ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3717/2009

Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința penală nr. 80 din 26 martie 2009, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.I., împotriva rezoluției din 8 octombrie 2008, dată în Dosarul nr. 597/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluție pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele: Prin plângerea penală din 7 aprilie 2008, petentul F.I., a solicitat să se efectueze cercetări față de judecătorul D.M. de la Judecătoria Buftea, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută și pedepsită de art. 246 și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzută și pedepsită de art. 247 C. pen., precum și față de numiții N.V., N.G., N.Ș.

și V.N., pentru instigare la săvârșirea acelorași infracțiuni. A arătat, în esență, următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1453 din 16 mai 2003 pronunțată în Dosarul nr. 373/2003 al Judecătoriei Buftea și care, ulterior, a primit numărul unic 14/94/2003, a fost admisă cererea formulată de reclamanții N.V., N.G., N.Ș.

și V.N., împotriva pârâților Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Periș, Primarul comunei Periș și Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 3917din 15 septembrie 1999, pronunțată de Judecătoria Buftea și a fost obligată Comisia Locală Periș să-i pună în posesie pe reclamanți pentru suprafața de 3.086 mp teren intravilan și 1.017 mp teren extravilan pe raza comunei Periș și să încheie documentația necesară pentru eliberarea titlului de proprietare pe numele reclamanților pentru suprafața de 9 ha teren din care 6.510 mp intravilan și 8.349 mp extravilan.

A fost obligată Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Ilfov să emită titlul de proprietate pe numele reclamanților pentru suprafața de 9 ha, urmând a fi avute în vedere procesele-verbale de punere în posesie nr. A/1995; B/95; C/1995; D/95; E/98, precum și procesul-verbal emis conform sentinței pentru suprafețele de 3.806 mp intravilan și 1.017 mp în extravilan. A constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate din 21 noiembrie 2002. A obligat primarul comunei Periș la plata sumei de 50 RON pe zi cu titlu de daune cominatorii de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la emiterea titlului de proprietate.

Împotriva sentinței a formulat apel petentul F.G.I., în calitate de primar al comunei Periș și Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Periș, iar prin Decizia civilă nr. 333/A din 10 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost schimbată în parte sentința, în sensul respingerii acțiunii, așa cum a fost completată, ca fiind neîntemeiată. A fost menținută dispoziția sentinței privind soluționarea excepției autorității de lucru judecat. Prin Decizia civilă nr. 1236 din 3 octombrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost admis recursul formulat de recurenții N.V., N.G., N.Ș.

și V.N., în contradictoriu cu intimații F.G.I., Comisia Locală Periș și Comisia Județeană Ilfov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, a fost modificată Decizia civilă nr. 333/A din 10 martie 2004, în sensul că au fost respinse apelurile formulate de apelanții pârâți împotriva Sentinței civile nr. 1453 din 16 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Buftea. În acest context, la 18 decembrie 2006, la peste 3 ani de la data pronunțării Sentinței nr. 1453 din 16 mai 2003, făptuitorii - frații N. -, au formulat o cerere de îndreptare a erorilor materiale, cerere justificată potrivit aprecierii petentului numai cu privire la suprafața de 3.806 mp, trecută greșit în alin. (4) al dispozitivului, în loc de suprafață corectă 3.086 mp.

În ce privește celelalte susțineri cum că în procesul-verbal de punere în posesie este trecut greșit nr. F/1995 în loc de G/1995, nu se justifică îndreptarea, deoarece anterior însăși reclamanții au precizat și solicitat atribuirea terenului ținându-se seama de procesul-verbal nr. F/1995. Ceea ce îl nemulțumește însă pe petent este faptul că separat de îndreptarea erorilor materiale întemeiate pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ., cerere parțial întemeiată, făptuitorii au cerut instanței lămurirea înțelesului, întinderea și aplicarea dispozițiilor Sentinței civile nr. 1453 din 16 mai 2003 - în sensul de a se preciza amplasamentul terenului intravilan în suprafață de 3.086 mp, dimensiunile și vecinătățile terenului sale cadastrală și parcelă, avându-se în vedere mențiunile din procesele-verbale de punere în posesie nr. H/8 martie 1994 și nr. I/8 martie 1994 - cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281 1 C. proc.

civ. și care era inadmisibilă. Modul în care magistratul judecător D.M. a soluționat cererea, schimbând și practic reformând cu totul dispozitivul sentinței civile „lămurite”, efectuând practic o nouă judecată, care nu se mai întemeiază pe probele administrate în fața instanței, poate să întrunească elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Petentul ajunge la această convingere, deoarece prin pronunțarea încheierii cu încălcarea normelor imperative și principiilor dreptului procesual civil, în opinia sa este evident că judecătorul a fost determinat să acționeze în felul acesta de către reclamanții N. În urma actelor premergătoare, prin rezoluția din 8 octombrie 2008 dată în Dosarul nr. 597/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul D.M., magistrat judecător, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 247 C. proc. pen. și față de făptuitorii N.V., N.G., N.Ș. și V.N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 și 25 raportat la art. 247 C. pen. Plângerea formulată împotriva rezoluției conform art. 278 alin. (1) C. pen., a fost respinsă prin Rezoluția nr. 1281/II/2/2008 din 24 noiembrie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva soluției de neurmărire a formulat plângere, întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. petentul, care, reluând motivările din plângerea penală - adresată procurorului, a cerut desființarea rezoluției, deoarece procurorul a reținut eronat că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Plângerea a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că, atâta timp cât nu s-a stabilit existența unor fapte determinate, comisive sau omisive săvârșite de judecător, de încălcare a atribuțiilor de serviciu cu intenția specifică infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 247 C. pen., în mod legal și temeinic s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cum tot la fel este legală și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de ceilalți făptuitori pentru infracțiunile de instigare la abuz în serviciu, prevăzute de art. 25 rap.la art. 246 și 247 C. pen. Nemulțumit și de această hotărâre, petentul a atacat-o cu recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A cerut casarea sentinței, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror, deoarece o sentință civilă definitivă a fost desființată practic printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale, prin care s-a schimbat dispozitivul hotărârii.

Recursul este nefondat. Procedând conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., prima instanță a verificat rezoluția pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a constatat că soluția este corectă. S-a motivat că eventuala netemeinicie și/sau nelegalitate a unei hotărâri (încheieri) ori invocarea interpretării eronate a unor mijloace de probă, nu constituie obiect al cercetărilor penale și nu constituie prin ele însele dovezi ale săvârșirii de către judecător a infracțiunii prevăzute de art. 246 sau a celei prevăzută de art. 247 C. pen., cu atât mai mult cu cât hotărârea respectivă a fost supusă cenzurii potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului.

Câtă vreme, se motivează în sentință, nu s-a stabilit existența unor fapte determinate, săvârșite de judecător, de încălcare a atribuțiilor de serviciu cu intenția specifică cerută de art. 246 sau 247 C. pen., în mod temeinic s-a dispus o soluție de neurmărire. Prin Decizia civilă nr. 1370/R din 21 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost respins, ca tardiv, recursul formulat împotriva încheierii de ședință pronunțată la 16 martie 2007 de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. 14/94/2003. Așa cum corect a reținut organul de urmărire penală și instanța, chiar dacă a fost pronunțată o încheiere - nefavorabilă petiționarului F.I., atâta timp cât nu au fost relevate aspecte de natură infracțională, magistratului nu-i poate fi imputată soluția pronunțată.

Chiar în situația când hotărârea a fost desființată în căile de atac prevăzute de lege (nu este cazul în cauza de față). Aceasta, deoarece numai instanța de control judiciar are competența să analizeze legalitatea și temeinicia unor hotărâri judecătorești. Așa fiind, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G.I. împotriva Sentinței penale nr. 80 din 26 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.