ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1093/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1093/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele

:

La 20 octombrie 2009 petiționarul B.V. s-a adresat

instanței de judecată cu o plângere întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva

rezoluțiilor dispuse în Dosarele nr. 967/P/2008, 668/P/2009 și

900/P/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

La primul termen de judecată Curtea

de Apel Galați, secția penală, având în vedere că prin

cererea înregistrată petiționarul a înțeles să formuleze

plângere împotriva a trei rezoluții și ținând, totodată,

cont de faptul că dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. se

referă la plângerea împotriva rezoluției, precum și la faptul

că nu pot fi soluționate în cadrul aceluiași dosar plângerile

formulate împotriva mai multor rezoluții, a pus în discuție și a

dispus disjungerea cauzelor având ca obiect plângerea formulată de

petiționarul B.V. împotriva rezoluției nr. 668/P/2009, precum și

plângerea împotriva rezoluției nr. 967/P/2009 ale Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați și înaintarea acestora la Arhiva

Secției Penale a instanței pentru a fi înregistrate separat și

repartizate aleatoriu.

În urma disjungerii și

repartizării aleatorii, Curtea de Apel Galați, secția penală,

a constatat că obiectul prezentei cauze îl constituie plângerea

formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 900/P/2009

dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

În susținerea plângerii,

petiționarul a criticat, în esență, modul în care la data de 16

iunie 2009 s-a procedat la executarea silită a sentinței civile nr. 2405

din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani și a mai arătat

că este nemulțumit de modul în care i s-au soluționat dosarele

ce Ie-a avut pe rolul instanțelor vrâncene, precizând că toți

cei ce au dat sentințe și decizii sunt „autorii crimei organizate

și sunt niște mafioți".

Referitor la executarea silită a

sentinței nr. 2405/2009, petiționarul a susținut că aceasta

a reprezentat „ultimul act al unei hiene ce a luat ce a

mai rămas", iar în ceea ce-l privește pe intimatul

executor judecătoresc T.l.C. a făcut trimitere la declarațiile

pe care Ie-a dat la procuror.

Prima instanță a mai

reținut că prin precizările depuse la fila 54 din dosarul

instanței, petiționarul a solicitat cercetarea executorului

judecătoresc T.l.C. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen.

Curtea de Apel Galați, secția penală,

verificând rezoluția atacată, pe baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor noi prezentate,

în sensul dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., a

constatat că plângerea este neîntemeiată și, prin sentința

penală nr. 239/F din 16 decembrie 2009, în temeiul dispozițiilor art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul B.V. împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 și a

rezoluției de respingere a plângerii nr. 1173/11/2/2009, din 9 octombrie

2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați,

reținând că soluțiile dispuse sunt legale și temeinice.

Prin aceeași hotărâre, în

conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a mai

obligat petiționarul la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a constatat că prin rezoluția nr. 900/P/2009 din

31 august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a

dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a)

C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de executorul

judecătoresc T.l.C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Galați a reținut că petiționarul

B.V. a formulat plângere sesizând faptul că executorul judecătoresc T.l.C.

și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul

punerii în executare silită a sentinței civile nr. 2405 din 07 mai 2009

a Judecătoriei Focșani.

Din actele premergătoare efectuate

în cauză, s-a stabilit că, prin sentința civilă nr. 2405

din 07 mai 2009 a Judecătoriei Focșani, a fost admisă cererea de

ordonanță președințială formulată de numita C.F. și

s-a dispus evacuarea petiționarului B.V. din apartamentul situat în

Focșani, proprietatea numitei C.F., sentința fiind vremelnică

și executorie fără somație.

S-a mai reținut că la data de

28 mai 2009, C.F. a solicitat executorului judecătoresc T.l.C. punerea în

executare silită a hotărârii, cererea

fiind înregistrată sub nr. 201/2009, iar la solicitarea Biroului

Executorului Judecătoresc, instanța de judecată a

încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 2405 din 07

mai 2009 a Judecătoriei Focșani.

S-a mai relevat că, pentru a pune în

executare hotărârea judecătorească, executorul judecătoresc

T.l.C. a apelat la ajutorul Jandarmeriei Vrancea și la data de 16 iunie 2009,

petiționarul a fost evacuat din imobil, iar bunurile care îi

aparțineau au fost scoase din imobil și păzite de jandarmi

până la plecarea executorului judecătoresc.

Procurorul a mai constatat că toate

activitățile întreprinse de executorul judecătoresc T.l.C. au

fost consemnate în procesul-verbal din Dosarul de executare nr. 201/2009,

proces-verbal pe care petiționarul a refuzat să-l semneze, motivând

că evacuarea trebuia făcută în prezența procurorului.

Urmare actelor premergătoare

efectuate în cauză, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale

față de executorul judecătoresc, prin rezoluția

sus-menționată, reținând că faptele sesizate de

petiționarul B.V. nu au fost confirmate și nici nu au rezultat

indicii privind comiterea vreunei fapte prevăzute de legea penală de

către executorul judecătoresc T.l.C., cu prilejul evacuării

petiționarului din imobil.

Ulterior, prin rezoluția nr. 1173/11/2/2009

din 09 octombrie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați a fost respinsă plângerea

formulată de petentul B.V. împotriva rezoluției nr. 900/P/2009 din 31

august 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, ca

nefondată.

Împotriva acestei rezoluții

petiționarul a formulat plângere la Curtea de Apel Galați, așa

cum s-a arătat, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen.

Prima instanță verificând

rezoluțiile atacate prin raportare la actele și lucrările

dosarului, dar și prin prisma criticilor petiționarului, a constatat

că rezoluția nr. 900/P/2009 din 31 august 2009, confirmată prin

rezoluția nr. 1173/1/2/2009 din 09 octombrie 2009 este legală și

temeinică, reținând că procurorul, în mod corect a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimat, cu privire la

infracțiunea reclamată, pe baza analizei plângerii și a actelor

premergătoare, fiind incident în speță cazul prevăzut de art.

10 lit. a) C. proc. pen., care împiedică punerea în mișcare a

acțiunii penale.

S-a mai relevat că, din actele dosarului

rezultă că la momentul evacuării au fost prezenți

jandarmii, iar în procedura de evacuare silită s-a constatat că nu se

impune prezența unui reprezentat al parchetului.

Mai mult decât atât, prima

instanță a mai considerat, contrar susținerilor

petiționarului, că s-a procedat legal atunci când a fost pusă în

executare sentința civilă nr. 2405/2009 a Judecătoriei

Focșani, iar nemulțumirea petentului cu privire la executarea

silită a acestei sentințe putea fi valorificată de acesta pe

calea unei contestații la executare, în conformitate cu dispozițiile art.

399 și următoarele C. proc. civ.

S-a mai constatat că celelalte aspecte

invocate de petiționar în plângerea sa, referitoare la magistrații ce

au soluționat dosarele în care acesta a fost parte, nu puteau face

obiectul analizei de față, având în vedere că, în prezentul

dosar, cadrul procesual îl reprezintă plângerea formulată de petent

împotriva rezoluției nr. 900/P/2009 din 31 august 2009 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc T.l.C.

Prima instanță a conchis apreciind

că, soluția dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Galați prin rezoluția nr. 900/P/2009, a fost legală, motiv

pentru care a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul B.V., menținând astfel rezoluția atacată.

Împotriva sentinței penale mai sus

menționată, în termen legal, petiționarul a formulat recurs,

criticând-o, pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând și prin

memoriile depuse la dosar, la care a anexat înscrisuri doveditoare, motivele

arătate în fața primei instanțe (filele 2-4, 8-23 dosar recurs).

Pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție s-a înregistrat Dosarul nr. 1523/44/2009,

fixându-se prim termen de judecată la 22 martie 2010, când recurentul

petiționar, s-a prezentat personal și a solicitat admiterea

recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și,

pe fond, în rejudecare, infirmarea rezoluțiilor pronunțate, admiterea

plângerii inițiale și trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea

cercetărilor împotriva intimatului sub aspectul faptei sesizate.

Examinând recursul declarat de

petiționar, sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3)

coroborat cu art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Ca o garanție a respectării

legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut

posibilitatea ca orice persoană nemulțumită de actele și

măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă

plângere împotriva acestora.

Poate face o astfel de plângere, în

concepția legiuitorului, orice persoană ale cărei interese

legitime au fost vătămate printr-un act sau

printr-o măsură procesuală, fără însă a

se aduce atingere autorității de lucru judecat a unei hotărâri

definitive de condamnare

În cauza supusă analizei, Înalta Curte

constată că instanța de fond, în baza ansamblului materialului

probator administrat în cauză, a respins, în mod justificat, plângerea

formulată de petiționarul B.V., apreciind ca fiind legală

și temeinică rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.

900/P/2009 din 31 august 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Galați, prin care s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale împotriva

intimatului executor judecătoresc T.l.C. pentru săvârșirea

faptei prevăzută de art. 246 raportat, apreciindu-se că fapta,

presupus a fi săvârșită de acesta, nu s-a materializat în

realitatea obiectivă.

Totodată, prin rezoluția nr. 1173/11/2/2009

din 9 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 900/P/2009, procurorul general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a confirmat

soluția dispusă de procuror, față de intimatul T.l.C. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., apreciindu-se, în

mod corect, că, urmare actelor premergătoare efectuate, pe de o

parte, nu s-au relevat indicii că faptele, presupuse a fi

săvârșite de intimatul executor judecătoresc, ar fi avut vreo

conotație penală, iar pe de altă parte, constatându-se,

justificat, că acesta nu și-a încălcat atribuțiile de

serviciu, atunci când a pus în executare silită sentința civilă nr.

2405 din 7 mai 2009 a Judecătoriei Focșani investită cu titlu

executoriu.

În același sens, Înalta Curte

constată că, în mod corect, s-a mai reținut de către prima

instanță că intimatul executor judecătoresc T.l.C., conform

atribuțiilor de serviciu si cu respectarea prevederilor legale, a pus în

executare hotărârea instanței civile, ce fusese legal investită

cu titlu executoriu, iar eventualele nemulțumiri ale petiționarului

fată de modul în care s-a desfășurat executarea silită nu

pot constitui, prin ele însele, temei pentru a trage la răspundere

penală pe intimatul executor judecătoresc.

De altfel, se mai constată că,

petiționarul avea, de altfel, deschisă calea formulării unei

eventuale contestații la executare, potrivit dispozițiilor art. 399 C.

proc. civ., știut fiind că în procedura executării silite nu se

impune prezența unui reprezentant al parchetului la momentul punerii în

executare a unui titlu executoriu civil.

Așadar, plângerea penală

îndreptată împotriva executorului judecătoresc care, în virtutea

atributiunilor sale, a pus în executare titlul executoriu cu care fusese investit

si a cărui validitate nu a fost încă infirmată, în mod corect, a

fost apreciată ca nefondată, iar rezoluția prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimatul T.l.C., în mod corect, au

fost menținută ca fiind legală și temeinică.

De altfel, Înalta Curte constată

că aspectele sesizate de petiționarul B.V. sunt simple afirmații

subiective, care își au originea în nemulțumirea față de

modul în care s-a desfășurat, la 16 iunie 2009, procedura de

evacuarea sa din imobilul proprietatea numite C.M., în cadrul executării

silite, susținând, fără nici un suport real, că executorul

judecătoresc și-ar fi exercitat abuziv atribuțiile, iar

jandarmii au fost deplasați la fața locului pentru a da o aparență

de legalitate procedurilor folosite de intimat la momentul evacuării sale.

Analizând actele și lucrările

dosarului, precum și urmare actelor premergătoare efectuate în

cauză, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat

corect atunci când a apreciat ca fiind nefondată plângerea formulată

de petiționar, reținând, justificat, că în cauză se impune

neînceperea urmăririi penale față de persoana care a pus în

executare titlul executoriu sentința civilă nr. 2405 din 7 mai 2009 a

Judecătoriei Focșani - intimatul executor judecătoresc T.l.C. -

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, faptă prevăzută de art.

246 C. pen.

Așadar, din actele

premergătoare efectuate a rezultat, fără echivoc, că nu

s-au relevat indicii sau alte elemente care să ateste că faptele

imputate a fi fost săvârșite de intimat s-ar fi circumscris

ilicitului penal, ori că executorul judecătoresc și-ar fi

îndeplinit cu rea credință sau defectuos atribuțiile de serviciu.

De asemenea, Înalta Curte mai

constată că plângerea penală împotriva executorului

judecătoresc, referitor la modalitatea in care a efectuat executarea

silită, nu poate constitui automat temei pentru a se ajunge la concluzia

săvârșirii de către acesta a infracțiunii de abuz în serviciu,

deoarece legiuitorul, având în vedere importanța punerii în executare a

unei hotărâri judecătorești ori altui titlu executoriu,

stabilește în cazul executării silite o procedură specială,

în care partea a căror interese au fost lezate cu ocazia executării

silite, are la dispoziție căi legale prevăzute de C. proc. civ. pentru

a le îndrepta, ceea ce, petiționarul, dacă se considera lezat, putea

și ar fi trebuit să facă.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art.

385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge, ca nefundat,

recursul declarat de petiționarul B.V. împotriva sentinței penale nr.

239/ F din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Conform dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligată la plata

cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.V. împotriva sentinței penale nr. 239/ F

din 16 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 martie 2010.