ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

În luna septembrie 2007, petiționarul

B.I., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere organelor de

urmărire penală, solicitând identificarea și cercetarea magistraților

judecători și procurori care au soluționat dosarul nr. 872/1996 al Judecătoriei

Ineu, precum și judecătorii și procurorii care au soluționat în căile de atac

cauza respectivă care a făcut obiectul dosarului nr. 4217/A/1996 al

Tribunalului Arad, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin rezoluția nr. 554/P/2007,

din 19 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus,

în temeiul art. 228, raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de judecătorii T.V., Ș.F., T.D., D.A., O.H. și procurorii

D.G. și B.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se

că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, în raport cu faptele

reclamate de petiționar.

Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 287/II/2/2008,

din 18 martie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar

împotriva soluției procurorului, constatând că nu se impune infirmarea

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

Fiind nemulțumit de soluția

dată de procuror, petiționarul B.I. s-a adresat, conform art. 278

1

C.

proc. pen., Curții de Apel Timișoara, solicitând tragerea la răspundere penală

a magistraților pentru vătămările pe care i le-au pricinuit prin încălcarea

atribuțiilor de serviciu.

Prin sentința penală nr. 144/

PI din 23 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 217/59/2008, al Curții de Apel

Timișoara, secția penală, în baza art. 278

1

, alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar

împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, fiind menținută rezoluția

atacată.

Împotriva sentinței penale

sus-arătate a declarat recurs petiționarul, solicitând desființarea rezoluției

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori și

trimiterea dosarului la parchet în vederea tragerii la răspundere penală a

acestora.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs precum și întreaga cauză, potrivit art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Pentru a se putea începe

urmărirea penală sunt necesare două condiții:

Prima condiție constă din

existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit, în mod cert, o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie

din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de-a doua condiție

necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și

constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit.

b)

1

. Intervenția unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin

care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare

efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi

penale să se impună soluția neînceperii urmăririi penale.

În cauză se constată că ne

aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare a rezultat

soluția neînceperii urmăririi penale, având în vedere împlinirea termenului

special de prescripție a răspunderii penale, pentru infracțiunea prevăzută de art.

246 C. pen.

Pe cale de consecință,

Înalta Curte constată că în mod corect parchetul a dispus soluție de neurmărire

penală, menținută de prima instanță, și în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul B.I.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 144/ PI

din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 octombrie 2008.