ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.06.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2109/2009

HOTĂRÂRE
04.06.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2109/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 27 februarie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea formulată de

Cabinetul Individual de Avocatura F.M. împotriva ordonanței din 2 octombrie

2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 703/P/2008

prin care în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul C.T.G.,

judecător la Judecătoria Orșova, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 și art.

289 C. pen.

A fost desființată ordonanța

și trimisă cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

La data de 19 august 2008,

Cabinetul individual – având sediul în Drobeta Tr. Severin, reprezentat egal de

avocat F.M., s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului judecător și grefierului

T.A.Z. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C.

pen., cu prilejul soluționării Dosarului nr. 74/271/2008 al Judecătoriei

Orșova.

Infracțiunile constau în

aceea că la data de 23 iulie 2008, după strigarea cauzei, în referatul

efectuat, grefierul a învederat instanței că nu s-a depus de către

contestatoarea S.A. diferența taxei de timbru de 28 lei, însă, instanța

pronunțându-se pe fond prin sentința civilă nr. 391 în aceeași zi, a consemnat

fals că „la dosar s-a depus taxa de timbru”, împrejurări în care, excepția

invocată de avocat F.M., în calitate de intimat, privind anularea ca

insuficient timbrată a contestației la executare, nu a fost luată în

considerare, instanța omițând să se pronunțe și asupra altor excepții respectiv,

lipsa calității procesuale pasive a intimatului și inadmisibilitatea probei cu

martori.

Actele premergătoare

efectuate nu au confirmat existența unor date certe din care să rezulte că

magistratul judecător a încălcat normele procesuale care să afecteze interesele

petiționarului – ce avea în cauza civilă calitatea de intimat, taxa de timbru fiind

acordată integral de contestatoare așa încât, legal s-a trecut la soluționarea

fondului.

După parcurgerea etapei

obligatorii prevăzută de art. 275-277 C. proc. pen., petiționarul, în temeiul art.

278

1

persoanei, conform art. 28

1

ordonanței.

Efectuând controlul judiciar

asupra temeiniciei soluției de netrimitere în judecată, instanța de fond a

apreciat că M.P. „nu a administrat toate probele care se impuneau pentru

stabilirea existenței faptei, și ulterior a vinovăției persoanelor reclamate,

deoarece deși există dovada că diferența de taxă de timbru ar fi fost achitată,

totuși aceasta ar fi putut să nu se afle la dosarul civil în momentul

dezbaterilor, deoarece această dovadă a fost trimisă prin fax și ulterior a

ajuns în original, după începerea ședinței de judecată.

Reține instanța de fond, că

pe documentele transmise prin fax nu există o primire și repartizare, conform

regulamentului de ordine interioară a instanței.

Concluzionând, prima

instanță apreciază că pentru stabilirea existenței infracțiunii prevăzută de art.

289 C. pen. se impune completarea probatoriului cu următoarele probe:

- ridicarea de copii de pe

caietul grefierului;

- audierea grefierului de

ședință și a judecătorului cu privire la momentul în care au parvenit

documentele ce atestau taxa de timbru la dosar, precum și persoana care le-a

predat grefierului ori judecătorului în cauză, moment raportat la dezbaterile

pe fond ale cauzei și la consemnările din caietul grefierului;

- identificarea și audierea

persoanei din cadrul Judecătoriei Orșova care a ridicat documentele de la

fax-ul instanței și le-a predat judecătorului ori grefierului;

- atașarea de copii de pe

întreg dosarul de cercetare penală instrumentat de Parchetul de pe lângă

Judecătoria Orșova, cu privire la faptele grefierului T.A.Z.

- audierea avocatului F.M. cu

privire la susținerile exacte pe care le-a făcut în cadrul dezbaterilor și

procedura folosită de instanță în ședința publică la termenul când s-a

pronunțat sentința;

- identificarea cu ajutorul

avocatului F.M. a unor martori prezenți la dezbateri;

- atașarea unei copii de pe

soluția pronunțată în recurs de Tribunalul Mehedinți, cu privire la această

cauză.

În termen legal, Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova și intimata C.T.G. au declarat recurs,

criticând soluția ca nelegală.

În ambele căi de atac se

solicită casarea sentinței și pe fond respingerea plângerii formulate de

petiționar, cu consecința menținerii soluției de netrimitere în judecată.

Soluționând recursurile,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, constată

fondată calea de atac pentru considerentele care vor fi arătate.

Actele premergătoare

urmăririi penale, sunt acte procedurale cu natură și funcționalitate specifică,

care au drept scop, fie completarea unor informații pe care organele de

urmărire penală le au cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fie numai să

verifice aceste informații, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu

realitatea faptică a cauzei.

Legiuitorul nu limitează

activitățile ce pot fi desfășurate în faza actelor premergătoare, fază exterioară

procesului penal, în care nu există persoane cu calitate procesuală de pârâți,

cu obligații și drepturi procesuale și în care dispozițiile C. proc. pen. nu

permit strângerea de probe așa cum solicită instanța de fond, ci doar

verificări.

În cauza dedusă judecății,

Înalta Curte, constată că actele premergătoare au făcut astfel de verificări,

clarificând inexistența infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., cu a cărei

săvârșire organul de urmărire penală a fost sesizat, temeinic reținându-se

incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., caz în care punerea în

mișcare a acțiunii penale este împiedicată.

Astfel, practicaua sentinței

civile nr. 391 din 23 iulie 2008 a Judecătoriei Orșova, consemnează referatul

grefierului privind achitarea diferenței de taxă de timbru datorată de

contestatoarea S.A., cum și cuvântul intimatului reprezentat de avocat F.M. asupra

fondului cauzei, în lipsa altor cereri prealabile sau excepții invocate.

Achitarea integrală a taxei

de timbru la momentul dezbaterilor efectuate în condiții de publicitate și

consemnate în hotărâre, este o împrejurare reținută și în considerentele deciziei

nr. 126/R din 6 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, prin care

s-a respins, ca nefondat, recursul intimatului – Cabinet Individual de Avocatura

F.M., hotărâre prin care se răspunde punctual criticilor de nelegalitate

invocate în această cale de atac.

Altfel spus, aspectele

sesizate în plângerea penală de față,  s-au constituit drept critici susținute

de Cabinetul Individual de Avocatura F.M. în calitate de recurent, fiind supuse

cenzurii instanței de control judiciar și respinse, ca nefondate.

Practic, reclamarea

acelorași aspecte în conținutul plângerii penale, în lipsa unor elemente de

natură a pune la îndoială buna credință a intimatei în exercitarea activității

de judecată în cauza civilă amintită și realitatea celor consemnate în

hotărâre, nu poate constitui temei pentru desființarea ordonanței și începerea

urmăririi penale sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen.

Relevante în sensul descris

sunt și actele depuse de intimată, respectiv Decizia civilă nr. 124/R din 6

februarie 2009 a Tribunalului Mehedinți, copia de pe notele de ședință ale

grefierului și rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de T.A.Z. pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 C. pen., soluție neatacată

de petiționar.

Pe cale de consecință,

conform art. 285

15

alin. (2) lit. d) C. proc. pen. recursurile vor

fi admise și se va casa sentința.

În temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. rejudecând plângerea petentului, se va

respinge, ca nefondată, menținându-se ordonanța atacată.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și recurenta intimată C.T.G. împotriva

sentinței penale nr. 31 din 27 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința penală atacată și,

rejudecând:

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul Cabinet Individual de Avocatură F.M. împotriva

ordonanței din 2 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 793/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova, ordonanță pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-02
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2066/2009
să contureze existența elementelor constitutive ale infracțiunilor sesizate de către petiționarul L.N. Împotriva rezoluției cu nr. 745/P/2008 din 17 decembrie 2008, petiționarul L.N. a formulat plângere adresată procurorului general al Parc
ÎCCJ 2009-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1499/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 30 de la 26 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1737/54/2008 a f
ÎCCJ 2009-04-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1479/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 228 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8
ÎCCJ 2009-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4114/2009
289, 290 C. pen., art. 6 și 7 din Decretul Lege nr. 1700/1938. Ambele soluții de netrimitere în judecată au făcut obiectul plângerilor petiționarei, potrivit dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., fiind menținute în urma verificării lor
ÎCCJ 2009-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3947/2009
. 290 C. pen., în condițiile în care a avut consimțământul titularului dreptului pentru a cere amânarea și eliberarea unor acte - activități procesuale pe care instanța era obligată să le îndeplinească - dacă justițiabilul le-ar fi cerut pe
Sursă