ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1779/2008

Asupra recursului de față;

Î

n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 52 din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.C. împotriva soluției adoptate în dosarul nr. 1177/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției

nr. 1423/11/2/2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, fiind obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că, prin plângerea înregistrată la această instanță, petentul U.C. a înțeles să atace rezoluția procurorului emisă în data de 31 august 2007 în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București nr. 1177/P/2007 în care, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10

lit. a) și b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții C.I. (subcomisar I.P.J. Giurgiu), L.L., M.I. (procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale), F.A., B.C. și H.L. (judecători la Judecătoria Bolintin Vale), pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În concret, petentul a susținut că magistrații - judecători și procurori - și-au încălcat obligațiile asumate prin legile lor speciale, precum și toate prevederile legale din Legea fondului funciar, au

dovedit iresponsabilitate în soluționarea pricinilor sale, omițând a trata

legal mobilul abuzurilor de putere comise de către primarul, secretarul

și inginerul cadastral din Comisia de Fond Funciar al comunei Joița, prin refuzul constituirii dreptului de proprietate chiar și pe terenul de sub casă.

Plângerea adresată procurorului ierarhic superior, întemeiată pe

dispozițiile art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă prin

rezoluția nr. 1.423/11-2/2007 din 20 septembrie 2007 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Raportat la starea de fapt învederată de către petent ca

întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu,

instanța de fond a constatat că nu există nici un element care să ofere

indiciile săvârșirii infracțiunii reclamate, reținând, în concret, că la data

de 26 noiembrie 1979, C.U.M.J., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1.587-1.588, a vândut numitelor B.M. și U.E.M.,

primei parterul imobilului, celei de-a doua etajul, iar

terenul aferent construcției, în suprafață de 200 mp, a fost trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 (vecinătățile acestuia fiind: la est cu D.J. București - Joița și la vest S.C.C. Ciorogârla și terenul I.A.S.).

A mai reținut că, petentul, prin Ordinul nr. 221 din 26 iunie 2001 emis de Prefectura Județului Giurgiu, a obținut, în baza Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar [art. 36 alin. (3)], suprafața de 1.145 mp teren, situat în comuna Joița, județ Giurgiu, cu următoarele vecinătăți: N - B.I.; S - S.C.C. Ciorogârla SA; E - D.J.601A și la

V

- S.C.C. Ciorogârla; totodată, suprafața de 3,6 ha teren intravilan a aparținut familiei H.I. - decedat și H.E. - căreia i s-a recunoscut dreptul de proprietate cu titlu de proprietate nr. 62.099/1996, cu care aceasta s-a înscris în CAP, iar terenul din jurul imobilului, cumpărat în anul 1979, se află și în prezent în

proprietatea statului, ca urmare a aplicări Decretului nr. 115/1959 și în

administrarea S.C.C. SA Ciorogârla.

Î

n concluzie, din examinarea actelor premergătoare, instanța de

fond a reținut că nu rezultă că intimații - magistrați, în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, ar fi săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât și-au îndeplinit aceste atribuții în limitele cadrului procesual stabilit prin lege, soluțiile pronunțate bazându-se pe probele administrate în cauza civilă soluționată (proba cu acte și înscrisuri emise de organele competente - în raport de cauza vizată - fond funciar).

B. împotriva acestei sentințe, a declarat recurs petentul

U.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței

în baza art. 278/1 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută de

procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta

cauză și că acesta a apreciat în mod corect că activitățile desfășurate de intimați nu întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii reclamate prin plângerea penală. Din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimatul C.I., lucrător de poliție la Serviciul de cercetări penale al I.P.J. Giurgiu, în scopul prejudicierii intereselor procesuale

ale petentului, simplul fapt că soluția de clasare propusă de acesta în

lucrarea nr. 95.055/2003 nu corespunde așteptărilor petentului, neputând constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a

intimatului. Totodată, împrejurarea că magistratul - procuror L.L.

, în dosarul nr. 339/P/2006, a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr. 18/1991, că magistratul - judecător F.A. a

dispus o soluție de achitare prin sentința penală nr. 188 din 17 mai 2004 a

Judecătoriei Bolintin Vale sau că magistratul - judecător B.C. a respins o acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

18/1991 formulată de petentul din prezenta cauză, prin sentința civilă

nr. 1351 din 7 iulie 2006 a aceleași instanțe, nu poate atrage răspunderea

penală a acestora, întrucât magistrații nu pot fi trași la răspundere,

de principiu, în legătură cu emiterea unei soluții într-o lucrare penală

sau cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești, considerată greșită de una dintre părți, întrucât aceste acte procedurale au la bază principiul liberei aprecieri a probelor și nu pot fi desființate sau modificate decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Î

n ceea ce privește pe intimații M.I. - procuror la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale și H.L. - judecător la Judecătoria Bolintin Vale, în mod corect procurorul a reținut că nu există nici un indiciu referitor la comiterea de către aceștia a vreunei fapte prevăzute de legea penală.

Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât

rezoluția procurorului cât și sentința pronunțată în cauză sunt legale și

temeinice, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul U.C. împotriva sentinței penale nr. 52 din 28 februarie 2008 2007 a Curții de București, secția l-a penală.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.