ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 382/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 11 noiembrie 2011

petiționara M.A. a înaintat o plângere penală împotriva numiților G.C.R. și C.A.C.

apreciind că aceștia au acționat în mod abuziv în procedura de evaluare a

solicitării sale de înscriere în cadrul Baroului Brașov.

Prin rezoluția

din data de 10 aprilie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.C.R. și C.A.C. pentru infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.

pen.

În motivare s-a

arătat că interpretarea dispozițiilor legale nu poate fi imputată conducerii Baroului

Brașov și respectiv avocatului referent pe tărâmul răspunderii penale, cu atât mai

mult cu cât la niciun moment cererea petentei M.A. nu a fost respinsă pe fond, ci

doar pentru neîndeplinirea condițiilor prealabile.

Împotriva acestei

soluții, petiționara a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângere care i-a fost respinsă prin rezoluția din

data de 22 mai 2012.

În motivare s-a

arătat că procurorul de caz a avut un rol activ, clarificând starea de fapt iar

existența în conținutul rezoluției a unor mențiuni apreciate ca neadevărate nu constituie

motiv de nelegalitate și împrejurarea că soluționarea de către conducerea Baroului

Brașov a cererii depuse a fost tergiversată, nu echivalează cu săvârșirea infracțiunii

reclamate.

Prin sentința

penală nr. H7/F din 3 octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov a respins plângerea

formulată de petiționara M.A. împotriva rezoluției procurorului din 10 aprilie 2012

emisă în Dosarul nr. 951/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

arătând în esență că fapta numiților G.C.R. și C.A.C. nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

Curtea a apreciat

că, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor presupune neîndeplinirea,

unul act ori îndeplinirea acestuia în mod defectuos de către un funcționar public,

aflat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cauzându-se astfel o vătămare

intereselor legale ale unei persoane, forma de vinovăție fiind intenția.

S-a constatat

că, în speță, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, între părți a existat

o corespondență, privitoare la cererea formulată de petiționară la data de 25

iulie 2011 inclusiv între Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul Brașov,

iar împrejurarea că avocații, G.C.R. și C.A.C. în calitate de decan, respectiv referent

al Baroului Brașov au avut un mod de interpretare diferit față de cel al petiționarei

cu referire la condițiile ce trebuie îndeplinite pentru ca un avocat definitiv din

Republica Moldova să fie înscris într-un barou din România, nu poate echivala cu

neîndeplinirea cu știință, a unui act de serviciu când, de fapt, ar fi trebuit să-l

facă, și prin aceasta, s-a ajuns la vătămarea intereselor sale legale.

Totodată, s-a

avut în vedere și faptul că cererea de înscriere în barou a petiționarei nu a fost

respinsă de către conducerea Baroului Brașov, care este în vigoare în prezent urmare

a deciziei Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 306 din 3

martie 2012 la pct. 1 se stipulează că doamna A.M. poate fi înscrisă în Tabloul

Baroului Brașov după respectarea formalităților și îndeplinirea condițiilor prevăzute

în Anexa nr. XXXI la Statutul profesiei de avocat, aviz ce nu înlocuiește procedura

de verificare de către Consiliul Baroului Brașov a cererii de înscriere în tabloul

acestuia și de aprobare a modalității de exercitare a profesiei pentru care va opta

solicitantul, pct. 4 din același document.

În baza celor

constatate, Curtea a apreciat că, în speță, conducerea Baroului Brașov nu a făcut

altceva decât să își îndeplinească atribuțiile de serviciu în sensul verificării

cererii de înscriere a petiționarei, dar și a condițiilor prevăzute în Anexa

nr. XXXI la Statut (act în vigoare la acel moment).

Împotriva sentinței

penale nr. 117/F din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs

petiționara M.A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Înalta Curte constată

că petiționara nu a precizat motivele de recurs, astfel că, fiind incidente dispozițiile

art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., va examina recursul formulat

în raport de cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, conform

art. 385

9

alin. (2) și (3) C. proc. pen.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

alin. lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de către

petiționara M.A., este inadmisibil, întrucât sentința atacată cu prezentul recurs

este definitivă.

Înalta Curte reține

că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când

părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl

exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe

o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Căile ordinare

de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea

imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și

termenelor în care pot fi exercitate.

Astfel, exercitând

o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat

va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Plângerea formulată

împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată se soluționează prin

sentință sau încheiere, după caz, care în temeiul art. 278

1

alin.

(10) C. proc. pen. este definitivă.

În speță,

Înalta Curte constată că petiționara a formulat recurs împotriva unei sentințe prin

care a fost respinsă plângerea formulată în baza art. 278

1

C. proc. pen.,

sentință care este definitivă și nesusceptibilă a fi atacată cu apel sau recurs.

Față de considerentele

precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil,

recursul formulat de petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 117/F din 3

octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 117/F din 3

octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

4 februarie 2013.