ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 8 octombrie 2009 sub numărul 7912/1/2009, petiționarul G.E. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 278

1

C. proc. pen., desființarea ordonanței cu nr. 169/P/2007 din 10 septembrie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București și trimiterea cauzei procurorului pentru tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate.

Prin ordonanța cu nr. 169/P/2007 din 10 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București s-a dispus, în temeiul prevederilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 45 alin. (1) și alin. (1

2

) C. proc. pen. raportat la art.42 C. proc. pen., art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 30 alin. (1) alin. a) C. proc. pen. și art.38 C. proc. pen.:

- Neînceperea urmăririi penale față de membrii Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Otopeni, Comisiei Județene Ilfov de aplicare a Legii nr. 18/1991, respectiv Comisiei Județene București de aplicare a Legii nr. 18/1991, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., întrucât faptele nu există;

- Disjungerea cauzei cu privire la membrii Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Otopeni și Comisiei Județene Ilfov de aplicare a Legii nr. 18/1991, sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, unitate competentă material și teritorial să efectueze cercetări.

Înalta Curte, verificând regularitatea actului de sesizare, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., examinând plângerea scrisă formulată de petiționarul G.E. și, în raport de precizările făcute de parchet în conținutul ordonanței de neîncepere a urmăririi penale a constatat că Judecătoriei Sectorului 1 București îi revine competența de soluționare a cauzei pentru următoarele considerente.

Învestirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanța de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul și punctul de plecare al desfășurării procesului penal.

Sesizarea reprezintă așadar actul procesual prin care subiectul îndreptățit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfășurării activităților pe care legea i le conferă ca atribuții funcționale.

Pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, Codul de procedură penală cuprinde dispoziții privitoare la competența acestora de a efectua acte valabile, cu eficiență legală în desfășurarea procesului penal, distingând între competența după materie (ratione materiae), competența după calitatea persoanei (ratione personae), competența funcțională (ratione oficii) și competența teritorială (ratione loci).

Pe de altă parte, conform art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, se soluționează de instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Examinând actele premergătoare efectuate în cauză de către parchet, Înalta Curte constată următoarele:

Prin plângerea adresată inițial Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, petiționarul G.E. a reclamat faptul că, deși a obținut hotărâri judecătorești definitive și irevocabile privind punerea în posesie pentru un teren în suprafață de 15.000 mp, i-a fost refuzat acest drept de către membrii comisiilor de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei Otopeni, Prefecturii Ilfov și Prefecturii București, iar o parte din terenul pe care trebuia să i se reconstituie dreptul de proprietate, a fost inclus în terenul pentru care s-a reconstituit, în mod abuziv, dreptul de proprietate al altei persoane, respectiv numitului G.D.N.

Prin ordonanța nr. 4342/P/2003 din 16 mai 2007, Parchetul de pe lângă  Judecătoria Sector 1 București a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Direcției Naționale Anticorupție, cu motivarea că, întrucât valoarea terenului în discuție este mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 1.000.000 euro, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București este competent să efectueze cercetări, conform art. 13 alin. (1)

2

din O.U.G. nr.43/2002.

În urma actelor premergătoare efectuate în cauză, Parchetul de pe lângă  Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București a reținut că:

- Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile obținute de petiționarul G.E., în contradictoriu cu Comisiile Județene de aplicare a Legii nr. 18/1991 Ilfov și București, respectiv Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Otopeni, nu au stabilit amplasamentul în raport de care urma să i se reconstituie dreptul de proprietate, astfel că nu se poate invoca de către acesta încălcarea unui drept legitim determinat în raport de locația dată, petiționarul obținând doar un drept abstract în ceea ce privește dreptul său de proprietate.

- Nu au rezultat indicii în cauză în sensul că membrii Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Otopeni, Comisiei Județene Ilfov de aplicare a Legii nr. 18/1991, respectiv Comisiei Județene București de aplicare a Legii nr. 18/1991, în exercițiul atribuțiunilor lor de serviciu, cu știință, nu ar fi îndeplinit vreun act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și prin aceasta să fi vătămat interesele legale ale petiționarului G.E., astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen.

Înalta Curte a constatat că Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București s-a pronunțat cu privire la această infracțiune, având în vedere că terenul pentru care petiționarul G.E. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate avea, încă din luna noiembrie 1999, o valoare de piață mai mare de 1.180.200 euro.

- Cu privire la legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate numitului G.D.N., parchetul a solicitat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, efectuarea unui control de specialitate, ocazie cu care s-a stabilit că acestuia i s-a reconstituit, în mod ilegal, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha la Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Băneasa, întrucât dreptul de proprietate în cauză fusese reconstituit tatălui său, G.M.N., iar cererea prin care acesta a solicitat reconstituirea a fost depusă după 8 luni de la expirarea termenului legal de depunere a cererilor, în temeiul Legii nr. 18/1991, respectiv Legii nr. 169/1997.

În raport de aceste aspecte și de faptul că Direcția Națională Anticorupție, potrivit art. 13 alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 43 din 4 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, este competentă să efectueze urmărirea penală, doar dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 Euro, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 248 și art. 248

1

C. pen., în cauză a fost dispusă o constatare tehnico-științifică privind identificarea topografică a terenului în suprafață de 1 ha (pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului G.D.N.) și de evaluare imobiliară a acestuia, raportat la momentul consumării prezumtivei fapte de abuz în serviciu contra intereselor publice, respectiv data de 5 noiembrie 1999, când a fost emis titlul de proprietate nr. 44555 din 5 noiembrie 1999.

Constatarea tehnico-științifică a fost efectuată de un specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, iar conform art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002 modificată, aceasta constituie mijloc de probă, în condițiile legii.

În raportul de constatare, specialistul a stabilit faptul că valoarea de piață a terenului în suprafață de 10.000 mp, pentru care i-a fost reconstituit numitului G.D.N. dreptul de proprietate, este de 840.168 euro, la data de 5 noiembrie 1999, când a fost emis titlul de proprietate nr. 44555 din 5 noiembrie 1999 și că reconstituirea s-a făcut pe un alt amplasament decât cel care a aparținut autorului său.

În raport de aceste aspecte, Parchetul de pe lângă  Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București a dispus disjungerea cauzei față de membrii Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 Otopeni și Comisiei Județene Ilfov de aplicare a Legii nr. 18/1991, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 248 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen. și declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, competent teritorial și material să efectueze cercetări în cauză.

Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) pct.1 C. proc. pen., care statuează competența de judecată în primă instanță a Înaltei Curți și, în raport de actele premergătoare efectuate în cauză de către parchet - la care s-a făcut referire anterior - Înalta Curte constată că persoanele reclamate de petiționarul G.E. nu au o calitate specială care să atragă competența de judecată în primă instanță a secției penale a instanței supreme, iar competența după natura infracțiunilor pentru care au fost cercetate aceste persoane aparține judecătoriei.

Pentru aceste considerente și având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 25 C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, Înalta Curte, în baza art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. coroborat cu art.30 alin. (1) alin. a) C. proc. pen., va trimite plângerea formulată de petiționarul G.E. împotriva ordonanței nr. 169/P/2007 din 10 septembrie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, la Judecătoria Sectorului 1 București, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Trimite plângerea formulată de petiționarul G.E. împotriva ordonanței nr. 169/P/2007 din 10 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București, la Judecătoria Sectorului 1 București, spre competentă soluționare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2009.