuată de intimatul T.G., s-au reținut următoarele: Asupra acestui imobil a fost instituită o ipotecă de către Banca Internațională a Religiilor în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999, ipotecă ce a fost înregistrată în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 458/1999. Prin adresa din 9 februarie 2005, Banca Internațională a Religiilor a solicitat Judecătoriei Brăila să radieze contractul de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 întrucât petentul P.C. își achitase datoriile față de bancă însă, în mod eronat, a fost menționat în această adresă că numărul ipotecii este 459/1999 deși acest număr de ipotecă era aferent contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999, ce fusese instituită asupra celuilalt imobil deținut de petent, situat în cvartal 27 parcela 381/2 (fila 142 vol. IV dosar urmărire penală).

Rezultă așadar că, la data de 26 mai 2006, când s-a întocmit actul de adjudecare reclamat de petent ca fiind nelegal, creditul garantat cu imobilul vândut la licitație (cvartal nr. 13, parcela nr. 240) era achita,t dar ipoteca aferentă acestuia (nr. 458/1999) nu fusese radiată datorită erorii strecurate în adresa Băncii Internaționale a Religiilor care a indicat un număr greșit de ipotecă (nr. 459/1999). Acest aspect este de altfel confirmat de petent, care în susținerile sale, nu a negat achitarea creditului garantat cu imobilul situat în cvartal nr. 13, parcela nr. 240, dar a invocat împrejurarea că la dosarul de executare nu erau dovezi scrise în acest sens.

În drept, în ceea ce privește infracțiunile reclamate de petent, prima instanță a reținut, sub un prim aspect, că potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen., constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Așadar, pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., este necesar ca actul îndeplinit în mod defectuos să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unui persoane, vătămare care nu se prezumă ci trebuie dovedită. În speță, petentul a reclamat faptul că intimatul T.G.

a menționat în mod nereal în actul de adjudecare al imobilului situat în comuna Măxineni, județul Brăila, cvartal nr. 13, parcela nr. 240, act eliberat la data de 26 mai 2006 în favoarea adjudecatarului T.F., că imobilul respectiv este liber de sarcini. Întrucât actul de adjudecare a fost întocmit după licitația din 26 aprilie 2006, când petentul P.C. a pierdut practic proprietatea asupra imobilului în discuție, se remarcă faptul că singurii care puteau reclama o vătămare a intereselor legale erau Banca Internațională a Religiilor, beneficiarul ipotecii sau adjudecatarul T.F., cel care a cumpărat imobilul și ar fi putut invoca neconcordanța dintre actul de adjudecare și evidențele Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Cum adjudecatarul nu a reclamat producerea unei vătămări iar Banca Internațională a Religiilor nu avea nici un interes să reclame vânzarea imobilului, care figura în continuare ipotecat din eroarea sa, întrucât creditul la care se referea fusese achitat în întregime, în cauză nu poate fi reținută săvârșirea de către intimatul T.G. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin înscrierea mențiunii „liber de sarcini" pe actul de executare. În plus, s-a mai reținut că potrivit art. 518 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

referitor la efectele adjudecării „de la data intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut" iar „ ipotecile și celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care adjudecatarul ar conveni să fie menținute ", ceea ce înseamnă că prin vânzarea silită a imobilului acesta este purgat de orice sarcini, eventualele creanțe pe care imobilul le-a garantat urmând a fi satisfăcute din prețul de vânzare, astfel încât și din acest punct de vedere mențiunea făcută de intimat pe actul de adjudecare nu poate constitui un abuz în serviciu. Că este așa o dovedește și faptul că în extrasul de carte funciară eliberat la data de 11 august 2008 (fila 43 vol. V dosar urmărire penală) imobilul situat în cvartalul 13, parcela 240, figurează în proprietatea adjudecatarului T.F.

și este liber de sarcini. Cât privește împrejurarea reclamată de petent care a susținut că intimatul T.G. și-a încălcat atribuțiile de serviciu prin scoaterea la licitație a unui imobil ipotecat, prima instanța a mai reținut că dispozițiile art. 488 - 523 C. proc. civ., referitoare la urmărirea silită asupra bunurilor imobile, nu interzic urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate în favoarea altui creditor, motiv pentru care, nici sub acest aspect, nu se poate angaja răspunderea penală a intimatului pentru infracțiunea mai sus arătată. Sub un alt aspect, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., întrucât în actul de adjudecare nu s-au atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului de vreme ce, prin adjudecare, imobilul devenea liber de sarcini iar, în fapt, creditul la care se referea ipoteca instituită în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor fusese achitat integral.

C. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul P.C. , criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278/1 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, prima instanță apreciind în mod corect că situația de fapt reținută de procuror corespunde materialului probator administrat în prezenta cauză. În esență, în cursul anului 1999, petentul P.C.

a contractat la Banca Internațională a Religiilor mai multe credite pe care le-a garantat cu două imobile deținute în comuna Măxineni, județul Brăila: pentru imobilul situat în cvartalul 27 parcela 381/2 a fost instituită ipoteca nr. 459/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999 (credit 10.000.000 lei), iar pentru imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240 a fost instituită ipoteca nr. 458/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 (credit 25.000.000 lei).

Ambele credite pentru garantarea cărora au fost instituite ipotecile au fost achitate de petentul P.C., iar referitor la imobilul situat în cvartalul nr. 13, parcela nr. 240, cel asupra căruia s-a îndreptat executarea silită efectuată de intimatul T.G., prin adresa din 9 februarie 2005, Banca Internațională a Religiilor a solicitat Judecătoriei Brăila să radieze contractul de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999 însă, în mod eronat, a menționat că numărul ipotecii este 459/1999 în loc de 458/1999, astfel că radierea ipotecii asupra acestui imobil nu s-a realizat.

Rezultă așadar, pe de o parte, că executorul judecătoresc nu a inserat mențiuni nereale cu ocazia întocmirii publicațiilor de vânzare și a procesului verbal de adjudecare, întrucât creditul fiind plătit, ipoteca trebuia radiată (existând de altfel o solicitare expresă a băncii în acest sens), deci imobilul era practic liber de sarcini; pe de altă parte, executorul judecătoresc - intimat nu și-a încălcat atribuțiile de serviciu și nu a provocat vreo vătămare intereselor petentului, eventualele persoane vătămate putând fi banca în favoarea căreia era instituită ipoteca sau adjudecatarul, așa cum corect a reținut și prima instanță. Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 81/F din 23 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 07 octombrie 2009.