ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală formulată la 5

februarie 2008, petentul B.M. a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, față de numiții M.C. - director general al Corpului de

Control al M.I.R.A., A.I. - subcomisar la Corpul de Control M.I.R.A., P.D., C.Ș., M.F., C.M. - I.P.J. Giurgiu și L.L. - Poliția Mihăilești, care au protejat

și favorizat unele fapte penale grave, comise de primarul S.D. de la Primăria Mihăilești, județul Giurgiu, de membrii Comisiei locale și județene de aplicare a

Legii nr. 18/1991, precum și de alte persoane cu funcții de răspundere de la Prefectura Giurgiu.

Petentul a arătat în

plângerea sa că persoanele reclamate, profitând de calitatea de ofițeri de

poliție judiciară, în mod abuziv au propus soluții de neîncepere a urmăririi

penale față de primarul Stan Dumitru și față de celelalte persoane reclamate în

mai multe dosare penale, ce au făcut obiectul plângerilor formulate de petent.

Acest fapt a

determinat obținerea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe de teren de

către P.D., F.N., G.C., N.E., N.Ș. și I.S., în detrimentul petentului și

familiei sale.

Cu privire la

chestorul M.C. și la subcomisarul A.I., din cadrul Corpului de Control

M.I.R.A., petentul a reclamat faptul că, deși aceștia au luat cunoștință de

activitatea infracțională a lucrătorilor de poliție care au instrumentat

cauzele penale privind pe Stan Dumitru și alții, în mod abuziv nu au luat nici

o măsură față de aceștia.

Plângerea petentului

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție cu nr. 2392/1055/VIII-1/2008 și trimisă spre competentă soluționare

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la 20 februarie 2008, fiind

înregistrată cu nr. 297/P/2008.

Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus declinarea cauzei în favoarea Parchetului de

pe lângă Î.C.C.J. - D.N.A., spre competentă soluționare, sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

de către chestorul M.C. și subcomisarul A.I., având în vedere că aceleași

aspecte sesizate privind pe numiții P.D., C.Ș., M.F., C.M. și L.L. au făcut

obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1241/P/2006, în care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale prin ordonanța nr. 297/P/2008 din 7 aprilie 2008.

Petentul a reclamat,

în esență, atitudinea abuzivă a celor doi care, deși au luat la cunoștință de

abuzurile comise de lucrătorii de poliție P.D., C.Ș., M.F., C.M. și L.L. în

soluționarea lucrărilor și dosarelor ce au făcut obiectul plângerilor sale, nu

au luat nici o măsură față de aceștia.

Actele premergătoare

efectuate în cauză au constatat, însă, că activitatea lucrătorilor de poliție

menționați mai sus a făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 1241/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care, în urma probelor

administrate a stabilit că propunerile făcute de aceștia în soluționarea

lucrărilor și dosarelor sunt legale și temeinice, ele fiind confirmate de

procurorii de caz, primii procurori și, în unele cazuri, și de instanțele de

judecată care au respins, ca nefondate, plângerile petentului formulate

împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale.

În consecință, prin

ordonanța nr. 1241/P/2006 din 15 noiembrie 2006 s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de comisarul șef P.D. pentru infracțiunile prevăzute de art.

25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.,

art. 25 raportat la art. 291 C. pen. și art. 25 raportat la art. 264 alin. (1) C.

pen., precum și față de comisarul șef C.Ș., comisarul M.F., subcomisarul C.M.

și agentul șef L.L., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen., art. 249

C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen. și art. 291 C.

pen.

Prin rezoluția nr. 88/P/2008

din 15 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial București a dispus în

temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții M.C. și A.I., cercetați sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000.

Împotriva acestei

soluții a formulat plângere B.M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală,

solicitând redeschiderea dosarului și reluarea cercetărilor.

Prin ordonanța nr. 618/II-2/2008

din 7 iulie 2008, procurorul șef al Serviciului Teritorial București din cadrul

D.N.A., în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a dispus următoarele :

plângerii formulate de petentul B.M. împotriva rezoluției nr. 88/P/2008 din 15

mai 2008 a Serviciului Teritorial București.

urmăririi penale față de comisar șef P.D., comisar șef C.Ș., comisar M.F.,

subcomisar C.M. și agent șef L.L., sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C.

pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte

penale.

celorlalte dispoziții ale rezoluției mai sus menționate.

Petentul B.M. a

formulat plângere la instanță împotriva rezoluției procurorului, înregistrată la Curtea de Apel București.

Prin sentința penală nr.

305 din 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, aceasta fiind competentă să judece, în primă instanță,

faptele reclamate împotriva intimatului M.C., chestor, potrivit dispozițiilor art.

29 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.

Examinând plângerea

formulată de petentul B.M. împotriva rezoluției nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008,

Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi

arătate în continuare.

Potrivit art. 200 C.

proc. pen., urmărirea penală are ca obiect plângerea probelor necesare cu

privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la

stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este cazul sau nu să

se dispună trimiterea în judecată.

În vederea realizării

obiectului urmăririi penale astfel cum a fost definit de textul menționat,

legea procesual penală a determinat precis și coerent regulile de desfășurare a

acestei faze a procesului penal.

Sesizat în unul din

modurile reglementate în art. 221 C. proc. pen., organul competent efectuează

acte premergătoare și de urmărire penală în succesiunea determinată de lege.

În anumite situații,

actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau

infirmă săvârșirea infracțiunii cu privire la care organele de urmărire penală

au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora dintre cazurile

reglementate în art. 10 C. proc. pen., în care punerea în mișcare a acțiunii

penale sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această

împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv,

declanșarea procesului penal, se confirmă referatul de neîncepere a urmăririi

penale sau, după caz, când urmărirea penală este de competența procurorului, se

dispune neînceperea urmăririi penale.

În cazul contestării

acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen., controlul judiciar privește temeinicia rezoluției în raport cu

cercetările efectuate.

În speța de față,

Înalta Curte constată că pentru a dispune neînceperea urmăririi penale,

organele judiciare au reținut, în mod corect, că faptele reclamate de

petiționar nu există, cei doi ofițeri de poliție, respectiv M.C. și A.I.,

îndeplinindu-și în mod legal atribuțiile, în limitele competențelor ce le

reveneau potrivit legii, soluția procurorului fiind susținută de materialul

probator administrat, a cărei concluzie logică o reprezintă.

Astfel, în condițiile

în care s-a constatat că activitatea polițiștilor reclamați de petiționar nu se

circumscriu nici unei fapte penale de natura celor reclamate de acesta,

propunerile acestora în soluționarea dosarelor și lucrărilor fiind legale și

temeinice, chestorul M.C. și subcomisarul A.I. de la Corpul de Control M.I.R.A. nu aveau motive să ia față de polițiști măsurile solicitate de

petent.

Așa încât, corect s-a

reținut în cauză că în sarcina celor doi intimați nu se poate reține săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza a III-a C.

proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul B.M. împotriva rezoluției nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

II. Prin plângerea

formulată, petentul B.M. a reclamat toți intimații.

Prin rezoluția nr. 88/P/2008

din 15 mai 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București - Biroul

Teritorial Slobozia a dispus neînceperea urmăririi penale numai față de

intimații M.C. și A.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

Împotriva acestei

soluții a formulat plângere B.M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală,

solicitând redeschiderea dosarului și reluarea cercetărilor.

Analizând probele

administrate în cauză, Parchetul a apreciat soluția adoptată în cauză ca fiind

incorectă, întrucât organul de urmărire penală a omis să dispună o soluție față

de făptuitorii P.D., C.Ș., M.F., C.M. și L.L., deși plângerea penală formulată

de persoana vătămată a fost îndreptată și împotriva acestora.

În consecință, prin

ordonanța nr. 618/II-2/2008 din 7 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial București a admis plângerea formulată de petentul B.M. împotriva

rezoluției nr. 88/P/2008 din 15 mai 2008 a Serviciului Teritorial București și a dispus neînceperea urmăririi penale față de P.D., C.Ș., M.F., C.M. și L.L.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 246 C. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive

ale acestei fapte penale.

A dispus menținerea

celorlalte dispoziții ale rezoluției susmenționate.

Împotriva acestei

soluții de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul B.M. a formulat plângere

la instanță.

Înalta Curte,

verificând respectarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) și (2) C.

proc. pen., constată că petentul nu a formulat plângere la procurorul ierarhic

superior împotriva ordonanței nr. 618/II-2/2008 din 7 iulie 2008, ci s-a

adresat direct instanței de judecată.

Față de această

situație, Înalta Curte constată că plângerea este greșit îndreptată, urmând ca,

în baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., să dispună trimiterea

plângerii formulată de petiționarul B.M. împotriva ordonanței nr. 618/II-2/2008

din 7 iulie 2008 a procurorului șef al Serviciului Teritorial București din

cadrul Direcției Naționale Anticorupție, referitoare la dispoziția de

neîncepere a urmăririi penale, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.M. împotriva rezoluției nr. 88/P/2008

din 15 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.N.A. - Serviciul Teritorial București prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de intimații M.C. și A.I., soluție pe care o menține.

Obligă petiționarul

la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarul B.M.

împotriva ordonanței nr. 618/II/2/2008 din 7 iulie 2008 a procurorului șef al Serviciului Teritorial București din cadrul D.N.A., referitoare la

dispoziția de neîncepere a urmăririi penale, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., pentru competentă

soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2009.