ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 24 aprilie 2008, N.S.F. și S.C.V.,

agenți de poliție în cadrul I.P.J. Argeș - biroul de circulație, au formulat

plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului R.N.O., procuror în

cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În esență, petenții

au arătat că procurorul, cu ocazia soluționării Dosarului nr. 85/P/2006 în care

au avut calitatea de inculpați, le-a încălcat dreptul la apărare și la un

proces echitabil, întrucât la dosarul instanței nu a fost depus originalul

înregistrării discuției purtate între ei și denunțătorul P.I., iar pe parcursul

urmăririi penale, le-a respins probele pe care le-au propus în apărare.

Actele premergătoare

efectuate, nu au identificat existența unor date certe din care să rezulte

săvârșirea infracțiunii sesizate prin plângere, așa încât Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 506/P/2008 din 22

septembrie 2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție

contestată de petenți în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen. și

menținută prin rezoluția din 6 februarie 2009 - dată de procurorul șef secție

urmărire penală și criminalistică din cadrul aceleiași unități de parchet - Dosar

nr. 2522/621/II/2009.

Astfel s-a reținut că

la data de 9 februarie 2006 petenții în calitate de agenți de poliție la I.P.J.

Argeș - biroul circulație, au pretins și primit de la P.I., o sumă de bani,

pentru a nu-l sancționa contravențional.

Prin încheierea din

data de 10 februarie 2006 a Tribunalului Argeș, secția penală, Dosar nr. 478/2006,

a fost confirmată ordonanța procurorului, dată cu titlu provizoriu, de

interceptare a convorbirilor purtate în mediu ambiental între denunțător și

petenți.

Tribunalul Satu-Mare,

instanță investită cu judecarea cauzei după strămutare, a încuviințat

solicitarea inculpaților N.S.F. și S.C.V., petenți în acest dosar audierea

CD-ului pe care sunt înregistrate convorbirile.

Cu prilejul audierii,

în camera de consiliu din 31 octombrie 2007, inculpații au precizat că nu au

obiecțiuni în privința discuțiilor înregistrate. Totodată au învederat

instanței de fond, că deși au dubii în sensul că suportul magnetic ar

reprezenta originalul înregistrării, nu solicită expertizarea în acest sens.

Urmare interpretării

probatoriului administrat Tribunalul Satu Mare, prin sentința penală nr. 585

din 28 noiembrie 2007 a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

În termen legal,

petenții N.S.F. și S.C.V., au formulat plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă

față de magistratul procuror.

În motivarea

plângerii, petenții susțin că „actele de cercetare penală” din dosar sunt incomplete,

nu a fost stabilită situația de fapt, rezoluția nefiind motivată sub aspectul

tuturor sesizărilor cuprinse de plângere. În plus, potrivit susținerilor

petenților, efectuarea unei expertize care să se pronunțe asupra autenticității

înregistrărilor ambientale nu a mai fost posibilă, deoarece înregistrarea

originală a fost ștearsă.

Verificând rezoluția

sub aspectul legalității și temeiniciei, în acord cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosar, Înalta

Curte constată nefondată plângerea petenților.

Infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen.,

constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de

serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane.

Actele premergătoare

efectuate, în această fază nepublică, a căror suficiență și necesitate poate fi

apreciată exclusiv de procuror, au avut drept scop verificarea situației

faptice prezentate de petiționari în plângerea adresată organului de urmărire

penală, ca mod de sesizare cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen.

Contrar susținerilor

invocate în plângere, înregistrările de pe suportul magnetic realizate în mediu

ambiental, autorizate legal, sub aspectul conținutului au fost recunoscute de

petenți, valorificarea acestui mijloc de probă - fiind atributul exclusiv al

instanței investită să judece în fond cauza penală în care au avut calitatea de

inculpați.

De observat că

Tribunalul Satu Mare, în considerentele sentinței penale nr. 588 din 28

noiembrie 2007 (pag.3) menționează atitudinea inculpaților care deși au

susținut că suportul magnetic nu ar fi cel original, în final au învederat că

nu doresc expertizarea înregistrării, situație contestată cu prilejul

formulării plângerii adresate Înaltei Curți.

Cât privește

susținerile petenților în sensul că nu au beneficiat de un proces echitabil

întrucât la urmărirea penală li s-au respins toate probele solicitate în

apărare, Înalta Curte constată că aceste nemulțumiri puteau constitui doar

cereri pe care să le formuleze în cursul cercetării judecătorești, sau

eventuale critici în exercitarea căilor ordinare de atac.

Împrejurarea că

magistratul procuror în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele din 22

februarie 2006, 10 aprilie 2006 a respins motivat cererea de probatorii

formulată de învinuiți, nu este de natură să pună la îndoială modul în care

și-a îndeplinit eventualele atribuții de serviciu, buna sa credință și să

motiveze tragerea sa la răspundere penală.

Concluzionând,

rezoluția atacată prin plângerea adresată instanței este legală, temeiul de

drept invocat, dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind corect indicat.

În raport de cele

expuse, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea

petiționarului va fi respinsă ca nefondată, menținându-se rezoluția atacată.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată

de petiționarii N.S.F. și S.C.V. împotriva rezoluției din 22 septembrie 2008

dată în Dosarul nr. 506/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică

, rezoluție pe care o

menține.

Obligă petiționarii la plata sumei de câte

200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat .

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie

2009.