ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3145/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3145/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

A. 1. Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale

nr. 133/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc T.G., sub

aspectul infracțiunii prav. de art. 246 C. pen., în baza art. 228 alin. (6)

rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

rezoluții a formulat plângere, conform art. 278 C. proc. pen., petentul P.C.,

plângere care a fost respinsă ca nefondată, prin rezoluția nr. 695/II/2/2007 a

procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, s-a

respins ca nefondată plângerea formulată de petentul P.C. împotriva rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale nr. 133/P/2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Galați, menținută prin rezoluția de respingere a plângerii nr. 695/II/2/2007

a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, fiind

obligat petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

4.

Prin

Decizia penală nr. 501 din 11 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul declarat de petentul P.C., a casat sentința

susmenționată și, în rejudecare, a admis plângerea petentului, desființând

rezoluția atacată și trimițând cauza procurorului în vederea începerii

urmăririi penale față de făptuitorul T.G.,

urmând ca procurorul să audieze

petiționarul și intimatul; să lămurească situația imobilelor prin solicitarea

unor relații de la Consiliul local al comunei Măxineni, jud. Brăila și Oficiul

de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila; să citeze BIR - Sucursala Brăila,

prin lichidator judiciar, pentru a stabili dacă mai subzistă sau nu ipoteca

înregistrată sub. nr. 458/1999 și dacă banca a înregistrat vreun prejudiciu

urmare vânzării la licitație publică a imobilului grevat de această sarcină; să

efectueze orice alte verificări ce se vor impune în raport de cele sus

menționate, urmând a se pronunța cu privire la toate faptele reclamate de

petent în plângerea sa și a stabili dacă intimatul T.G. și-a încălcat

atribuțiile de serviciu cu ocazia executării silite în Dosarul nr. 31/2004

înregistrat la Biroul executorului judecătoresc T.G. și dacă a cauzat o

vătămare a intereselor legale ale vreunei persoane, precum și forma de

vinovăție cu care a acționat acesta, inclusiv atunci când a consemnat în mod

nereal în actul de adjudecare că imobilul este liber de sarcini.

B. 1. Reprimind

cauza, procurorul a dispus începerea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc T.G. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art.

289 alin. (1) C. pen.

După efectuarea

actelor de urmărire penală, prin

rezoluția nr. 133/P/2008

din 7 noiembrie 2008

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, în

cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 alin. (1) C.

pen.

Pentru a dispune

astfel, procurorul a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 133/P/2007

din 2 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus

începerea urmăririi penale față de învinuitul T.G. - executor judecătoresc în

Brăila pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art.

289 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că, la

data de 26 mai 2006, executorul judecătoresc T.G. a întocmit un act de

adjudecare a unui imobil situat în comuna Măxineni, județul Brăila, în favoarea

lui T.F., deși asupra acelui imobil figura inscripția ipotecară nr. 458 din 10

martie 1999, în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor. Astfel, deși

imobilul era grevat de acea sarcină, executorul judecătoresc a menționat în

actul de adjudecare că acel imobil este liber de sarcini.

Din actele de

urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că partea vătămată P.C. a

contractat mai multe credite de la Banca Internațională a Religiilor. Pentru

garantarea restituirii creditelor s-au încheiat două contracte de ipotecă în

favoarea băncii, pe două imobile ale părții vătămate, ipotecile purtând

numerele 458/1999 și 459/1999.

Fiind audiată în

cauză, persoana vătămată P.C. a declarat că obiectul prezentei plângeri îl

constituie doar ipoteca nr. 458/1999.

Din actele de

urmărire penală s-a stabilit că ipoteca înregistrată în C.F. sub nr. 458/1999 a

fost instituită prin contractul de ipotecă nr. 13/1999 în baza contractului de

credit nr. 272/1999 încheiat la Banca Internațională a Religiilor - Sucursala

Brăila. De asemenea, s-a constatat că ipoteca cu nr. 458/1999 era instituită pe

imobilul părții vătămate situat în comuna Măxineni, județul Brăila, amplasat în

cvartal 13, parcela 240.

Ulterior, partea

vătămată și-a achitat creditul dar nu a solicitat radierea ipotecii.

Pe de altă parte, P.C.

a contractat mai multe împrumuturi de la P.T. pe care nu le-a restituit. Prin

sentința civilă nr. 3388 din 14 iulie 2003 a Judecătoriei Brăila s-a dispus

obligarea părții vătămate P.C. la plata sumei de 37.742.791 lei către P.T., sentința

fiind investită cu formulă executorie.

Creditorul P.T. s-a

adresat executorului judecătoresc T.G. pentru punerea în executare a sentinței

menționate și astfel s-a format Dosarul de executare silită nr. 31/2004 la

biroul respectivului executor. După încuviințarea executării, executorul

judecătoresc a emis somațiile de plată și întrucât debitorul nu și-a achitat

datoria, a întocmit procesul-verbal de situație pentru imobilul părții vătămate

situat în comuna Măxineni, cvartal 13, parcela 240. În urma verificărilor

efectuate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila, executorul

judecătoresc a constatat că partea vătămată achitase creditul pentru care se

instituise ipoteca cu nr. 458/1999. Acest lucru a rezultat și din adresa nr. 391

din 4 noiembrie 2008 a Băncii Internaționale a Religiilor - prin lichidator R.V.A.

Insolvency, Specialists SPRL, precum și din extrasul anexat, (filele 11-12 vol.

V dosar urm. pen.).

De altfel, din adresa

din 7 noiembrie 2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila a

rezultat că ipoteca cu nr. 458/1999 a fost radiată în fapt (fila 13 - vol. V

dosar urm. pen.).

S-a mai reținut că,

în speță, chestiunea care a generat discuții a fost eroarea strecurată în

adresa din 9 februarie 2005 emisă de Banca Internațională a Religiilor, prin

Lichidator M.S. R.V.A. București (fila 35 - vol. IV dosar urm. pen.) prin care

se solicita radierea contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999

autentificat sub nr. 671 din 10 martie 1999 și înscris la Judecătoria Brăila

sub nr. 459 din 10 martie 1999.

În realitate, în

adresă trebuia menționată ipoteca înscrisă sub nr. 458/1999 și nu 459/1999 cum

greșit s-a menționat, deoarece ipoteca cu nr. 459/1999 corespunde contractului

de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999, autentificat la notar sub nr. 672 din 10

martie 1999.

Astfel, de această

eroare a profitat partea vătămată care a susținut că ipoteca cu nr. 458/1999 nu

a fost radiată, dar, din moment ce banca a solicitat radierea ipotecii nr. 13/1999,

autentificată la notar sub nr. 671/1999, nu se poate vorbi decât de solicitarea

radierii pentru ipoteca înscrisă la Judecătoria Brăila sub nr. 458/1999.

Acest lucru a

rezultat cu claritate din adresa din 7 noiembrie 2008 a Oficiului de Cadastru

și Publicitate Imobiliară Brăila, unde sunt descrise situațiile celor două

ipoteci cu nr. 13/1999 și 14/1999. Astfel, se poate lesne observa că acelui

contract de ipotecă cu nr. 13/1999 îi corespunde încheierea de autentificare cu

nr. 671/1999 și înscrierea nr. 458/1999, iar contractului de ipotecă cu nr. 14/1999

îi corespunde încheierea de autentificare nr. 672/1999 și înscrierea la Oficiul

de Cadastru și Publicitate Imobiliară sub nr. 459/1999 (fila 13 - voi. V din

dosar urm. pen.).

În aceste condiții, reiese

că, în fapt, prin adresa din 9 februarie 2005 a Băncii Internaționale a

Religiilor s-a solicitat radierea ipotecii înregistrate la Oficiul de Cadastru

și Publicitate Imobiliară sub nr. 458/1999 și nu cea cu nr. 459/1999.

Astfel,

susținerea executorului T.G. că a verificat aceste aspecte la Oficiul de

Cadastru și Publicitate Imobiliară Brăila și că a văzut că ipoteca nr. 458/1999

nu mai subzistă, s-a constatat a fi întemeiată.

Din

actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat că învinuitul T.G. nu

și-a încălcat atribuțiile de serviciu când a menționat în actul de adjudecare că

imobilul situat în cvartal 13, parcela 240 din comuna Măxineni, ar fi liber de

sarcini.

Pentru aceste motive

s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de învinuit pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Totodată, s-a reținut

că nu se poate vorbi de o infracțiune de fals în înscrisuri, din moment ce

realitatea nu a fost alterată în nici un fel, dispunându-se s scoaterea de sub

urmărire penală față de învinuit și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

289 alin. (1) C. pen.

rezoluției

nr. 133/P/2008 din

7

noiembrie 2008

a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați petentul a formulat plângere iar prin

ordonanța

nr. 1261/II/2/2008 din 29 decembrie 2008

a procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați această plângere a fost respinsă ca nefondată,

apreciindu-se că soluția de scoatere de sub urmărire penală este temeinică și

legală.

prevederile art. 278

1

C. proc. pen., petentul P.C. a formulat

plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 149/44/2009 din 3

februarie 2009, solicitând tragerea la răspundere penală a executorului

judecătoresc T.G. sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost cercetat, în

susținerea căii de atac promovate petentul invocând mai multe aspecte din care

ar rezulta că, la data la care intimatul a întocmit actul de adjudecare al

imobilului situat în comuna Măxineni, județul Brăila, cvartal nr. 13, parcela nr.

240, acesta a menționat în fals că imobilul este liber de sarcini deși asupra

lui figura ipoteca instituită de Banca Internațională a Religiilor în baza

contractului de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999, ipotecă ce era înregistrată

în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr. 458/1999. A mai precizat

petentul că intimatul a scos astfel în mod nelegal la licitație un imobil ce

era ipotecat și că la dosarul de executare nu exista un act scris din care să

rezulte că, la data vânzării imobilului, creditul pentru garantarea căruia

fusese instituită ipoteca era achitat.

Prin sentința penală nr. 81/F din 23 aprilie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția penală, s-a respins, ca nefondată,

plângerea formulată

de petentul

P.C.

împotriva

rezoluției de scoatere de sub urmărire penală nr. 133/P/2008 din 7 noiembrie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția

atacată și

obligând

petentul la 40 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut că,

la data de 3 aprilie

2007, petentul P.C. a formulat o sesizare solicitând cercetarea intimatului T.G.

pe motiv că în actul de adjudecare al imobilului situat în comuna Măxineni,

județul Brăila,

cvartal nr. 13, parcela nr. 240,

act eliberat la data

de 26 mai 2006 în favoarea adjudecatarului T.F., intimatul a menționat în mod

nereal că imobilul respectiv este liber de sarcini.

În

susținerea sesizării sale petentul a invocat adresa din 6 martie 2007 a

Serviciului de Publicitate Imobiliară Brăila din care rezultă că la data

respectivă imobilul mai sus arătat figurează cu ipotecă înregistrată cu nr. 458

din 10 martie 1999 pentru suma de 25.000.000 lei în favoarea Băncii

Internaționale a Religiilor.

A constatat că din

actele de cercetare efectuate în cauză rezultă că, în cursul anului 1999, petentul

P.C. a contractat la Banca Internațională a Religiilor mai multe credite pe

care le-a garantat cu două imobile deținute în comuna Măxineni, județul Brăila,

astfel: pentru imobilul situat în

cvartalul 27 parcela 381/2

a

fost instituită ipoteca nr. 459/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 14 din

9 martie 1999 (credit 10.000.000 lei), iar pentru imobilul situat în

cvartalul

nr. 13, parcela nr. 240

a fost instituită ipoteca nr.

458/1999

în

baza contractului de ipotecă nr.

13 din 9 martie 1999

(credit 25.000.000

lei).

Aceste aspecte

rezultă din adresa Serviciului de Publicitate Imobiliară (fila 39 vol. V dosar

urmărire penală) și din precizările făcute de petent (filele 14-15 Dosar 149/44/2009

al Curții de Apel Galați).

Este de menționat că

ambele credite pentru garantarea cărora au fost instituite ipotecile au fost

achitate de petentul P.C., în acest sens fiind adresa nr. 391 din 4 noiembrie

2008 (fila 37 vol. V dosar urmărire penală) emisă de lichidatorul Băncii

Internaționale a Religiilor, conform căreia la data respectivă petentul nu

figura în evidențele băncii cu debite neachitate.

Referitor la imobilul

situat în

cvartalul nr. 13, parcela nr. 240,

cel asupra căruia s-a

îndreptat executarea silită efectuată de intimatul T.G., s-au reținut

următoarele:

Asupra acestui imobil

a fost instituită o ipotecă de către Banca Internațională a Religiilor în baza

contractului

de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999,

ipotecă ce a fost înregistrată în Registrul

de Transcripțiuni și Inscripțiuni sub nr.

458/1999.

Prin adresa din 9

februarie 2005, Banca Internațională a Religiilor a solicitat Judecătoriei

Brăila să radieze

contractul de ipotecă nr. 13 din 9

martie 1999

întrucât petentul P.C. își achitase datoriile față de

bancă însă, în mod eronat, a fost menționat în această adresă că numărul

ipotecii este

459/1999

deși acest număr de

ipotecă era aferent

contractului de ipotecă nr. 14 din

9 martie 1999,

ce fusese instituită asupra celuilalt imobil deținut

de petent, situat în

cvartal 27 parcela 381/2

(fila 142 vol. IV

dosar urmărire penală).

Rezultă așadar

că, la data de 26 mai 2006, când  s-a întocmit actul de adjudecare reclamat de

petent ca fiind nelegal, creditul garantat cu imobilul vândut la licitație

(cvartal nr. 13, parcela nr. 240) era achita,t dar ipoteca aferentă acestuia (nr.

458/1999) nu fusese radiată datorită erorii strecurate în adresa Băncii

Internaționale a Religiilor care a indicat un număr greșit de ipotecă (nr. 459/1999).

Acest aspect este de

altfel confirmat de petent, care în susținerile sale, nu a negat achitarea

creditului garantat cu imobilul situat în cvartal nr. 13, parcela nr. 240, dar

a invocat împrejurarea că la dosarul de executare nu erau dovezi scrise în

acest sens.

În drept, în ceea ce

privește infracțiunile reclamate de petent, prima instanță a reținut, sub un

prim

aspect, că potrivit dispozițiilor art. 246 C. pen.,

constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu,

cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Așadar, pentru

reținerea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., este necesar ca actul

îndeplinit în mod defectuos să cauzeze o vătămare a intereselor legale ale unui

persoane, vătămare care nu se prezumă ci trebuie dovedită.

În speță, petentul a

reclamat faptul că intimatul T.G. a menționat în mod nereal în actul de

adjudecare al imobilului situat în comuna Măxineni, județul Brăila, cvartal nr.

13, parcela nr. 240, act eliberat la data de 26 mai 2006 în favoarea

adjudecatarului T.F., că imobilul respectiv este liber de sarcini. Întrucât

actul de adjudecare a fost întocmit după licitația din 26 aprilie 2006, când

petentul P.C. a pierdut practic proprietatea asupra imobilului în discuție, se

remarcă faptul că singurii care puteau reclama o vătămare a intereselor legale

erau Banca Internațională a Religiilor, beneficiarul ipotecii sau adjudecatarul

T.F., cel care a cumpărat imobilul și ar

fi

putut invoca neconcordanța dintre actul de adjudecare și evidențele Oficiului

de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

Cum adjudecatarul nu

a reclamat producerea unei vătămări iar Banca Internațională a Religiilor nu

avea nici un interes să reclame vânzarea imobilului, care figura în continuare

ipotecat din eroarea sa, întrucât creditul la care se referea fusese achitat în

întregime, în cauză nu poate fi reținută săvârșirea de către intimatul T.G. a

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prin înscrierea

mențiunii „liber de sarcini" pe actul de executare.

În plus, s-a mai

reținut că potrivit art. 518 alin. (3) și (4) C. proc. civ. referitor la

efectele adjudecării

„de la data

intabulării imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind

garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste

drepturi numai din prețul obținut"

iar „

ipotecile

și celelalte sarcini reale se vor radia din oficiu, afară de acelea pentru care

adjudecatarul ar conveni să fie menținute ",

ceea ce înseamnă că

prin vânzarea silită a imobilului acesta este purgat de orice sarcini,

eventualele creanțe pe care imobilul le-a garantat urmând a

fi

satisfăcute din prețul de vânzare,

astfel încât și din acest punct de vedere mențiunea făcută de intimat pe actul

de adjudecare nu poate constitui un abuz în serviciu. Că este așa o dovedește

și faptul că în extrasul de carte funciară eliberat la data de 11 august 2008

(fila 43 vol. V dosar urmărire penală) imobilul situat în cvartalul 13, parcela

240, figurează în proprietatea adjudecatarului T.F. și este liber de sarcini.

Cât privește

împrejurarea reclamată de petent care a susținut că intimatul T.G. și-a

încălcat atribuțiile de serviciu prin scoaterea la licitație a unui imobil

ipotecat, prima instanța a mai reținut că dispozițiile art. 488 - 523 C. proc.

civ., referitoare la urmărirea silită asupra bunurilor imobile, nu interzic

urmărirea silită a bunurilor imobile ipotecate în favoarea altui creditor,

motiv pentru care, nici sub acest aspect, nu se poate angaja răspunderea penală

a intimatului pentru infracțiunea mai sus arătată.

Sub un alt aspect, nu

sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de fals

intelectual, prev. de art. 289 C. pen., întrucât în actul de adjudecare nu s-au

atestat fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului de vreme ce, prin

adjudecare, imobilul devenea liber de sarcini iar, în fapt, creditul la care se

referea ipoteca instituită în favoarea Băncii Internaționale a Religiilor

fusese achitat integral.

C. Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs petentul

P.C.

,

criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată

instanței în baza art. 278/1 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de petent sub toate

aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

acesta este nefondat, prima instanță apreciind în mod corect că situația de

fapt reținută de procuror corespunde materialului probator administrat în

prezenta cauză. În esență,

în cursul anului 1999, petentul P.C. a contractat la

Banca Internațională a Religiilor mai multe credite pe care le-a garantat cu

două imobile deținute în comuna Măxineni, județul Brăila: pentru imobilul

situat în

cvartalul 27 parcela 381/2

a fost instituită

ipoteca nr. 459/1999 în baza contractului de ipotecă nr. 14 din 9 martie 1999

(credit 10.000.000 lei), iar pentru imobilul situat în

cvartalul

nr. 13, parcela nr. 240

a fost instituită ipoteca nr.

458/1999

în

baza contractului de ipotecă nr.

13 din 9 martie 1999

(credit 25.000.000

lei).

Ambele credite pentru

garantarea cărora au fost instituite ipotecile au fost achitate de petentul P.C.,

iar referitor la imobilul situat în

cvartalul nr. 13, parcela nr.

240,

cel asupra căruia  s-a îndreptat executarea silită efectuată de

intimatul T.G., prin adresa din 9 februarie 2005, Banca Internațională a

Religiilor a solicitat Judecătoriei Brăila să radieze

contractul

de ipotecă nr. 13 din 9 martie 1999

însă, în mod eronat, a menționat că numărul

ipotecii este

459/1999 în loc de 458/1999,

astfel că radierea ipotecii asupra acestui imobil nu s-a realizat.

Rezultă așadar, pe de o

parte, că executorul judecătoresc nu a inserat mențiuni nereale cu ocazia

întocmirii publicațiilor de vânzare și a procesului verbal de adjudecare,

întrucât creditul fiind plătit, ipoteca trebuia radiată (existând de altfel o

solicitare expresă a băncii în acest sens), deci imobilul era practic liber de

sarcini; pe de altă parte, executorul judecătoresc - intimat nu și-a încălcat

atribuțiile de serviciu și nu a provocat vreo vătămare intereselor petentului,

eventualele persoane vătămate putând fi banca în favoarea căreia era instituită

ipoteca sau adjudecatarul, așa cum corect a reținut și prima instanță.

Ca atare, pentru aceste considerente,

constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză

sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin.

(2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul P.C. împotriva sentinței penale nr. 81/F din 23

aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

07 octombrie 2009.