ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

La data de 10 iunie 2009 s-a înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată

de petiționara M.A. împotriva rezoluției nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție solicitând admiterea

plângerii și trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale.

Au fost atașate

dosarele nr. 716/P/2008 și nr. 2478/II/ 2/2009 ale Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În urma analizării

actelor existente la dosar Înalta Curte reține următoarele:

Petiționara M.A. a

formulat plângere penală împotriva magistratului judecător T.R.I. de la Judecătoria Sector 1 București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264

și art. 26 raportat la art. 215 C. pen. constând în aceea că nu s-a abținut de

la judecarea Dosarului civil nr. 2398/299/2007 la termenul din 17 ianuarie 2008,

dosar în care petenta este parte.

Prin rezoluția nr. 342/P/2008

din 10 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul T.R.I. reținând că

faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală, soluție menținută prin

rezoluția nr. 771/II/2/P/2008 din 22 mai 2008 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Petiționara nu a

formulat plângere împotriva acestei rezoluții preferând să formuleze plângere

penală împotriva Procurorului care a efectuat cercetări față de magistratul T.R.I.

Astfel petiționara a

formulat plângere penală împotriva procurorului L.L.C. pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art.

246 C. pen. întrucât nu a cercetat actele existente în Dosar nr. 2398/299/2007

aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin rezoluția nr. 716/P/2008

din data de 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul L.L.C.,

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București întrucât fapta nu

există.

La adoptarea acestei

soluții s-a avut în vedere faptul că plângerea formulată de petentă nu

întrunește condițiile prevăzute de lege respectiv cele reglementate de

dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen.

Se reține de asemenea

că infracțiunea prevăzută de art. 246 se săvârșește cu intenție din actele

premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că procurorul L.L.C. să fi săvârșit

vreo faptă penală.

Împotriva acestei

rezoluții a formulat plângere petenta M.A. iar prin rezoluția nr. 5117/2479/II-2/2009

din data de 14 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea acestei

rezoluții se reține că nu rezultă indicii privind exercitarea abuzivă de către

magistrat a atribuțiilor de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului nr. 342/P/2008

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei

rezoluții, în termen legal, în baza dispozițiilor art. 278

1

C. proc.

pen. a formulat plângere petenta M.A. solicitând a se reține că rezoluția este

lovită de nulitate întrucât nu este motivată punctual, nu rezultă faptele

penale pe care ar fi trebuit să le cerceteze procurorul L.L.C..

În acest sens

solicită petiționara admiterea plângerii și trimiterea cauzei procurorului

competent pentru a dispune începerea urmăririi penale față de procurorul L.L.C.

Analizând actele

existente la dosar, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de

petiționara M.A. nu este întemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru

considerentele ce urmează:

Soluția adoptată prin

rezoluția nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție este legală și temeinică în mod corect

stabilindu-se că soluțiile formulate de procuror ca și hotărârile pronunțate de

judecători nu pot constitui fapte penale în funcție de nemulțumirea părților

căzute în pretenții.

Așa cum rezultă din

actele existente la dosar, petiționara M.A. nu a uzat de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. în sensul de a se plânge instanței de judecată în raport de

soluția adoptată de procurorul L.L.C. ci „a preferat” să formuleze plângere

penală împotriva acesteia fiind nemulțumită de soluția dispusă, respectiv de

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul T.R.I.

Împrejurarea că

petiționara este nemulțumită de soluția adoptată de magistrat nu poate fi

asimilată cu săvârșirea unei fapte penale de către acesta, în mod corect

apreciindu-se, prin rezoluția atacată că infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen. se săvârșește cu intenție, neexistând indicii în acest sens.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen. să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de

petiționară împotriva rezoluției nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2009 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe care o va

menține.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara M.A. împotriva rezoluției nr. 716/P/2008

din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care le menține.

Obligă petiționara la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 noiembrie 2009.