ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 aprilie 2008, N.S.F. și S.C.V., agenți de poliție în cadrul I.P.J. Argeș - biroul de circulație, au formulat plângere adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului R.N.O., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În esență, petenții au arătat că procurorul, cu ocazia soluționării Dosarului nr. 85/P/2006 în care au avut calitatea de inculpați, le-a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, întrucât la dosarul instanței nu a fost depus originalul înregistrării discuției purtate între ei și denunțătorul P.I., iar pe parcursul urmăririi penale, le-a respins probele pe care le-au propus în apărare. Actele premergătoare efectuate, nu au identificat existența unor date certe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii sesizate prin plângere, așa încât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin rezoluția nr. 506/P/2008 din 22 septembrie 2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale, soluție contestată de petenți în procedura prevăzută de art. 278 C. proc. pen. și menținută prin rezoluția din 6 februarie 2009 - dată de procurorul șef secție urmărire penală și criminalistică din cadrul aceleiași unități de parchet - Dosar nr. 2522/621/II/2009. Astfel s-a reținut că la data de 9 februarie 2006 petenții în calitate de agenți de poliție la I.P.J. Argeș - biroul circulație, au pretins și primit de la P.I., o sumă de bani, pentru a nu-l sancționa contravențional. Prin încheierea din data de 10 februarie 2006 a Tribunalului Argeș, secția penală, Dosar nr. 478/2006, a fost confirmată ordonanța procurorului, dată cu titlu provizoriu, de interceptare a convorbirilor purtate în mediu ambiental între denunțător și petenți.

Tribunalul Satu-Mare, instanță investită cu judecarea cauzei după strămutare, a încuviințat solicitarea inculpaților N.S.F. și S.C.V., petenți în acest dosar audierea CD-ului pe care sunt înregistrate convorbirile. Cu prilejul audierii, în camera de consiliu din 31 octombrie 2007, inculpații au precizat că nu au obiecțiuni în privința discuțiilor înregistrate. Totodată au învederat instanței de fond, că deși au dubii în sensul că suportul magnetic ar reprezenta originalul înregistrării, nu solicită expertizarea în acest sens. Urmare interpretării probatoriului administrat Tribunalul Satu Mare, prin sentința penală nr. 585 din 28 noiembrie 2007 a reținut vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen.

În termen legal, petenții N.S.F. și S.C.V., au formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de magistratul procuror. În motivarea plângerii, petenții susțin că „actele de cercetare penală” din dosar sunt incomplete, nu a fost stabilită situația de fapt, rezoluția nefiind motivată sub aspectul tuturor sesizărilor cuprinse de plângere. În plus, potrivit susținerilor petenților, efectuarea unei expertize care să se pronunțe asupra autenticității înregistrărilor ambientale nu a mai fost posibilă, deoarece înregistrarea originală a fost ștearsă. Verificând rezoluția sub aspectul legalității și temeiniciei, în acord cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosar, Înalta Curte constată nefondată plângerea petenților. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută în art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Actele premergătoare efectuate, în această fază nepublică, a căror suficiență și necesitate poate fi apreciată exclusiv de procuror, au avut drept scop verificarea situației faptice prezentate de petiționari în plângerea adresată organului de urmărire penală, ca mod de sesizare cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Contrar susținerilor invocate în plângere, înregistrările de pe suportul magnetic realizate în mediu ambiental, autorizate legal, sub aspectul conținutului au fost recunoscute de petenți, valorificarea acestui mijloc de probă - fiind atributul exclusiv al instanței investită să judece în fond cauza penală în care au avut calitatea de inculpați. De observat că Tribunalul Satu Mare, în considerentele sentinței penale nr. 588 din 28 noiembrie 2007 (pag.3) menționează atitudinea inculpaților care deși au susținut că suportul magnetic nu ar fi cel original, în final au învederat că nu doresc expertizarea înregistrării, situație contestată cu prilejul formulării plângerii adresate Înaltei Curți.

Cât privește susținerile petenților în sensul că nu au beneficiat de un proces echitabil întrucât la urmărirea penală li s-au respins toate probele solicitate în apărare, Înalta Curte constată că aceste nemulțumiri puteau constitui doar cereri pe care să le formuleze în cursul cercetării judecătorești, sau eventuale critici în exercitarea căilor ordinare de atac. Împrejurarea că magistratul procuror în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele din 22 februarie 2006, 10 aprilie 2006 a respins motivat cererea de probatorii formulată de învinuiți, nu este de natură să pună la îndoială modul în care și-a îndeplinit eventualele atribuții de serviciu, buna sa credință și să motiveze tragerea sa la răspundere penală.

Concluzionând, rezoluția atacată prin plângerea adresată instanței este legală, temeiul de drept invocat, dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. fiind corect indicat. În raport de cele expuse, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiționarului va fi respinsă ca nefondată, menținându-se rezoluția atacată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii N.S.F. și S.C.V. împotriva rezoluției din 22 septembrie 2008 dată în Dosarul nr. 506/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică , rezoluție pe care o menține. Obligă petiționarii la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat . Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.