ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3763/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3763/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

La

data de 7 iulie 2008 a fost înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă

Curtea Militară de Apel București plângerea petiționarei S.T.M. - lector

universitar doctor, titularul disciplinei „Drept administrativ" la

Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov din cadrul U.S.H.

împotriva numiților S.R. - decanul Facultății de Științe Juridice și

Administrative Brașov din cadrul U.S.H., P.I. - directorul Centrului

Universitar Teritorial Brașov al U.S.H., M.E. și M.B. - secretare în cadrul

aceleiași universități, având locul de muncă la Facultatea de Științe Juridice

și Administrative Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

În fapt, petiționara a reclamat că în cadrul sesiunii

de iarnă din anul universitar 2007/2008, în mod nelegal și intenționat a fost

lipsită de posibilitatea de a verifica întrebările ce urmau a fi adresate

studenților, de a pregăti și susține cu aceștia un examen la o disciplină a

cărei titulară este, ceea ce reprezintă o imixtiune clară în activitatea sa

didactică, cu atât mai mult cu cât singura activitate ce poate fi desfășurată

de către titularul de disciplină în legătură cu evaluarea studenților este

practic cea de formulare a întrebărilor din testele grilă, restul etapelor

fiind informatizate.

Despre aceste aspecte, petiționara s-a plâns

rectorului U.S.H., solicitându-i explicații, fără a primi însă vreun răspuns.

Mai mult decât atât, toate examenele desfășurate la disciplina „drept

administrativ" în anul universitar 2007/2008 au fost susținute de alte

cadre didactice. Modalitatea prin care decanul facultăți S.R. a comis

infracțiunea reclamată constă în aceea că nu a luat nici o măsură care să

permită petiționarei să-și desfășoare activitatea profesională și nu i-a

comunicat lămuririle și hotărârile consiliului facultății privind organizarea

activității de evaluare.

Numitul P.I. i-a interzis petiționarei accesul în

laboratorul informatic al instituției în zilele și la orele la care erau

programate examenele la disciplina „drept administrativ".

M.E. a programat unele examene fără consultarea

titularului de disciplină și împreună cu M.B. - secretare - au refuzat

înregistrarea unei cereri a petiționarei adresată Decanului Facultății pe

considerentul că Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov nu are

organizat un serviciu de registratură, motivare lipsită de suport real.

Prin ordonanța nr. 6/P/2008 din data de 12 decembrie

2008 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, constatându-se că

numitul S.R. - colonel magistrat - decanul Facultății de științe juridice și

administrative Brașov are și calitatea de judecător militar în cadrul

Tribunalului Militar Teritorial București, iar ceilalți făptuitori sunt civili,

în temeiul art. 35 alin. (2) și (3), raportat la art. 42 și art. 45 C. proc.

pen., s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin rezoluția nr. 346/P/2008 din data de 12 ianuarie

2009, în temeiul art. 42 alin. (2) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Brașov a dispus ca actele premergătoare efectuate de Parchetul Militar

de pe lângă Curtea Militară de Apel să fie menținute în soluționarea prezentei

cauze.

În cadrul actelor premergătoare efectuate a fost

audiată petiționara, care și-a susținut plângerea, a fost audiat colonelul

magistrat S.R. și au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri relevante în

soluționarea cauzei.

Constatând că din actele premergătoare efectuate nu

rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către niciuna dintre

persoanele reclamate, prin rezoluția din 26 martie 2009, dată în Dosarul nr. 346/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în baza art. 228 alin. (4)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de cei reclamați sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în

serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost

menținută prin rezoluția nr. 291/11/2/2009 din 30 aprilie 2009 a procurorului

general al Parchetului de pe Curtea de Apel Brașov, prin care s-a respins ca

neîntemeiată plângerea formulată, în baza art. 278 C. proc. pen., de

petiționara S.T.M.

În conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., petiționara s-a adresat instanței cu plângere, solicitând

desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă prin rezoluția nr.

346/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și trimiterea cauzei

la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, întrucât faptele reclamate

constituie infracțiuni.

Prin sentința penală nr. 49/ F din 4 iunie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.Ț.M. împotriva

rezoluției din 26 martie 2009 dispusă în Dosarul nr. 346/P2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Brașov, mentinându-se rezoluția atacată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond,

examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că plângerea nu este

fondată, întrucât în cauză nu există date sau indicii în sensul că persoanele reclamate

au comis infracțiunea de abuz în serviciu,  în dauna petiționarei.

S-a reținut că, potrivit art. 246 C. pen., abuzul în

serviciu contra intereselor persoanelor este fapta funcționarului public, care,

în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act

ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare

intereselor legale ale unei persoane.

Acțiunile sau inacțiunile descrise în plângerea

penală formulată de petiționară, nu constituie acte îndeplinite defectuos sau

neîndeplinite de numiții S.R., P.I., M.E. și M.B., în exercițiul atribuțiilor

lor de serviciu.

Dimpotrivă, fiecare persoană reclamată are o

justificare concretă și corectă pentru modul în care a acționat, ceea ce

înlătură caracterul intenționat, cu rea - credință, condiție cerută de textul

de lege.

De asemenea, din actele premergătoare efectuate nu

rezultă în ce mod s-a adus o vătămare petiționarei și în ce constă aceasta,

care sunt interesele legale pe care persoanele reclamate i le-au încălcat.

S-a reținut că, din actele dosarului rezultă că, în

urma întâlnirii de lucru din ziua de 05 aprilie 2007, la care au participat

cadrele didactice cu funcții de conducere de la Facultățile de Drept și

Administrație Publică ale U.S.H., s-a stabilit printre altele și elaborarea

manualelor universitare unice de către cadrele didactice titulare de

disciplină, procedura de elaborare și termenele de predare în vederea aprobării

tipăririi manualelor respective.

Totodată, s-a trimis decanilor facultăților cu profil

juridic din Constanța, Craiova, Râmnicu-Vâlcea și Brașov, tabelul cuprinzând

colectivele de cadre didactice ce urmau a se implica în activitatea anterior

menționată, colectiv din care făcea parte și lectorul universitar dr. S.T.M. la

disciplina „drept administrativ", fără ca aceasta să dorească însă să

participe la elaborarea acestor manuale.

De asemenea, în baza hotărârii Senatului U.S.H.,

pentru evaluarea studenților în sesiunea de vară 2008, s-a stabilit că se vor

utiliza întrebări tip grilă - unice pentru toate facultățile profil juridic,

întrebări elaborate în cadrul colectivelor de cadre didactice, titulare de

disciplină de la fiecare unitate, sub îndrumarea cadrului didactic care a

coordonat manualul unic tipărit sau în curs de tipărire, acesta fiind și cel ce

răspundea de postarea întrebărilor pe internet și implementarea în Platforma

Blackboard.

Cercetările efectuate au confirmat că testele grilă

erau încărcate pe platforma electronică Blackboard ce funcționa pe servere

închiriate, examinarea făcându-se simultan în toată țara și, totodată, că după

data de 10 aprilie 2008, nu se mai putea realiza nicio modificare în sistemul

computerizat și în baza de date, conform unei adrese de la departamentul IT

București.

De asemenea, din actele dosarului a rezultat că în

ziua de 09 februarie 2008 petiționara a refuzat să susțină examenul planificat

la anul II de studiu, astfel că s-a luat măsura desfășurării computerizate a

examenului pe baza întrebărilor stabilite conform hotărârii senatului

universității.

Martorul S.l. a confirmat acest fapt, arătând că

studenții au fost liniștiți de numitul P.l., directorul centrului, iar examenul

a continuat în prezența martorului.

S-a reținut că, faptul că petiționara nu era de acord

cu hotărârea Senatului Universității cu privire la manualele unice și pentru

examinarea unitară și uniformă a studenților la aceeași specializare, nu

justifică modul în care aceasta a acționat, prin încălcarea obligațiilor care

îi reveneau în calitate de cadru didactic, cu remunerație, existând metode

legale de a contesta hotărârile cu care nu era de acord.

Totodată, nu se poate imputa persoanelor reclamate

faptul că nu i-au fost comunicate anumite acte, câtă vreme cât din chiar

conținutul plângerii rezultă că petiționara avea cunoștință despre hotărârea

Senatului Universității privind manualele unice, cu care nu era de acord (fiind

și desemnată în colectivul de redactare al acestora), această împrejurare stând

la baza conflictului între părți.

În ce privește susținerile invocate de petiționară,

s-au reținut următoarele:

Afirmația că numitul S.R. nu i-a răspuns adresei din 24

noiembrie 2007 este neîntemeiată, la dosarul cauzei fiind depuse în copie, cu

rezoluția acestuia, dispoziția privind comunicarea răspunsului și a hotărârii

Senatului universității pe cale electronică.

Faptul că petiționara nu a dorit să își verifice

căsuța electronică (acesta fiind unul din modurile stabilite pentru comunicare

în cadrul facultății), nu poate fi imputat susnumitului și în niciun caz nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

De asemenea, nu se impunea audierea persoanelor care

au semnat procesul verbal întocmit la data de 9 februarie 2008, faptele

consemnate în acel act nefiind contestate, iar din conținutul acelui proces

verbal nu rezultă că persoanele semnatare ar avea cunoștință de faptul că

numitul P.I. ar fi interzis petiționarei accesul în laborator.

Totodată, nu era necesară audierea numitei T.O., în

calitate de martor, câtă vreme la dosarul cauzei se afla atât procesul verbal

încheiat de aceasta la data de 19 aprilie 2008, cât și o declarație a acesteia

înregistrată cu nr. 644 din data de 6 mai 2008, în care susnumita explica

motivele pentru care a încheiat acel proces verbal (fila 19 dosar). Date fiind

împrejurările în care au avut loc acțiunile părților, fiind lămurite

motivațiile fiecărei persoane prin declarațiile aflate la dosar, nu mai era

necesară audierea și a numitului P.I., poziția sa rezultând din actele

întocmite de el.

Astfel, acțiunile sale au fost motivate de faptul că,

fiind directorul Centrului Teritorial Brașov, era obligat să rezolve conflictul

creat prin reprogramarea examenului, aspect sesizat de acesta mai departe, pe

cale ierarhică.

De altfel, problemele existente între petiționară și

persoanele reclamate cu privire la modul de rezolvare și de programare a unor

chestiuni interne în cadrul facultății rezultă și din procesul verbal al

ședinței Consiliului Facultății de Științe Juridice și administrative Brașov

din data de 5 aprilie 2008 (fila dosar instanța 50-54 dosar).

Din toate aceste acte nu rezultă însă indicii cu

privire la comiterea vreunei infracțiuni de către cei reclamați. A fost

clarificată problema existenței serviciului Registratură din cadrul Centrului

Teritorial Brașov, cele patru funcționare ale secretariatului, precum și

decanul facultății confirmând existenta acestui serviciu, astfel cum corect s-a

reținut și în rezoluția procurorului general.

S-a mai reținut că este real faptul că problemele

existente între părți sunt create în cadrul unor raporturi de muncă, putând fi

introduse cereri la instanța de judecată potrivit dreptului muncii, însă în

cauză nu se regăsesc nici un fel de indicii în sensul că este incidență și

legea penală.

Astfel cum s-a arătat anterior, din actele aflate la

dosar rezultă că petiționara avea cunoștință de existența hotărârii Senatului

Universității privind manualele unice (fila 95 dosar), aceasta fiindu-i și

comunicată pe cale electronica (fila 83-84 dosar).

Deși hotărârea nu a fost depusă la dosar, conținutul

ei rezultă din adresele din 11 aprilie 2007 și din 20 aprilie 2007 ale U.S.H.

Celelalte aspecte invocate exced obiectului plângerii raportat la faptele

reclamate în sarcina fiecărei persoane.

La dosarul cauzei există declarații ale secretarelor

facultății, inclusiv ale persoanelor reclamate M.E. și M.B., care clarifică

aspectele reclamate de petiționară, fără a mai fi nevoie de o reaudiere a

acestor persoane. Faptul că petiționara nu este de acord cu modul de organizare

al activității facultății și cu modul de circulație al actelor nu poate fi

imputat celor reclamați, neexistând date care să dovedească că susnumitele au

comis infracțiunea de abuz în serviciu. Dimpotrivă, acestea, au sesizat în

scris relația tensionată cu petiționara, decanul R.S. sesizând, la rândul său,

pe președintele universității (fila 85 și urm. dosar). De asemenea, faptul că

unele persoane au înregistrat în mod eronat, încălcând regulile interne de

organizare, unele cereri ale petiționarei, nu obliga pe celelalte funcționare

să procedeze în același mod.

S-a mai reținut că, din actele aflate la dosar, nu se

verifică susținerile petiționarei privind refuzul punerii la dispoziție a

cataloagelor, dimpotrivă, în perioada iunie - iulie 2008, s-a solicitat

petiționarei prezentarea în vederea semnării cataloagelor, fără un răspuns din

partea acesteia, apreciindu-se că aspectele solicitate a se verifica exced

prezentului cadru procesual, neavând o legătură directă de cauzalitate cu cele

reclamate.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat

recurs petiționara, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

intimați.

În motivarea recursului, recurenta petiționară a

învederat în esență că intimații se fac vinovați de infracțiunile sesizate,

susținând că motivarea instanței și temeiul de drept al soluției de neîncepere

a urmăririi penale sunt greșite, întrucât faptele există în materialitatea lor,

în cauză se impunea audierea numitei T.O., a intimaților P.I., M.E. și M.B. și

efectuarea unor verificări, pentru a se stabili o corectă situație de fapt.

Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor

de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și

motivat prima instanță, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.Ț.M.

În considerentele sentinței atacate si ale rezoluției

nr. 346/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov au fost

analizate pe larg aspectele invocate de recurenta petiționară, cu privire la

faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-șe

corect că nu există indicii cu privire la săvârșirea de către aceștia a

infracțiunii de abuz în serviciu.

Din actele dosarului rezultă că plângerea formulată

de recurenta petiționară este determinată de anumite neînțelegeri de natură

profesională, cu personalul și cadrele cu funcții de conducere ale facultății

în care își desfășoară activitatea, aceasta sesizând în esență că, în calitate

de lector universitar în cadrul Facultății de științe juridice și

administrative Brașov din cadrul U.S.H., în timpul sesiunii de examene din luna

februarie 2008, a fost pusă în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile de

titular al disciplinei „Drept administrativ" de către decanul facultății,

S.R., împreună cu directorul Centrului universitar teritorial Brașov, P.I., și

două secretare ale facultății M.E. și, respectiv, M.B.

Astfel, petiționara a susținut că, pe de o parte,

decanul facultății S.R. i-a înlocuit setul de întrebări pentru evaluarea

studenților din sistemul informatic al facultății și că ulterior nu i-a răspuns

la demersurile scrise și nu a luat măsurile corespunzătoare față de neregulile

semnalate, iar pe de altă parte că, în ziua examenului, intimatul P.I., în

prezența studenților, nu i-a permis accesul în laboratorul informatic pentru

evaluarea studenților, respectiv pentru reprogramarea acestei activități, iar

cele două secretare menționate au refuzat primirea și înregistrarea unei cereri

adresate decanului facultății.

Așa cum s-a reținut și în considerentele sentinței,

acțiunile sau inacțiunile sesizate nu constituie acte îndeplinite defectuos sau

neîndeplinite de intimați, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu,

activitatea fiecăruia având o justificare concretă și corectă, neconturându-se

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Faptele sesizate de recurenta petiționară vizează aspecte

privind desfășurarea raporturilor sale de muncă, iar poziția subiectivă a

acesteia, care apreciază că intimații au abuzat de funcțiile lor, nu poate

fundamenta o soluție de începere a urmăririi penale, în absența unor indicii

din care să rezulte că intimații nu au îndeplinit acte care intrau în

atribuțiile lor de serviciu sau au îndeplinit asemenea acte în mod defectuos,

cauzându-i cu intenție o vătămare a intereselor legale.

În ceea ce privește temeiul de drept al soluției de

neîncepere a urmăririi penale, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că acesta a fost corect invocat, întrucât corespunde actelor

premergătoare efectuate în cauză, critica formulată de recurenta petiționară

sub acest aspect fiind neîntemeiată.

De asemenea, nu se poate reține nici critica

referitoare la faptul că procurorul nu a dispus audierea anumitor părți și

verificarea unor înscrisuri, deoarece, în etapa actelor premergătoare, se fac

numai verificări cu privire la presupuse fapte penale, procurorul fiind

singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care

le consideră necesare și suficiente.

Întrucât, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen.,

săvârșirea unei infracțiuni constituie singurul temei al angajării răspunderii

penale a unei persoane, și cum actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc

că infracțiunea de abuz în serviciu nu există, Înalta Curte constată că soluția

de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror este legală și temeinică,

așa cum corect a constatat și prima instanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara S.Ț.M. împotriva sentinței penale nr.

49/ F din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara S.Ț.M. împotriva sentinței penale nr. 49/ F din 4 iunie 2009 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.