ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1665/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

24 din 29 ianuarie 2010

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca

nefondată, plângerea formulată de petentul B.M.I.,împotriva rezoluției nr. 936/P/2009

din 14 decembrie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

privind pe intimații T.N., E.M. și C.G.N. A obligat

petentul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr.

936/P/2009 din 14 decembrie 2009, a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus în baza art. 228 alin.

(6) rap. La art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

executorii judecătorești E.M., T.N. și față de avocat C.G.N., cu privire la

infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

Din

actele premergătoare efectuate în cauză, s-a constatat că prin sentințele

civile nr. 6872/2008, nr. 796/2009, nr. 955/2009, nr. 6323/2008 și nr. 7681/2008,

pronunțate de Tribunalul Gorj, au fost admise acțiunile formulate de către

petent, iar SC P.C. SA a fost obligată să-i achite drepturile bănești cuvenite.

Petentul

a fost asistat și reprezentat la instanță de avocatul

C.G.N., conform contractului de

asistență juridică nr. 517 din 17 mai 2008, încheiat cu reprezentantul

acestuia, obiectul contractului fiind redactarea, reprezentarea și executarea

silită.

Urmare

cererii formulată de petiționar prin avocat, executorul judecătoresc T.N. a

întocmit Dosarul de executare nr. 256/E/2009, a dispus efectuarea raportului de

expertiză contabilă extrajudiciară și a emis la 13 ianuarie 2009, adresa de

înființare a popririi către terțul poprit BCR Sucursala Unirea, însă în

perioada executării silite, debitoarea SC P.C. SA a intrat în insolvență, ceea

ce a împiedicat continuarea executării silite.

S-a

mai reținut că, executorul judecătoresc E.M. a precizat că petentul s-a

prezentat la biroul său și a fost sfătuit să se adreseze cu cerere de înscriere

la masa credală în Dosarul de insolvență nr. 7807/3/2009 al lichidatorului SC I.S.

SRL.

În

raport de aceste considerente, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

executorii judecătorești E.M., T.N. și față de avocat C.G.N., cu privire la

infracțiunea prev. de art. 246 C. pen.

Petiționarul

a formulat plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, iar prin rezoluția nr. 2123/II/2/2009 din data de 28 decembrie 2009,

s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de B.I.,

apreciindu-se că soluția adoptată în cauză este legală și temeinică.

Petentul B.I. a formulat plângere la

instanță, conform

dispoz.art. 2781 C. proc. pen., reiterând motivele

invocate în plângerea inițială și

solicitând admiterea plângerii astfel

cum a fost formulată și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova, pentru continuarea cercetărilor și tragerea la răspundere penală

a intimaților.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea a constatat că în mod just procurorul de caz a dispus

neînceperea urmăririi penale față de intimații T.N., E.M.M. și C.G.N., întrucât

actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea de către

aceștia a infracțiunii prev. de art. 246 C. pen., reclamată de

petent.

În acest sens, în cazul unui avocat nu se poate reține în sarcina

sa săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

deoarece acesta nu are calitatea de „funcționar public", în sensul legii

penale.

În ceea ce-i privește pe cei doi executori judecătorești, în

mod just, s-a reținut că T.N. la solicitarea apărătorului petiționarului în

calitate de creditor, a solicitat întocmirea Dosarului execuțional nr. 256/E/2009,

însă în perioada respectivă, debitoarea intrând în insolvență, continuarea

executării nu a mai fost posibilă.

Pe

de altă parte, executorul judecătoresc E.M.M. a precizat că executorul

judecătoresc E.M. a precizat că petentul s-a prezentat la biroul său, fiind

sfătuit să se adreseze cu cerere de înscriere la masa credală în Dosarul de

insolvență nr. 7807/3/2009 al lichidatorului SC I.S. SRL.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat

recurs petiționarul

B.I

.

La

termenul de astăzi 28 aprilie 2010, a solicitat în principal

desființarea rezoluției,

casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că la

data săvârșirii acestor fapte de către intimați, se afla în Cipru, fiind

paralizat, astfel încât nu s-a putut deplasa în țară.

Examinând

recursul declarat de petiționar sub toate aspectele, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.

Astfel, instanța de fond, în mod corect în baza

materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluția

contestată este legală și temeinică, intimații executorii judecătorești E.M., T.N.

și avocat C.G.N. și-au exercitat atribuțiile de serviciu cu respectarea

dispozițiilor legale.

Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reține în sarcina intimaților

săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prev. de art. 246 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de

natură să atragă răspunderea penală a intimaților.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în concret, în

ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice

nemulțumire a acestuia, angajează răspunderea penală a intimaților, ci doar

dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează aceștia în scopul

prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță,

lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Înalta Curte, a apreciat că nu existã indicii ale

sãvârșirii acestei infracțiuni, întrucât nu se poate vorbi de o

îndeplinire defectuoasã a atribuțiilor de serviciu de cãtre

funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intimații executori

judecătorești și-au exercitat atribuțiile de servicu cu respectarea

dispozițiilor legale.

Astfel,

în mod corect s-a reținut că

executorul judecătoresc T.N. a întocmit Dosarul de

executare nr. 256/E/2009, a dispus efectuarea raportului de expertiză contabilă

extrajudiciară și a emis la 13 ianuarie 2009 adresa de înființare a popririi

către terțul poprit BCR Sucursala Unirea, însă în perioada executării silite,

debitoarea SC P.C. SA a intrat în insolvență, ceea ce a împiedicat continuarea

executării silite.

S-a

mai reținut că, executorul judecătoresc E.M. a precizat că petentul s-a

prezentat la biroul său și a fost sfătuit să se adreseze cu cerere de înscriere

la masa credală în Dosarul de insolvență nr. 7807/3/2009 al lichidatorului SC I.S.

SRL.

Așadar,

pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată în cauză este

legală, temeinică și corect motivată în fapt și în drept, văzând dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge

recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga

recurentul petiționar la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 24 din 29 ianuarie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 aprilie 2010.