ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3763/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La data de 7 iulie 2008 a fost înregistrată la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel București plângerea petiționarei S.T.M. - lector universitar doctor, titularul disciplinei „Drept administrativ" la Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov din cadrul U.S.H. împotriva numiților S.R. - decanul Facultății de Științe Juridice și Administrative Brașov din cadrul U.S.H., P.I. - directorul Centrului Universitar Teritorial Brașov al U.S.H., M.E. și M.B. - secretare în cadrul aceleiași universități, având locul de muncă la Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

În fapt, petiționara a reclamat că în cadrul sesiunii de iarnă din anul universitar 2007/2008, în mod nelegal și intenționat a fost lipsită de posibilitatea de a verifica întrebările ce urmau a fi adresate studenților, de a pregăti și susține cu aceștia un examen la o disciplină a cărei titulară este, ceea ce reprezintă o imixtiune clară în activitatea sa didactică, cu atât mai mult cu cât singura activitate ce poate fi desfășurată de către titularul de disciplină în legătură cu evaluarea studenților este practic cea de formulare a întrebărilor din testele grilă, restul etapelor fiind informatizate. Despre aceste aspecte, petiționara s-a plâns rectorului U.S.H., solicitându-i explicații, fără a primi însă vreun răspuns.

Mai mult decât atât, toate examenele desfășurate la disciplina „drept administrativ" în anul universitar 2007/2008 au fost susținute de alte cadre didactice. Modalitatea prin care decanul facultăți S.R. a comis infracțiunea reclamată constă în aceea că nu a luat nici o măsură care să permită petiționarei să-și desfășoare activitatea profesională și nu i-a comunicat lămuririle și hotărârile consiliului facultății privind organizarea activității de evaluare. Numitul P.I. i-a interzis petiționarei accesul în laboratorul informatic al instituției în zilele și la orele la care erau programate examenele la disciplina „drept administrativ". M.E. a programat unele examene fără consultarea titularului de disciplină și împreună cu M.B.

- secretare - au refuzat înregistrarea unei cereri a petiționarei adresată Decanului Facultății pe considerentul că Facultatea de Științe Juridice și Administrative Brașov nu are organizat un serviciu de registratură, motivare lipsită de suport real. Prin ordonanța nr. 6/P/2008 din data de 12 decembrie 2008 a Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, constatându-se că numitul S.R. - colonel magistrat - decanul Facultății de științe juridice și administrative Brașov are și calitatea de judecător militar în cadrul Tribunalului Militar Teritorial București, iar ceilalți făptuitori sunt civili, în temeiul art. 35 alin. (2) și (3), raportat la art. 42 și art. 45 C. proc. pen., s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

Prin rezoluția nr. 346/P/2008 din data de 12 ianuarie 2009, în temeiul art. 42 alin. (2) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus ca actele premergătoare efectuate de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel să fie menținute în soluționarea prezentei cauze. În cadrul actelor premergătoare efectuate a fost audiată petiționara, care și-a susținut plângerea, a fost audiat colonelul magistrat S.R. și au fost depuse la dosar mai multe înscrisuri relevante în soluționarea cauzei. Constatând că din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către niciuna dintre persoanele reclamate, prin rezoluția din 26 martie 2009, dată în Dosarul nr. 346/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei reclamați sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost menținută prin rezoluția nr. 291/11/2/2009 din 30 aprilie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe Curtea de Apel Brașov, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, în baza art. 278 C. proc. pen., de petiționara S.T.M. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționara s-a adresat instanței cu plângere, solicitând desființarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, dispusă prin rezoluția nr. 346/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, întrucât faptele reclamate constituie infracțiuni.

Prin sentința penală nr. 49/ F din 4 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.Ț.M. împotriva rezoluției din 26 martie 2009 dispusă în Dosarul nr. 346/P2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, mentinându-se rezoluția atacată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului, a constatat că plângerea nu este fondată, întrucât în cauză nu există date sau indicii în sensul că persoanele reclamate au comis infracțiunea de abuz în serviciu, în dauna petiționarei. S-a reținut că, potrivit art. 246 C. pen., abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Acțiunile sau inacțiunile descrise în plângerea penală formulată de petiționară, nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite de numiții S.R., P.I., M.E. și M.B., în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu. Dimpotrivă, fiecare persoană reclamată are o justificare concretă și corectă pentru modul în care a acționat, ceea ce înlătură caracterul intenționat, cu rea - credință, condiție cerută de textul de lege. De asemenea, din actele premergătoare efectuate nu rezultă în ce mod s-a adus o vătămare petiționarei și în ce constă aceasta, care sunt interesele legale pe care persoanele reclamate i le-au încălcat.

S-a reținut că, din actele dosarului rezultă că, în urma întâlnirii de lucru din ziua de 05 aprilie 2007, la care au participat cadrele didactice cu funcții de conducere de la Facultățile de Drept și Administrație Publică ale U.S.H., s-a stabilit printre altele și elaborarea manualelor universitare unice de către cadrele didactice titulare de disciplină, procedura de elaborare și termenele de predare în vederea aprobării tipăririi manualelor respective. Totodată, s-a trimis decanilor facultăților cu profil juridic din Constanța, Craiova, Râmnicu-Vâlcea și Brașov, tabelul cuprinzând colectivele de cadre didactice ce urmau a se implica în activitatea anterior menționată, colectiv din care făcea parte și lectorul universitar dr.

S.T.M. la disciplina „drept administrativ", fără ca aceasta să dorească însă să participe la elaborarea acestor manuale. De asemenea, în baza hotărârii Senatului U.S.H., pentru evaluarea studenților în sesiunea de vară 2008, s-a stabilit că se vor utiliza întrebări tip grilă - unice pentru toate facultățile profil juridic, întrebări elaborate în cadrul colectivelor de cadre didactice, titulare de disciplină de la fiecare unitate, sub îndrumarea cadrului didactic care a coordonat manualul unic tipărit sau în curs de tipărire, acesta fiind și cel ce răspundea de postarea întrebărilor pe internet și implementarea în Platforma Blackboard.

Cercetările efectuate au confirmat că testele grilă erau încărcate pe platforma electronică Blackboard ce funcționa pe servere închiriate, examinarea făcându-se simultan în toată țara și, totodată, că după data de 10 aprilie 2008, nu se mai putea realiza nicio modificare în sistemul computerizat și în baza de date, conform unei adrese de la departamentul IT București. De asemenea, din actele dosarului a rezultat că în ziua de 09 februarie 2008 petiționara a refuzat să susțină examenul planificat la anul II de studiu, astfel că s-a luat măsura desfășurării computerizate a examenului pe baza întrebărilor stabilite conform hotărârii senatului universității. Martorul S.l. a confirmat acest fapt, arătând că studenții au fost liniștiți de numitul P.l., directorul centrului, iar examenul a continuat în prezența martorului.

S-a reținut că, faptul că petiționara nu era de acord cu hotărârea Senatului Universității cu privire la manualele unice și pentru examinarea unitară și uniformă a studenților la aceeași specializare, nu justifică modul în care aceasta a acționat, prin încălcarea obligațiilor care îi reveneau în calitate de cadru didactic, cu remunerație, existând metode legale de a contesta hotărârile cu care nu era de acord. Totodată, nu se poate imputa persoanelor reclamate faptul că nu i-au fost comunicate anumite acte, câtă vreme cât din chiar conținutul plângerii rezultă că petiționara avea cunoștință despre hotărârea Senatului Universității privind manualele unice, cu care nu era de acord (fiind și desemnată în colectivul de redactare al acestora), această împrejurare stând la baza conflictului între părți.

În ce privește susținerile invocate de petiționară, s-au reținut următoarele: Afirmația că numitul S.R. nu i-a răspuns adresei din 24 noiembrie 2007 este neîntemeiată, la dosarul cauzei fiind depuse în copie, cu rezoluția acestuia, dispoziția privind comunicarea răspunsului și a hotărârii Senatului universității pe cale electronică. Faptul că petiționara nu a dorit să își verifice căsuța electronică (acesta fiind unul din modurile stabilite pentru comunicare în cadrul facultății), nu poate fi imputat susnumitului și în niciun caz nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu. De asemenea, nu se impunea audierea persoanelor care au semnat procesul verbal întocmit la data de 9 februarie 2008, faptele consemnate în acel act nefiind contestate, iar din conținutul acelui proces verbal nu rezultă că persoanele semnatare ar avea cunoștință de faptul că numitul P.I.

ar fi interzis petiționarei accesul în laborator. Totodată, nu era necesară audierea numitei T.O., în calitate de martor, câtă vreme la dosarul cauzei se afla atât procesul verbal încheiat de aceasta la data de 19 aprilie 2008, cât și o declarație a acesteia înregistrată cu nr. 644 din data de 6 mai 2008, în care susnumita explica motivele pentru care a încheiat acel proces verbal (fila 19 dosar). Date fiind împrejurările în care au avut loc acțiunile părților, fiind lămurite motivațiile fiecărei persoane prin declarațiile aflate la dosar, nu mai era necesară audierea și a numitului P.I., poziția sa rezultând din actele întocmite de el. Astfel, acțiunile sale au fost motivate de faptul că, fiind directorul Centrului Teritorial Brașov, era obligat să rezolve conflictul creat prin reprogramarea examenului, aspect sesizat de acesta mai departe, pe cale ierarhică.

De altfel, problemele existente între petiționară și persoanele reclamate cu privire la modul de rezolvare și de programare a unor chestiuni interne în cadrul facultății rezultă și din procesul verbal al ședinței Consiliului Facultății de Științe Juridice și administrative Brașov din data de 5 aprilie 2008 (fila dosar instanța 50-54 dosar). Din toate aceste acte nu rezultă însă indicii cu privire la comiterea vreunei infracțiuni de către cei reclamați. A fost clarificată problema existenței serviciului Registratură din cadrul Centrului Teritorial Brașov, cele patru funcționare ale secretariatului, precum și decanul facultății confirmând existenta acestui serviciu, astfel cum corect s-a reținut și în rezoluția procurorului general.

S-a mai reținut că este real faptul că problemele existente între părți sunt create în cadrul unor raporturi de muncă, putând fi introduse cereri la instanța de judecată potrivit dreptului muncii, însă în cauză nu se regăsesc nici un fel de indicii în sensul că este incidență și legea penală. Astfel cum s-a arătat anterior, din actele aflate la dosar rezultă că petiționara avea cunoștință de existența hotărârii Senatului Universității privind manualele unice (fila 95 dosar), aceasta fiindu-i și comunicată pe cale electronica (fila 83-84 dosar). Deși hotărârea nu a fost depusă la dosar, conținutul ei rezultă din adresele din 11 aprilie 2007 și din 20 aprilie 2007 ale U.S.H. Celelalte aspecte invocate exced obiectului plângerii raportat la faptele reclamate în sarcina fiecărei persoane.

La dosarul cauzei există declarații ale secretarelor facultății, inclusiv ale persoanelor reclamate M.E. și M.B., care clarifică aspectele reclamate de petiționară, fără a mai fi nevoie de o reaudiere a acestor persoane. Faptul că petiționara nu este de acord cu modul de organizare al activității facultății și cu modul de circulație al actelor nu poate fi imputat celor reclamați, neexistând date care să dovedească că susnumitele au comis infracțiunea de abuz în serviciu. Dimpotrivă, acestea, au sesizat în scris relația tensionată cu petiționara, decanul R.S. sesizând, la rândul său, pe președintele universității (fila 85 și urm. dosar). De asemenea, faptul că unele persoane au înregistrat în mod eronat, încălcând regulile interne de organizare, unele cereri ale petiționarei, nu obliga pe celelalte funcționare să procedeze în același mod.

S-a mai reținut că, din actele aflate la dosar, nu se verifică susținerile petiționarei privind refuzul punerii la dispoziție a cataloagelor, dimpotrivă, în perioada iunie - iulie 2008, s-a solicitat petiționarei prezentarea în vederea semnării cataloagelor, fără un răspuns din partea acesteia, apreciindu-se că aspectele solicitate a se verifica exced prezentului cadru procesual, neavând o legătură directă de cauzalitate cu cele reclamate. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs petiționara, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimați.

În motivarea recursului, recurenta petiționară a învederat în esență că intimații se fac vinovați de infracțiunile sesizate, susținând că motivarea instanței și temeiul de drept al soluției de neîncepere a urmăririi penale sunt greșite, întrucât faptele există în materialitatea lor, în cauză se impunea audierea numitei T.O., a intimaților P.I., M.E. și M.B. și efectuarea unor verificări, pentru a se stabili o corectă situație de fapt. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara S.Ț.M. În considerentele sentinței atacate si ale rezoluției nr. 346/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov au fost analizate pe larg aspectele invocate de recurenta petiționară, cu privire la faptele pentru care a solicitat cercetarea penală a intimaților, reținându-șe corect că nu există indicii cu privire la săvârșirea de către aceștia a infracțiunii de abuz în serviciu.

Din actele dosarului rezultă că plângerea formulată de recurenta petiționară este determinată de anumite neînțelegeri de natură profesională, cu personalul și cadrele cu funcții de conducere ale facultății în care își desfășoară activitatea, aceasta sesizând în esență că, în calitate de lector universitar în cadrul Facultății de științe juridice și administrative Brașov din cadrul U.S.H., în timpul sesiunii de examene din luna februarie 2008, a fost pusă în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile de titular al disciplinei „Drept administrativ" de către decanul facultății, S.R., împreună cu directorul Centrului universitar teritorial Brașov, P.I., și două secretare ale facultății M.E. și, respectiv, M.B.

Astfel, petiționara a susținut că, pe de o parte, decanul facultății S.R. i-a înlocuit setul de întrebări pentru evaluarea studenților din sistemul informatic al facultății și că ulterior nu i-a răspuns la demersurile scrise și nu a luat măsurile corespunzătoare față de neregulile semnalate, iar pe de altă parte că, în ziua examenului, intimatul P.I., în prezența studenților, nu i-a permis accesul în laboratorul informatic pentru evaluarea studenților, respectiv pentru reprogramarea acestei activități, iar cele două secretare menționate au refuzat primirea și înregistrarea unei cereri adresate decanului facultății. Așa cum s-a reținut și în considerentele sentinței, acțiunile sau inacțiunile sesizate nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite de intimați, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, activitatea fiecăruia având o justificare concretă și corectă, neconturându-se elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Faptele sesizate de recurenta petiționară vizează aspecte privind desfășurarea raporturilor sale de muncă, iar poziția subiectivă a acesteia, care apreciază că intimații au abuzat de funcțiile lor, nu poate fundamenta o soluție de începere a urmăririi penale, în absența unor indicii din care să rezulte că intimații nu au îndeplinit acte care intrau în atribuțiile lor de serviciu sau au îndeplinit asemenea acte în mod defectuos, cauzându-i cu intenție o vătămare a intereselor legale. În ceea ce privește temeiul de drept al soluției de neîncepere a urmăririi penale, respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta a fost corect invocat, întrucât corespunde actelor premergătoare efectuate în cauză, critica formulată de recurenta petiționară sub acest aspect fiind neîntemeiată.

De asemenea, nu se poate reține nici critica referitoare la faptul că procurorul nu a dispus audierea anumitor părți și verificarea unor înscrisuri, deoarece, în etapa actelor premergătoare, se fac numai verificări cu privire la presupuse fapte penale, procurorul fiind singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente. Întrucât, potrivit art. 17 alin. (2) C. pen., săvârșirea unei infracțiuni constituie singurul temei al angajării răspunderii penale a unei persoane, și cum actele premergătoare efectuate în cauză dovedesc că infracțiunea de abuz în serviciu nu există, Înalta Curte constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror este legală și temeinică, așa cum corect a constatat și prima instanță.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.Ț.M. împotriva sentinței penale nr. 49/ F din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.Ț.M. împotriva sentinței penale nr. 49/ F din 4 iunie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2009.