ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele :

Petentul B.N.  a formulat în baza art. 278

1

C. proc. pen., plângere împotriva rezoluției nr. 320/P/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Petentul a motivat că în calitate de comisar șef la Poliția judiciară din I.P.J. Argeș este victima unor acte materiale infracționale comise împotriva lui în mod organizat și premeditat. A mai motivat că cercetările prealabile efectuate de procuror ca urmare a plângerii sale au fost superficiale și că se refuză constatarea încălcării procedurilor interne și a prevederilor art. 6 din CEDO cu privire la dreptul la un proces echitabil.

Din examinarea dosarului cauzei rezultă că prin rezoluția nr. 320/P/2008 din 10 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.Ț.J. - chestor de poliție, director în cadrul M.I.R.A. - I.G.P.R. - Direcția de inspecție internă, cercetat pentru infracțiunile de complicitate la șantaj prevăzută de art. 26 raportat la art. 194 C. pen. și infracțiunea de omisiunea sesizării organelor judiciare prevăzută de art. 263 C. pen.

În motivarea rezoluției procurorul reține că petentul B.N. a formulat plângere penală împotriva chestorului de poliție A.Ț.J. pentru comiterea infracțiunilor menționate constând în aceea că prin funcția pe care o deținea acesta din urmă a acoperit toate abuzurile și neregulile comise de către ofițerii de poliție din Inspectoratul de Poliție al Județului Argeș și din Inspectoratul General al Poliției Române împotriva petentului și nu și-a îndeplinit sarcinile conform prevederilor legale.

Se mai reține în motivarea rezoluției că persoana vătămată B.N. a formulat plângeri la instituțiile statului în mod repetat reclamând sancționarea sa disciplinară.

În fapt prin dispoziția din 17 februarie 2003 petentul a fost sancționat cu retrogradarea din funcție până la nivelul de bază al gradului profesional deținut pentru imixtiune în activitatea altui polițist și intervenție pentru influențarea soluționării ilegale a unor cereri privind satisfacerea intereselor unor persoane.

La 1 martie 2003 s-a emis dispoziția dată de I.P.J. Argeș prin care s-a dispus retrogradarea din funcția de șef birou în funcția de ofițer operativ principal III a petentului.

În cursul actelor premergătoare partea vătămată B.N. a susținut că A.Ț.J. nu și-a îndeplinit atribuțiile legale acoperind abuzurile comise de ofițerii de poliție de la I.G.P. județul Argeș și I.G.P.R. împotriva sa.

Din actele premergătoare efectuate de procuror mai rezultă că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a mai soluționat dosare penale în care s-au efectuat cercetări la cererea persoanei vătămate față de ofițerii care au cercetat activitatea acesteia soldate cu sancționarea sa. În acest sens este ordonanța nr. 349/P/2007 din 30 iunie 2008 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de chestorul de poliție S.I. și față de comisarul de poliție P.A., făcându-se aplicarea art. 10 lit. a) și j) C. proc. pen.

De asemenea, prin rezoluția nr. 862/P/2008 din 12 martie 2009 - prin aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen. - s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de chestorul de poliție S.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 194 C. pen.

În rezoluția atacată procurorul a constatat că infracțiunea de complicitate la șantaj pentru care este reclamat chestorul A.Ț.J. este raportată la infracțiunea pentru care a fost cercetat în calitate de autor chestorul S.I.

Or, în cauză, după epuizarea căilor de atac pe care le-a folosit partea vătămată, aceasta a formulat o plângere la Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de inspecție internă. Chestorul de poliție A.Ț.J. - șef de direcție la Inspecția internă a semnat un răspuns adresat persoanei vătămate B.N. la 11 martie 2008 prin care i s-a comunicat că sesizările adresate Guvernului României au fost înaintate spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Mai motivează procurorul în rezoluția nr. 320/P/2008 că potrivit atribuțiunilor sale chestorul A.Ț.J. nu avea competență de cercetare penală, astfel că a procedat potrivit normelor legale în vigoare trimițând plângerea la organul competent.

Așa fiind, conchide procurorul în rezoluția atacată, aceste aspecte nu relevă date privind comiterea de fapte penale de către chestorul de poliție A.Ț.J., iar pe de altă parte, răspunderea penală pentru faptele reclamate s-a prescris conform art. 122 C. proc. pen.

Înalta Curte, examinând rezoluția atacată și actele prealabile din dosarul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție observă că nu există motive pentru admiterea plângerii petentului împotriva rezoluției atacate.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. în situația admiterii unei plângeri împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care trimite cauza procurorului indicând faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că nu există motive pentru a trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Actele premergătoare efectuate în cauză sunt suficiente pentru rezolvarea plângerii petentului îndreptată împotriva intimatului A.Ț.J.

Se mai observă că rezoluția de neurmărire penală este amplu argumentată în fapt și în drept, nerezultând că persoana împotriva căreia se plânge petentul ar fi comis infracțiuni.

Așa fiind, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea petentului ca nefondată și va menține rezoluția atacată, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.N. împotriva rezoluției nr. 320/P/2008 din 10 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 noiembrie 2009.