ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 469/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

calitate de avocat, în numele persoanelor cărora le-a acordat asistență

juridică, S.K. și S.G., a formulat plângere penală împotriva intimaților V.M.,

L.S. și E.P., judecători la secția civilă a Tribunalului Brașov, pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz contra intereselor persoanelor.

s-a susținut că judecătorii menționați, investiți cu soluționarea dosarului

civil nr. 7215/197/2006 (recurs) au refuzat, în mod abuziv și contrar

obligațiilor prevăzute de lege, să admită o cerere a recurenților prin care s-a

solicitat evaluarea obiectului cauzei pe cale de expertiză, cu mențiunea că se

contestă valoarea indicată în acțiunea introductivă de instanță.

S-a mai învederat că, din

cauza acestui refuz, cauza nu a mai parcurs cu un triplu grad de jurisdicție

(fond, apel, recurs) ci numai un dublu grad de jurisdicție (fond și recurs).

efectuate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția din 5

septembrie 2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei trei

judecători sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

apreciindu-se că activitatea desfășurată de magistrați nu este contrară legii, iar

faptul că dispozițiile acesteia au nemulțumit una din părți, nu conturează săvârșirea

unei infracțiuni.

rezoluții s-a formulat plângere de către avocatul D.I. la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, plângerea vizând numai pe

judecătorii M.V. și P.E.

Prin rezoluția din 3

octombrie 2008, plângerea a fost respinsă ca nefondată.

calitate de avocat și ca reprezentant al clienților săi, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere la Curtea de Apel Brașov, solicitând

desființarea rezoluției date de procuror și trimiterea cauzei la parchet în

vederea începerii urmăririi penale.

prin sentința penală nr. 116/ F din 25 noiembrie 2008, a respins, ca nefondată,

plângerea și a menținut rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Brașov, la 5 septembrie 2008, în dosarul nr. 45/P/2008.

În motivarea sentinței

penale, instanța de fond a reținut că, în speță, nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., din probele

administrate nu rezultă că judecătorii M.V. și P.E. ar fi săvârșit acte prin

care să fi adus o vătămare intereselor legale ale petiționarului D.I., ca

avocat, și numiților S.K. și S.G., ca părți în dosarul civil nr. 7215/197/2006,

aflat pe rolul Tribunalului Brașov.

sentințe, petiționarul D.I. a declarat recurs prin care a solicitat casarea

hotărârii recurate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 246 C. pen.,

constituie infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, cu

știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin

aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Rezultă, așadar, că prin

„abuz în serviciu” se înțelege acea comportare sau atitudine ilegală, incorectă

a unui funcționar public sau a oricărui alt funcționar, care constă în

încălcarea intenționată a atribuțiilor sau îndatoririlor de serviciu, fie prin

neîndeplinirea lor, fie prin îndeplinirea lor abuzivă, săvârșită în timpul sau

cu ocazia exercitării serviciului, încălcare prin care se aduce o vătămare unei

persoane.

În speță, soluționarea

cauzei civile având ca obiect o acțiune în constatarea nevalabilității titlului

statului asupra imobilului înscris în C.F. Brașov, și în constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între S.K., S.G. și SC

R. SRL, a ridicat problema de drept a competenței materiale a tribunalului în

litigiile civile cu o valoare mai mare de 2 miliarde de lei, aspect sub care

judecătorii cauzei s-au pronunțat.

De menționat că, în privința

determinării competenței materiale referitoare la litigiile evaluabile în bani

a existat o practică neunitară, soluționată de Înalta Curte de Casație și Justiție

printr-un recurs în interesul legii.

Criticile, care se referă la

modul de soluționare a cauzei de către intimații judecători, nu pot constitui

un motiv de tragere la răspundere penală a acestora sub aspectul săvârșirii

infracțiunii reclamate de petent, hotărârile judecătorești pronunțate putând fi

atacate doar prin intermediul căilor legale de atac.

Activitatea magistraților,

atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt

investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord

cu principiile dreptului substanțial și a celui procedural.

Eventualele erori apărute în

acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare

abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, cu atât mai mult cu

cât, în materia dedusă judecății nu exista o interpretare unitară a problemei

de drept dedusă judecății.

În consecință, întrucât din

actele premergătoare efectuate de procuror nu au rezultat indicii privind

comiterea unei fapte penale de către judecătorii M.V. și P.E., instanța de

fond, justificat, a respins plângerea formulată împotriva rezoluției din 5

septembrie 2008, dată în dosarul penal nr. 45/P/2008, motiv pentru care

recursul declarat de petiționar va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petentul D.I., împotriva sentinței penale nr. 116/ F din

25 noiembrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul petent la

plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 februarie 2009.