ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3127/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În luna septembrie 2007, petiționarul B.I., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere organelor de urmărire penală, solicitând identificarea și cercetarea magistraților judecători și procurori care au soluționat dosarul nr. 872/1996 al Judecătoriei Ineu, precum și judecătorii și procurorii care au soluționat în căile de atac cauza respectivă care a făcut obiectul dosarului nr. 4217/A/1996 al Tribunalului Arad, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Prin rezoluția nr. 554/P/2007, din 19 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de judecătorii T.V., Ș.F., T.D., D.A., O.H. și procurorii D.G. și B.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, în raport cu faptele reclamate de petiționar. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 287/II/2/2008, din 18 martie 2008, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva soluției procurorului, constatând că nu se impune infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Fiind nemulțumit de soluția dată de procuror, petiționarul B.I. s-a adresat, conform art. 278 1 C. proc. pen., Curții de Apel Timișoara, solicitând tragerea la răspundere penală a magistraților pentru vătămările pe care i le-au pricinuit prin încălcarea atribuțiilor de serviciu.

Prin sentința penală nr. 144/ PI din 23 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr. 217/59/2008, al Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 , alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, fiind menținută rezoluția atacată. Împotriva sentinței penale sus-arătate a declarat recurs petiționarul, solicitând desființarea rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitori și trimiterea dosarului la parchet în vederea tragerii la răspundere penală a acestora. Înalta Curte, examinând motivele de recurs precum și întreaga cauză, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Pentru a se putea începe urmărirea penală sunt necesare două condiții: Prima condiție constă din existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit, în mod cert, o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării. Cea de-a doua condiție necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 C. proc.

pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b) 1 . Intervenția unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să se impună soluția neînceperii urmăririi penale. În cauză se constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare a rezultat soluția neînceperii urmăririi penale, având în vedere împlinirea termenului special de prescripție a răspunderii penale, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că în mod corect parchetul a dispus soluție de neurmărire penală, menținută de prima instanță, și în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.I. împotriva sentinței penale nr. 144/ PI din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2008.