ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată la 30 iunie 2009, petiționara V.A. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților procurori S.C. – prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și B.M. – procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. În motivarea plângerii petiționara a susținut că magistratul procuror S.C. s-a prezentat la o cercetare la fața locului dispusă de instanța civilă în locul avocatului desemnat din oficiu pentru pârâtă și a soluționat nefavorabil persoanei vătămate dosarul penal nr. 4514/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov.
Referitor la magistratul procuror B.M., petiționara a susținut că este fiica familiei B., care locuiește pe aceeași stradă, că a văzut-o împreună cu magistratul procuror S.C. și cu un alt vecin C.E., care fusese inculpat într-un proces penal pentru tulburare de posesie. În acel proces procurorul a cerut ca inculpatul să fie citat și să i se asigure avocat din oficiu. În baza actelor premergătoare efectuate s-a constatat că faptele penale reclamate nu există și prin rezoluția nr. 851/P/2009 din 16 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, întrucât procurorii și-au exercitat atribuțiile cu respectarea legii, fără să îngrădească în vreun fel drepturile persoanei vătămate.
Astfel rezoluția nr. 4514/P/2005 din 15 februarie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov de neîncepere a urmăririi penale față de F.R., M.B. și G.E. pentru infracțiunile prevăzute de art. 217 alin. (1), art. 220 și art. 192 alin. (1) C. pen. a fost menținută prin rezoluția nr. 719/II/2/2007 din 6 aprilie 2007 a prim procurorului S.C. și prin sentința penală nr. 1086 din 8 iunie 2007 a Judecătoriei Brașov. Referitor la cercetarea la fața locului dispusă în dosarul civil nr. 6211/197/2008 al Judecătoriei Brașov nu a fost prezent procurorul reclamat. Referitor la celălalt procuror nu s-au confirmat împrejurările reclamate.
Prin rezoluția nr. 10129/5047/II-2/2009 din 3 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă plângerea petiționarei V.A., cu motivarea că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații procurori reclamați este legală și temeinică și că faptele penale reclamate nu există în materialitatea lor. Împotriva soluției de netrimitere în judecată, petiționara a formulat plângere, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., susținând că magistrații procurori reclamați se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. Plângerea formulată nu este întemeiată.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate se constată că petiționara V.A. a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov efectuarea de cercetări penale față de F.R., M.B. și G.E., întrucât ar fi pătruns în curtea locuinței sale din Brașov, și ar fi demolat o parte din zidul ce constituie peretele casei. Prin rezoluția nr. 4514/P/2005 din 15 februarie 2005 a parchetului arătat s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen. Această soluție a fost menținută prin rezoluția nr. 719/II/2/2007 din 6 aprilie 2007 a prim procurorului adjunct S.C. și apoi prin sentința penală nr.1086 din 8 iunie 2007 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin nerecurare, prin care au fost respinse plângerile petiționarei V.A.
Se mai constată, în baza acelorași acte premergătoare, că petiționara a solicitat Judecătoriei Brașov, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei F.R. să îi permită accesul prin curtea sa pentru efectuarea lucrărilor de reparații la zidul casei proprietatea petiționarei, cerere respinsă prin sentința civilă nr. 7214 din 11 august 2008 pronunțată în dosarul nr. 6211/197/2008. În cadrul acestui proces civil s-a dispus o cercetare locală în cadrul căreia pârâta a fost reprezentată de avocat N.I., prin substituirea avocatului C.G., ambele din cadrul Baroului Brașov. Cererea de ordonanță președințială s-a soluționat fără participarea procurorului. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 881/R din 19 septembrie 2008 a admis recursul declarat de petiționară, a modificat hotărârea instanței de fond și a admis în parte cererea de ordonanță președințială, pârâta fiind obligată să permită accesul prin curtea proprietatea sa pentru efectuarea lucrărilor de reparații la zidul reclamantei.
În sfârșit, în legătură cu magistratul procuror B.M., actele premergătoare nu au confirmat realitatea afirmațiilor petiționarei.
Din cele ce preced se constată că faptele reclamate de petiționară nu există în materialitatea lor și că magistrații procurori și-au exercitat îndatoririle de serviciu cu respectarea dispozițiilor procesual penale incidente și fără să îngrădească în vreun fel drepturile persoanei vătămate. Mai mult, cauza civilă menționată a fost soluționată fără participarea procurorului. Împrejurarea că soluția adoptată de procuror a nemulțumit-o pe petiționară, poate constitui temei de exercitare a căii de atac prevăzute de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., drept de care aceasta s-a folosit în dosarul penal nr. 4515/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov și nicidecum de tragere la răspundere penală a acestui magistrat pentru soluția adoptată în cauza penală. Întrucât faptele penale reclamate nu există în materialitatea lor, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei doi magistrați procurori este legală și temeinică.
Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, plângerea petiționarei cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat și a menține rezoluția atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara V.A. împotriva rezoluției nr. 851/P/2009 din 16 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 1 martie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.