ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4114/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4114/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 82 din 21 mai 2009, Curtea

de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petiționara Matei Paraschiva

împotriva rezoluției nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, cu privire la intimații S.M., S.I., S.S.,

cât și împotriva ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Craiova referitoare la intimații C.C. și P.G.A.

În baza art. 192 C. proc.

pen., petiționara a fost obligată la 20 lei cheltuieli judiciare către stat și

la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimatul C.C.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin ordonanța nr. 550/P/2007

din 22 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus

neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.C., disjungând

cauza cu privire la S.M. și S.I. și trimițând-o spre competentă soluționare Parchetului

de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Prin rezoluția nr. 933/P/2008

din 15 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), g) C. proc.

pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.M. și S.I. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, 246, 272, 289, 290 C. pen., art.

6 și 7 din Decretul Lege nr. 1700/1938.

Ambele soluții de

netrimitere în judecată au făcut obiectul plângerilor petiționarei, potrivit

dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., fiind menținute în urma verificării

lor de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova (rezoluția nr. 707/II/2/2008 din 21 aprilie 2008) și, respectiv,

rezoluția nr. 1811/II/2/2008 din 16 octombrie 2008 a primului procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin).

Curtea de Apel Craiova s-a

considerat investită cu plângerea petiționarei, astfel cum și-a precizat

aceasta obiectul la data de 14 aprilie 2009, împotriva ambelor soluții date de

procuror, astfel că a pășit la verificarea acestora în raport de lucrările și

materialul cauzei.

Instanța de fond a apreciat

ca judicioase soluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror,

apreciind că se impune menținerea acestora, astfel că a respins plângerea formulată

de petentă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs petiționara M.P., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Petiționara a susținut că

organele de urmărire penală nu au manifestat rol activ în stabilirea completă

și corectă a situației de fapt, nu au făcut o încadrare juridică legală și

temeinică a infracțiunilor săvârșite de intimați și nu au stabilit vinovăția

acestora, în pofida dovezilor administrate.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii pronunțate și reținerea cauzei spre rejudecare.

Examinând recursul potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Investirea Curții de Apel

Craiova cu privire la plângerea formulată de petiționara M.P. în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. s-a făcut de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanță

care, prin încheierea din 4 februarie 2009 – Dosar nr. 9172/225/2008 (filele 1,

4 și 5 Dosarul Curții de Apel Craiova nr. 405/54/2009), a dispus disjungerea

cauzei cu care fusese sesizată.

Astfel, judecătoria,

constatând că plângerea formulată de persoana vătămată M.P. împotriva

ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă

privește soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de executorul

judecătoresc C.C., persoană în raport de calitatea căreia competența de

soluționare revenea Curții de Apel Craiova, potrivit dispozițiilor art. 28

1

pct. 1 lit. b) coroborat cu art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., a

disjuns cauza și a înaintat-o acestei din urmă instanțe.

Totodată, cu privire la

plângerea aceleiași persoane vătămate îndreptate împotriva rezoluției nr. 933/P/2008

din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin, având ca obiect soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față

de făptuitorii S.M. și S.I., judecătoria a constatat că a fost legal investită,

motiv pentru care a reținut-o spre soluționare.

Cu toate acestea, Curtea de

Apel Craiova s-a considerat investită și cu judecarea plângerii împotriva

rezoluției nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Turnu Severin, reținând că persoana vătămată și-a precizat în acest

sens obiectul acțiunii sale prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 14

aprilie 2009 (fila 105 și următoarele, Dosarul nr. 405/54/2009).

Fără a solicita atașarea Dosarului

nr. 933/P/2008 al Parchetului și fără a dispune citarea intimaților S.M. și S.I.,

Curtea de Apel Craiova a procedat la soluționarea pe fond a cauzei, respingând

plângerea petiționarei îndreptată împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale cu numărul de mai sus, cu privire la intimații S.M., S.I. și S.S.

Rezoluția nr. 933/P/2008 din

15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin

se referă numai la făptuitorii S.M. și S.I., neexistând o soluție de

netrimitere în judecată și față de S.S.

Atât faptele cercetate cât

și persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale nu sunt de

competența curții de apel, ci de a judecătoriei, astfel că soluționarea acestei

cauze de către Curtea de Apel Craiova este nelegală prin prisma prevederilor art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., art. 25 și 28

1

pct. 1 C.

proc. pen.

Nerespectarea competenței

materiale constituie o încălcare a dispozițiilor legale care atrage nulitatea

actului și care nu poate fi înlăturată în nici un mod, invocarea ei putându-se

face în orice stare a procesului și luându-se în considerare chiar din oficiu,

potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen.

În consecință, Înalta Curte

constată că în ceea ce privește rezolvarea plângerii petiționarei M.P. formulată

împotriva rezoluției nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Craiova, Curtea de Apel Craiova a încălcat dispozițiile

legale referitoare la competența materială, astfel că, admițând recursul, va

casa sentința atacată numai cu privire la greșita soluționare a acestei

plângeri pe care o va trimite spre competentă soluționare Judecătoriei Drobeta

Turnu Severin, instanță care, de altfel, și fusese sesizată inițial, în mod

legal, de către petiționară cu o plângere având acest obiect în cadrul Dosarului

nr. 9172/225/2008.

Cât privește plângerea

petiționarei îndreptată împotriva ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că

aceasta a făcut deja obiectul judecății într-o altă cauză, fiind soluționată

prin sentința penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție (filele 180-183 dosarul Curții de Apel Craiova),

plângerea fiind respinsă ca nefondată.

Această situație este

reținută, de altfel, și în considerentele sentinței nr. 82 din 21 mai 2009

atacată prin prezentul recurs (fila 187 verso).

În pofida constatării

autorității de lucru judecat, instanța a examinat sumar soluția de netrimitere

în judecată și a respins, pe fond, plângerea formulată de petiționară împotriva

acesteia, deși se impunea respingerea ei ca inadmisibilă, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza I varianta a II-a C.

proc. pen.

Întrucât este investită

numai cu recursul petiționarei, Înalta Curte nu poate dispune soluția legală ce

s-ar impune în legătură cu modul de rezolvare a acestei plângeri – aceea de

respingere a ei ca inadmisibilă, întrucât ar încălca principiul „non reformatio

in pejus” și prevederile art. 385

8

alin. (1) C. proc. pen., creând o

situație mai grea pentru recurentă în raport de soluția dispusă de prima

instanță, de respingere ca nefondată a plângerii.

În considerarea prevederilor

procesual-penale arătate mai sus, Înalta Curte va menține dispoziția de

respingere a plângerii formulate de petiționara M.P. împotriva ordonanței nr. 550/P/2007

din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Celelalte dispoziții ale

sentinței recurate vor fi menținute.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c), teza a II-a, art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de petiționara M.P. împotriva

sentinței penale nr. 82 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Casează sentința penală atacată numai cu privire la

greșita soluționare a plângerii formulată de petenta M.P. împotriva rezoluției nr.

933/P/2008 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta

Turnu Severin privind pe intimații S.M. și S.I.

Trimite plângerea cu privire la rezoluția nr. 933/P/2008

din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu

Severin la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pentru competentă soluționare.

Menține dispoziția de

respingere a plângerii împotriva ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie

2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum și celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.