ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1456/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 425/P/2008 din 11 iunie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii V.A., T.A., M.C., P.A., C.L. și D.D.A. de la Tribunalul București, secția a III-a civilă, pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen., constatând că faptele imputate nu sunt prevăzute de legea penală. Pentru a dispune astfel s-a motivat că petenții sunt nemulțumiți de modul de judecată a Dosarului civil nr. 1542/303/2007 în care judecătorii V.A., T.A. și M.C. au desfășurat activități de judecată. Petenții au susținut că cele 3 judecătoare au respins abuziv cererile lor depuse în Dosarul nr. 3153/303/2006 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, favorizându-i pe A.D.

și A.V. Petenții s-au mai plâns împotriva judecătoarelor P.A., C.L. și D.D.A. pentru că au respins cererile de recuzare a completului de judecată și cererile de examinare a amenzilor ce le-au fost aplicate petenților în cauza civilă. În rezoluția de neurmărire penală s-a motivat că magistrații nu pot fi trași la răspundere pentru modul de soluționare a dosarelor, pentru simpla nemulțumire a unei părți, iar verificarea legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești se face în căile de atac și nu pe calea cercetării penale. Rezoluția menționată a fost menținută în controlul prevăzut de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 1241/II/2/2008 din 24 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva rezoluției de neurmărire penală au formulat plângere în baza art. 278 1 din C. proc. pen. petenții A.D. și A.V. Curtea de Apel București, prin sentința penală nr. 325/F din 15 decembrie 2008 în temeiul art. 278 1 alin. (8) din C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea petenților împotriva rezoluției nr. 425/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Pentru a hotărî astfel instanța a apreciat că activitatea judecătorilor împotriva cărora sunt îndreptate plângeri penale nu poate fi caracterizată ca fiind abuzivă. Se reține că respingând prin încheiere cererea de suspendare a judecării cauzei ce face obiectul Dosarului civil nr. 3153/303/2006 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, judecătorii nu și-au încălcat nici o atribuție de serviciu, ci au dat eficiență prevederilor art. 144 alin. (1) pct. 1 din C. proc.

civ. De asemenea, prin respingerea unor cereri repetate de recuzare și aplicarea de amenzi judiciare pentru autorii unor cereri repetate de recuzare vădit abuzive magistrații nu au comis fapte penale ci au aplicat dispozițiile art. 108 1 din C. proc. civ. Împotriva sentinței au declarat recurs petenții, care nu și-au motivat cererea de recurs. Examinând din oficiu hotărârea atacată Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică. Petenții sunt nemulțumiți de modul de judecată a unor cauze civile în care aceștia sunt părți. Potrivit art. 129 din Constituție controlul hotărârilor judecătorești chiar greșite dacă ar fi se exercită în căile de atac prevăzute de lege. Prin urmare, este inadmisibil ca o hotărâre judecătorească să fie verificată în procedura prevăzută de art. 278 1 din C. proc.

pen. Magistrații pot răspunde penal însă numai pentru fapte care întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni, or în prezenta cauza nu există indicii că astfel de fapte ar fi fost comise. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursurile petenților vor fi respinse cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii A.V. și A.D. împotriva sentinței penale nr. 325 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2009.