ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4114/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 82 din 21 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a respins plângerea formulată de petiționara Matei Paraschiva împotriva rezoluției nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, cu privire la intimații S.M., S.I., S.S., cât și împotriva ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova referitoare la intimații C.C. și P.G.A. În baza art. 192 C. proc. pen., petiționara a fost obligată la 20 lei cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimatul C.C. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin ordonanța nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.C., disjungând cauza cu privire la S.M.

și S.I. și trimițând-o spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin. Prin rezoluția nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d), g) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.M. și S.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, 246, 272, 289, 290 C. pen., art. 6 și 7 din Decretul Lege nr. 1700/1938. Ambele soluții de netrimitere în judecată au făcut obiectul plângerilor petiționarei, potrivit dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., fiind menținute în urma verificării lor de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (rezoluția nr. 707/II/2/2008 din 21 aprilie 2008) și, respectiv, rezoluția nr. 1811/II/2/2008 din 16 octombrie 2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin).

Curtea de Apel Craiova s-a considerat investită cu plângerea petiționarei, astfel cum și-a precizat aceasta obiectul la data de 14 aprilie 2009, împotriva ambelor soluții date de procuror, astfel că a pășit la verificarea acestora în raport de lucrările și materialul cauzei. Instanța de fond a apreciat ca judicioase soluțiile de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror, apreciind că se impune menținerea acestora, astfel că a respins plângerea formulată de petentă ca nefondată. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționara M.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Petiționara a susținut că organele de urmărire penală nu au manifestat rol activ în stabilirea completă și corectă a situației de fapt, nu au făcut o încadrare juridică legală și temeinică a infracțiunilor săvârșite de intimați și nu au stabilit vinovăția acestora, în pofida dovezilor administrate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate și reținerea cauzei spre rejudecare. Examinând recursul potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente: Investirea Curții de Apel Craiova cu privire la plângerea formulată de petiționara M.P. în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. s-a făcut de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanță care, prin încheierea din 4 februarie 2009 – Dosar nr. 9172/225/2008 (filele 1, 4 și 5 Dosarul Curții de Apel Craiova nr. 405/54/2009), a dispus disjungerea cauzei cu care fusese sesizată. Astfel, judecătoria, constatând că plângerea formulată de persoana vătămată M.P.

împotriva ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă privește soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de executorul judecătoresc C.C., persoană în raport de calitatea căreia competența de soluționare revenea Curții de Apel Craiova, potrivit dispozițiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) coroborat cu art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., a disjuns cauza și a înaintat-o acestei din urmă instanțe. Totodată, cu privire la plângerea aceleiași persoane vătămate îndreptate împotriva rezoluției nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, având ca obiect soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de făptuitorii S.M.

și S.I., judecătoria a constatat că a fost legal investită, motiv pentru care a reținut-o spre soluționare. Cu toate acestea, Curtea de Apel Craiova s-a considerat investită și cu judecarea plângerii împotriva rezoluției nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Severin, reținând că persoana vătămată și-a precizat în acest sens obiectul acțiunii sale prin memoriul depus la dosarul cauzei la data de 14 aprilie 2009 (fila 105 și următoarele, Dosarul nr. 405/54/2009). Fără a solicita atașarea Dosarului nr. 933/P/2008 al Parchetului și fără a dispune citarea intimaților S.M. și S.I., Curtea de Apel Craiova a procedat la soluționarea pe fond a cauzei, respingând plângerea petiționarei îndreptată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale cu numărul de mai sus, cu privire la intimații S.M., S.I.

și S.S. Rezoluția nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin se referă numai la făptuitorii S.M. și S.I., neexistând o soluție de netrimitere în judecată și față de S.S. Atât faptele cercetate cât și persoanele față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale nu sunt de competența curții de apel, ci de a judecătoriei, astfel că soluționarea acestei cauze de către Curtea de Apel Craiova este nelegală prin prisma prevederilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., art. 25 și 28 1 pct. 1 C. proc. pen. Nerespectarea competenței materiale constituie o încălcare a dispozițiilor legale care atrage nulitatea actului și care nu poate fi înlăturată în nici un mod, invocarea ei putându-se face în orice stare a procesului și luându-se în considerare chiar din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

pen. În consecință, Înalta Curte constată că în ceea ce privește rezolvarea plângerii petiționarei M.P. formulată împotriva rezoluției nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, Curtea de Apel Craiova a încălcat dispozițiile legale referitoare la competența materială, astfel că, admițând recursul, va casa sentința atacată numai cu privire la greșita soluționare a acestei plângeri pe care o va trimite spre competentă soluționare Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, instanță care, de altfel, și fusese sesizată inițial, în mod legal, de către petiționară cu o plângere având acest obiect în cadrul Dosarului nr. 9172/225/2008.

Cât privește plângerea petiționarei îndreptată împotriva ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată că aceasta a făcut deja obiectul judecății într-o altă cauză, fiind soluționată prin sentința penală nr. 178 din 15 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4103 din 10 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 180-183 dosarul Curții de Apel Craiova), plângerea fiind respinsă ca nefondată. Această situație este reținută, de altfel, și în considerentele sentinței nr. 82 din 21 mai 2009 atacată prin prezentul recurs (fila 187 verso).

În pofida constatării autorității de lucru judecat, instanța a examinat sumar soluția de netrimitere în judecată și a respins, pe fond, plângerea formulată de petiționară împotriva acesteia, deși se impunea respingerea ei ca inadmisibilă, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza I varianta a II-a C. proc. pen. Întrucât este investită numai cu recursul petiționarei, Înalta Curte nu poate dispune soluția legală ce s-ar impune în legătură cu modul de rezolvare a acestei plângeri – aceea de respingere a ei ca inadmisibilă, întrucât ar încălca principiul „non reformatio in pejus” și prevederile art. 385 8 alin. (1) C. proc. pen., creând o situație mai grea pentru recurentă în raport de soluția dispusă de prima instanță, de respingere ca nefondată a plângerii.

În considerarea prevederilor procesual-penale arătate mai sus, Înalta Curte va menține dispoziția de respingere a plângerii formulate de petiționara M.P. împotriva ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Celelalte dispoziții ale sentinței recurate vor fi menținute. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. c), teza a II-a, art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționara M.P. împotriva sentinței penale nr. 82 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează sentința penală atacată numai cu privire la greșita soluționare a plângerii formulată de petenta M.P. împotriva rezoluției nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin privind pe intimații S.M. și S.I. Trimite plângerea cu privire la rezoluția nr. 933/P/2008 din 15 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin la Judecătoria Drobeta Turnu Severin, pentru competentă soluționare. Menține dispoziția de respingere a plângerii împotriva ordonanței nr. 550/P/2007 din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, precum și celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2009.