ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: La data de 10 iunie 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea formulată de petiționara M.A. împotriva rezoluției nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei procurorului pentru începerea urmăririi penale. Au fost atașate dosarele nr. 716/P/2008 și nr. 2478/II/ 2/2009 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În urma analizării actelor existente la dosar Înalta Curte reține următoarele: Petiționara M.A. a formulat plângere penală împotriva magistratului judecător T.R.I.

de la Judecătoria Sector 1 București pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264 și art. 26 raportat la art. 215 C. pen. constând în aceea că nu s-a abținut de la judecarea Dosarului civil nr. 2398/299/2007 la termenul din 17 ianuarie 2008, dosar în care petenta este parte. Prin rezoluția nr. 342/P/2008 din 10 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul T.R.I. reținând că faptele reclamate nu sunt prevăzute de legea penală, soluție menținută prin rezoluția nr. 771/II/2/P/2008 din 22 mai 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Petiționara nu a formulat plângere împotriva acestei rezoluții preferând să formuleze plângere penală împotriva Procurorului care a efectuat cercetări față de magistratul T.R.I.

Astfel petiționara a formulat plângere penală împotriva procurorului L.L.C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. întrucât nu a cercetat actele existente în Dosar nr. 2398/299/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București. Prin rezoluția nr. 716/P/2008 din data de 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul L.L.C., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București întrucât fapta nu există. La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere faptul că plângerea formulată de petentă nu întrunește condițiile prevăzute de lege respectiv cele reglementate de dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc.

pen. Se reține de asemenea că infracțiunea prevăzută de art. 246 se săvârșește cu intenție din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că procurorul L.L.C. să fi săvârșit vreo faptă penală. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petenta M.A. iar prin rezoluția nr. 5117/2479/II-2/2009 din data de 14 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respinsă ca neîntemeiată. În motivarea acestei rezoluții se reține că nu rezultă indicii privind exercitarea abuzivă de către magistrat a atribuțiilor de serviciu cu prilejul soluționării Dosarului nr. 342/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Împotriva acestei rezoluții, în termen legal, în baza dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen. a formulat plângere petenta M.A. solicitând a se reține că rezoluția este lovită de nulitate întrucât nu este motivată punctual, nu rezultă faptele penale pe care ar fi trebuit să le cerceteze procurorul L.L.C.. În acest sens solicită petiționara admiterea plângerii și trimiterea cauzei procurorului competent pentru a dispune începerea urmăririi penale față de procurorul L.L.C. Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiționara M.A. nu este întemeiată urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează: Soluția adoptată prin rezoluția nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este legală și temeinică în mod corect stabilindu-se că soluțiile formulate de procuror ca și hotărârile pronunțate de judecători nu pot constitui fapte penale în funcție de nemulțumirea părților căzute în pretenții.

Așa cum rezultă din actele existente la dosar, petiționara M.A. nu a uzat de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. în sensul de a se plânge instanței de judecată în raport de soluția adoptată de procurorul L.L.C. ci „a preferat” să formuleze plângere penală împotriva acesteia fiind nemulțumită de soluția dispusă, respectiv de neînceperea urmăririi penale față de judecătorul T.R.I. Împrejurarea că petiționara este nemulțumită de soluția adoptată de magistrat nu poate fi asimilată cu săvârșirea unei fapte penale de către acesta, în mod corect apreciindu-se, prin rezoluția atacată că infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. se săvârșește cu intenție, neexistând indicii în acest sens. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. să respingă ca neîntemeiată plângerea formulată de petiționară împotriva rezoluției nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe care o va menține. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara M.A. împotriva rezoluției nr. 716/P/2008 din 8 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care le menține. Obligă petiționara la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2009.