ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată la

30 iunie 2009, petiționara V.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a

magistraților procurori S.C. – prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Brașov și B.M. – procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În motivarea plângerii

petiționara a susținut că magistratul procuror S.C. s-a prezentat la o

cercetare la fața locului dispusă de instanța civilă în locul avocatului

desemnat din oficiu pentru pârâtă și a soluționat nefavorabil persoanei

vătămate dosarul penal nr. 4514/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria

Brașov.

Referitor la magistratul

procuror B.M., petiționara a susținut că este fiica familiei B., care locuiește

pe aceeași stradă, că a văzut-o împreună cu magistratul procuror S.C. și cu un

alt vecin C.E., care fusese inculpat într-un proces penal pentru tulburare de

posesie. În acel proces procurorul a cerut ca inculpatul să fie citat și să i

se asigure avocat din oficiu.

În baza actelor

premergătoare efectuate s-a constatat că faptele penale reclamate nu există și

prin rezoluția nr. 851/P/2009 din 16 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale,

întrucât procurorii și-au exercitat atribuțiile cu respectarea legii, fără să

îngrădească în vreun fel drepturile persoanei vătămate.

Astfel rezoluția nr. 4514/P/2005

din 15 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov de

neîncepere a urmăririi penale față de F.R., M.B. și G.E. pentru infracțiunile

prevăzute de art. 217 alin. (1), art. 220 și art. 192 alin. (1) C. pen. a fost

menținută prin rezoluția nr. 719/II/2/2007 din 6 aprilie 2007 a prim

procurorului S.C. și prin sentința penală nr. 1086 din 8 iunie 2007 a

Judecătoriei Brașov.

Referitor la cercetarea la

fața locului dispusă în dosarul civil nr. 6211/197/2008 al Judecătoriei Brașov

nu a fost prezent procurorul reclamat. Referitor la celălalt procuror nu s-au

confirmat împrejurările reclamate.

Prin rezoluția nr. 10129/5047/II-2/2009

din 3 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a fost respinsă plângerea petiționarei V.A., cu motivarea că soluția

de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații procurori reclamați este

legală și temeinică și că faptele penale reclamate nu există în materialitatea

lor.

Împotriva soluției de

netrimitere în judecată, petiționara a formulat plângere, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., susținând că magistrații procurori reclamați se fac

vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor.

Plângerea formulată nu este

întemeiată.

premergătoare efectuate se constată că petiționara V.A. a solicitat Parchetului

de pe lângă Judecătoria Brașov efectuarea de cercetări penale față de F.R., M.B.

și G.E., întrucât ar fi pătruns în curtea locuinței sale din Brașov, și ar fi

demolat o parte din zidul ce constituie peretele casei.

Prin rezoluția nr. 4514/P/2005

din 15 februarie 2005 a parchetului arătat s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de persoanele reclamate, în baza art. 228 alin. (6) raportat la

art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.

Această soluție a fost

menținută prin rezoluția nr. 719/II/2/2007 din 6 aprilie 2007 a prim

procurorului adjunct S.C. și apoi prin sentința penală nr.1086 din 8 iunie 2007

a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare, prin care au fost respinse

plângerile petiționarei V.A.

acelorași acte premergătoare, că petiționara a solicitat Judecătoriei Brașov,

pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei F.R. să îi permită accesul

prin curtea sa pentru efectuarea lucrărilor de reparații la zidul casei

proprietatea petiționarei, cerere respinsă prin sentința civilă nr. 7214 din 11

august 2008 pronunțată în dosarul nr. 6211/197/2008.

În cadrul acestui proces

civil s-a dispus o cercetare locală în cadrul căreia pârâta a fost reprezentată

de avocat N.I., prin substituirea avocatului C.G., ambele din cadrul Baroului

Brașov.

Cererea de ordonanță

președințială s-a soluționat fără participarea procurorului.

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 881/R din 19 septembrie 2008 a admis recursul declarat

de petiționară, a modificat hotărârea instanței de fond și a admis în parte

cererea de ordonanță președințială, pârâta fiind obligată să permită accesul

prin curtea proprietatea sa pentru efectuarea lucrărilor de reparații la zidul

reclamantei.

cu magistratul procuror B.M., actele premergătoare nu au confirmat realitatea

afirmațiilor petiționarei.

constată că faptele reclamate de petiționară nu există în materialitatea lor și

că magistrații procurori și-au exercitat îndatoririle de serviciu cu

respectarea dispozițiilor procesual penale incidente și fără să îngrădească în

vreun fel drepturile persoanei vătămate. Mai mult, cauza civilă menționată a

fost soluționată fără participarea procurorului.

Împrejurarea că soluția

adoptată de procuror a nemulțumit-o pe petiționară, poate constitui temei de

exercitare a căii de atac prevăzute de art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., drept de care aceasta s-a folosit în dosarul penal nr. 4515/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și nicidecum de tragere la

răspundere penală a acestui magistrat pentru soluția adoptată în cauza penală.

Întrucât faptele penale

reclamate nu există în materialitatea lor, soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de cei doi magistrați procurori este legală și temeinică.

preced, Curtea, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) și a art. 192

alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, plângerea

petiționarei cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat și a

menține rezoluția atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara V.A. împotriva

rezoluției nr. 851/P/2009 din 16 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționara la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică azi 1

martie 2010.