ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1479/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 228 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Z.C. împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 3 iulie 2008 în dosarul nr. 310/P/2008, menținându-se această soluție și fiind obligat petentul la plata sumei de 160 lei, cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin plângerea înregistrată sub nr. 1483/54/2008, petentul Z.C.

a contestat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 3 iulie 2008, în dosarul nr. 310/P/2008, reiterând motivele invocate inițial în plângere, respectiv faptul că intimata - judecător a manifestat un comportament abuziv dar și neglijent cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor de serviciu și a favorizat pe făptuitorul M.F. prin faptul că nu a luat măsurile legale în cauza ce făcea obiectul judecății. 2. Prin ordonanța din 3 iulie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 310/P/2008, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 38, art. 45 raportat la art. 42 C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător I.G. de la Tribunalul Olt, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246, 249 și 264 C. pen.; disjungerea materialului de urmărire penală și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, în ceea ce privește faptele comise de P.E.I. și M.F. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzută de art. 246, 249, 264, 215 și 292 C. pen. În fapt, s-a reținut, în esență că, prin plângerea formulată, persoana vătămată Z.C. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de magistratul judecător I.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijență în serviciu și favorizarea infractorului, arătând că, în ziua de 22 septembrie 2006, funcționari din cadrul Tribunalului Olt, au primit și au dat curs unei cereri de studiere a dosarului nr. 2166/C/2006, deși persoana care a formulat cererea, M.F., nu avea calitate de parte; magistratul judecător a manifestat un comportament abuziv dar și neglijență cu ocazia îndeplinirii îndatoririlor de serviciu și a favorizat pe făptuitorul M.F. prin faptul că „nu a luat măsuri legale” în calitate de judecător care a judecat cauza respectivă.

Actele premergătoare efectuate în cauză au arătat că faptele în legătură cu care s-a solicitat efectuarea de cercetări penale nu există, întrucât s-au respectat dispozițiile art. 92 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, potrivit cărora dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim, precum și dispozițiile care stabilesc că cererea se aprobă de persoana care coordonează activitatea compartimentului arhivă. În concret, s-a stabilit că în raport cu acțiunea civilă formulată, consilierul juridic M.F.

a fost împuternicit, conform adresei nr. 70648 de la 12 august 2006 a Ministerului Finanțelor Publice – D.G.J., să reprezinte interesele ministerului în dosarul nr. 2166/C/2006 al Tribunalului Olt, în care Ministerul Finanțelor avea calitate de pârât și, prin urmare, s-au respectat dispozițiile art. 92 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor conform cărora „dosarele și evidențele instanței privitoare la activitatea de judecată, pot fi consultate de persoanele care justifică un interes legitim”. Împotriva acestei ordonanțe a formulat plângere petentul Z.C., iar prin ordonanța din 25 iulie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1433/II/2/2008, în baza art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de acesta. 3. Instanța investită cu plângerea formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., a constatat că, în raport de situația de fapt corect reținută de procuror, nu se poate reține că intimata ar fi săvârșit cu intenție sau din culpă vreo faptă care să prejudicieze interesele persoanei vătămate, prin faptul că nu a luat măsuri față de persoana care a studiat dosarul nr. 2166/C/2006 sau față de persoanele care au aprobat studierea dosarului. Totodată, nu există în cauză nici infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 264 C. pen., neputându-se vorbi de vreun ajutor dat de magistratul judecător unei persoane care să aibă calitatea de autor, instigator sau complice la săvârșirea unei infracțiuni.

În ceea ce privește disjungerea cauzei cu privire la făptuitorii M.F. și P.E.I., s-a constatat că aceasta s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 38 C. proc. pen., precum și a normelor de competență după calitatea persoanei, prevăzută de art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În concluzie, instanța de fond a apreciat că plângerea este nefondată și a respins-o ca atare, menținând rezoluția atacată. B. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul Z.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 278 1 C. proc. pen. și precizând, în concluziile scrise, că procurorul nu a efectuat nici un act de cercetare și nu a respectat normele privitoare la urmărirea penală, iar instanța a încălcat dispozițiile legale privitoare la conexitate și cheltuieli de judecată.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimata - magistrat nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunilor reclamate prin plângerea penală. Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă sau din neglijență a atribuțiilor de serviciu de către intimata judecător I.G. de la Tribunalul Olt, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului Z.C., cu ocazia instrumentării dosarului nr. 2166/C/2006.

Astfel, nu reiese că se impunea ca intimata, în calitate de magistrat al cauzei, să ia măsuri față de persoana care a studiat dosarul sau față de persoanele care au aprobat studierea dosarului, deoarece s-a argumentat că această consultare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești. Totodată, nici în ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului, reclamată de petent, nu există indicii ale săvârșirii acesteia, astfel că în mod corect instanța de fond a respins plângerea formulată în cauză. Nici celelalte critici ale recurentului petent nu sunt întemeiate, nefiind incidente dispozițiile referitoare la urmărirea penală deoarece în cauză nu a fost începută urmărirea penală, iar în ceea ce privește cheltuielile judiciare la care a fost obligat petentul, instanța de fond a aplicat corespunzător dispozițiile art. 192 C. proc.

pen. Totodată, în mod corect a fost apreciată ca legală disjungerea dispusă în cauză, în raport de incidența normelor privitoare la competența după calitatea persoanei. Ca atare, pentru toate aceste considerente, constatând că atât rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul Z.C., împotriva sentinței penale nr. 228 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2009.