ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 726/P/2013 din 4 decembrie 2013 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de S.V., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., complicitate la favorizarea infractorului prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 264 C. pen. fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și art. 323 C. pen.
Pentru a se pronunța astfel, procurorul de caz a reținut următoarele:
La data de 19 decembrie 2011, a fost înregistrată plângerea penală formulată în temeiul art. 222 C. proc. pen., de numitul M.I.,prin care acesta solicită efectuarea de cercetări față de procurorul S.V. de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru comiterea infracțiunilor
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., complicitate la favorizarea infractorului prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 264 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen. și art. 323 C. pen.
Faptele reclamate în sarcina magistratului ar fi fost comise cu ocazia soluționării Dosarului nr. 551/P/2013 al Secției de urmărire penală și criminalistică.
În argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale s-a reținut că procurorul S.V. a dispus, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de procurorii P.C., G.C., D.C.C., P.C.A. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și față de judecătorul E.C. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 323 C. pen., soluție care l-a nemulțumit pe M.I., autorul plângerii formulate împotriva magistraților respectivi.
S-a apreciat că nemulțumirile cu privire la soluțiile dispuse de magistrați, pot fi valorificate numai prin promovarea căilor de atac prevăzute de legislația procesual penală.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul și prin rezoluția nr. 3187/II-2/2013 din 23 decembrie 2013 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de numitul M.I. împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 726/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, constatându-se că aceasta din urmă este legală și temeinică.
Nemulțumit de soluția adoptată, petentul M.I. s-a adresat cu plângere, în condițiile prevăzute de art. 278
1
C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanței la data de 9 septembrie 2013.
Petentul a solicitat, în esență, admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate și începerea urmăririi penale față de intimata S.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 264 C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 264 C. pen., art. 289 C. pen., art. 291 C. pen. și art. 323 C. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea nu este fondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Preliminar, în cauză se constată că dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 februarie 2014, deci după intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a noului Cod de procedură penală.
Conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, plângerile împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, continuă să se judece de către instanțele competente potrivit legii vechi, conform regulilor prevăzute de aceeași lege.
Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. anterior are, între altele, natura juridică a unei căi de atac ce vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Înalta Curte constată că în prezenta cauză soluția adoptată de parchet față de intimată este legală și temeinică, având în vedere dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate, întrucât faptele nu există, nefiind conturate indiciile ale săvârșirii vreunei infracțiuni.
Criticile petentului care se referă la modul de soluționare a plângerilor formulate nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a magistraților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reclamate.
Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea unor soluții legale și temeinice, ce pot fi verificate și desființate prin intermediul căilor legale de atac.
Desfășurarea activității de jurisdicție nu poate fi concepută fără independența și autonomia acelora care realizează sau înfăptuiesc justiția, principiu înscris în Constituție și în Statutul Magistraților.
Urmare sesizării printr-o plângere penală, organul de urmărire penală este obligat, ca în virtutea principiilor rolului activ și al oficialității, să îndeplinească toate actele necesare soluționării plângerii cu care a fost investit și care să-i creeze convingerea că sunt sau nu temeiuri pentru începerea urmăririi penale. În acest sens, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, poate efectua acte premergătoare.
În cadrul acestei faze exterioare procesului penal, nefiind începută urmărirea penală în cauză, dispozițiile procesual penale nu permit strângerea de probe, ci doar efectuarea unor verificări ale temeiniciei pretinselor fapte reclamate în conținutul plângerii.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că rezoluția atacată este legală și temeinică și, totodată, că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior, va respinge
;
ca nefondată plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției nr. 726/P/2013 din 04 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior, petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul M.I. împotriva rezoluției nr. 726/P/2013 din 04 decembrie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 iunie 2014.