ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 536/P/2006 din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 272 C. pen., față de T.Z. chestor de poliție, fost prim adjunct al M.I., S.F, chestor de poliție, fost șef al I.G.P. Române, N.I. chestor de poliție, fost șef al C.C.M.I., S.D, chestor de poliție, fost șef al I.G.P. Române, S.I, chestor de poliție, fost șef al I.J.P. Argeș și ceilalți polițiști (nenominalizați) din cadrul I.P.J.

Argeș, I.G.P. Române și M.A.I., vizați prin sesizarea formulată de B.N. S-a reținut că prin sesizarea formulată de petiționarul B.N. s-a reținut și participația altor polițiști (nenominalizați) din cadrul I.P.J. Argeș, I.G.P. Române și M.A.I. care, potrivit celor susținute, au legătură cu fapta sesizată, respectiv săvârșirea infracțiunii de reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută de art. 272 C. pen. Din conținutul sesizării rezultă că B.N., fiind sancționat disciplinar, în calitate de ofițer de poliție judiciară, a contestat la instanță sancțiunea aplicată. Atât la instanța de fond, respectiv Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 282/F/CONT/2004, cât și la instanța de recurs, Înalta Curte de Casație si Justiție, în dosarul nr. 7785/2004, acțiunea formulată i-a fost respinsă.

B.N. susține că „diversiunea aproape perfectă a inducerii in eroare a instanțelor a fost posibilă datorită faptului că de la dosarul de cercetare disciplinară au fost reținute următoarele documente”, acestea fiind enumerate în 7 puncte. El apreciază că: „aceste documente erau esențiale în soluționarea corectă a cauzei de către instanțe și lipsa lor a avut ca efect faptul că nu am avut parte de un proces echitabil și am fost împiedicat să mă pot apăra în fața falselor acuzații”. În raport cu cele susținute, solicită „să se constate oficial fapta de reținere a documentelor sus-menționate” și „să fie audiate următoarele persoane, care la vremea respectivă, prin natura funcțiilor deținute au luat act de cazul ofițerului B.N.

și implicit de documentele în cauză” (chestorii de poliție T.Z., S.F., N.I., S.D., S.I., precum și „alți polițiști din cadrul I.P.J. Argeș, I.G.P. Române și M.A.I., care din verificări și conform fișei postului, se va dovedi că au lucrat în această cauză”). Verificând aspectele sesizate, se constată că în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții de Apel Pitești, B.N. a solicitat instanței să-i încuviințeze xeroxarea actelor dosarului de cercetare prealabilă nr. 2060/2001 al I.P.J. Argeș. Instanța a admis cererea la termenul din 02 iunie 2004, punând în vedere, totodată, reprezentanților pârâtelor (M.A.I., I.G.P.R. și I.P.J.

Argeș) să prezinte originalul materialului de cercetare în vederea confruntării La termenul din 16 aprilie 2004, instanța a consemnat în încheiere că reprezentanții pârâților prezintă dosarul de cercetare prealabilă iar apărătorul reclamantului solicită încuviințarea xeroxării acestuia pentru a verifica dacă toate actele acestui dosar au fost depuse la dosar. Prin sentința nr. 87/ F-C din data de 18 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții de Apel Pitești, s-a respins acțiunea formulată de B.N. Printre altele, în considerentele acestei hotărâri se reține, în referire la reclamant (B.N.), că: „Nu se poate prevala de încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece pe tot parcursul desfășurării anchetei și procesului, a avut acces la actele cauzei, a putut pune probe, a beneficiat de apărare calificată, iar prin încheierea dată în ședința publică din data de 02 iunie 2004, i s-a încuviințat xeroxarea tuturor actelor”.

În recursul formulat împotriva acestei hotărâri (din dosarul nr. 7785/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ), B.N. menționează: „Nu am beneficiat de un proces echitabil. Pe lângă faptul că am avut mari dificultăți în a obține copii de pe dosarul disciplinar, în soluționarea cererii mele au intervenit și magistrații care erau implicați în soluționarea litigiului. Astfel, vicepreședintele Curții de Apel, refuză eliberarea unor copii de pe dosarul disciplinar; președintele Curții de Apel (care nu a judecat cauza) declară presei că la rugămințile ei Poliția a adus dosarul disciplinar, de parcă deciziile unui magistrat ar fi subiect de tocmeală”. Din aceste referiri (singurele din recurs care fac trimitere la dosarul disciplinar) nu rezultă nici o critică în sensul lipsei sau reținerii vreunor documente din respectivul dosar disciplinar.

La primul termen (24 februarie 2005) fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul de recurs (nr. 7785/2004), nu se menționează în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N. La termenul din 19 mai 2005 nu este menționată în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii din partea lui B.N. Se face mențiunea că I.P.J. Argeș, prin consilierul juridic, depune la dosar următoarele înscrisuri: raportul din 19 aprilie 2005, răspunsul comunicat recurentului-reclamant (B.N.), raportul din 04 mai 2005 precum și răspunsul la acest raport. La termenul din 23 iunie 2005 nu este menționată în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N.

Se menționează depunerea la dosar de către I.P.J. Argeș a unor înscrisuri necesare soluționării cauzei, respectiv notele de constatare nr. S/59010/2003 și S/59018. La termenul din 29 septembrie 2005, nu este menționată în încheierea de ședință, nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N. La termenul din 03 noiembrie 2005, când s-a și soluționat cauza, în decizia nr. 5291, pronunțată în dosarul nr. 7785/2004, se consemnează:„ S-a prezentat referatul cauzei, după care recurentul-reclamant a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a depune înscrisuri, comunicând cererea de solicitare a probatoriilor și intimaților. Curtea respinge cererea recurentului de acordare a unui termen de judecată pentru administrarea de probe ca neîntemeiată”.

Având în vedere toate aceste aspecte, se constată că instanțele de judecată, în raport cu ansamblul probatoriului administrat, nu au făcut nici o referire din care să rezulte că există înscrisuri pe care le apreciază ca necesare soluționării cauzei și care să nu fi fost depuse la dosar. În această situație, în mod corelativ, nu se poate stabili nici existența unor fapte prin care asemenea înscrisuri să fi fost reținute, distruse sau împiedicate să ajungă la respectivele instanțe. Plângerea formulată de petiționarul B.N. a fost respinsă prin rezoluția nr. 8851/3489/2007 din 05 iulie 2007 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât s-a constat că soluția atacată este legală și temeinică, aceasta fiind dispusă în urma administrării de probe.

Astfel, s-au avut în vedere dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, dosarele nr. 3362/2003 și nr. 7785/2004 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul nr. 2250/2003 al Curții de Apel Pitești, precum și alte înscrisuri existente la dosarul cauzei. Neaudierea petentului B.N. de către procurorul care a dat soluția prin rezoluția nr. 536/P/2006, nu conduce la concluzia că procurorul nu a avut un rol activ. Pe de altă parte, potrivit art. 272 C. pen., infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri constă în reținerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea în fie ce mod ca un înscris destinat unuia dintre organele sus-arătate să ajungă la aceasta când înscrisul este necesar soluționării unei cauze.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale nu există indicii în sensul că numiții T.Z., S.F., N.I., S.D., S.I. sau alți polițiști din cadrul I.P.J. Argeș, I.G.P.R. și M.A.I. ar fi reținut înscrisurile reclamate de petentul B.N. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 536/P/2006 din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, în baza art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere petiționarul B.N. solicitând admiterea acesteia, desființarea ei și în temeiul dispozițiilor art. 278 8 pct. 8 lit. c) C. proc. pen., a se reține cauza spre rejudecare cu urmarea condamnării intimaților T.Z., S.F., S.D., S.I.

și N.N. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 272 C. pen. Se susține prin plângerea iterată nelegalitatea și netemeinicia rezoluției atacate datorat în esență următoarelor: „Procurorii au tergiversat cauza din 04 ianuarie 2006 și au încropit o soluție în urma insistențelor sale, fără nici un fel de verificare cu privire la obiectul plângerii, aspecte ce se desprind din documentele existente la dosar. Procurorii nu au efectuat cercetări cu privire la cererea principală, în sensul că nu au verificat dacă din dosarul indicat lipsesc sau nu documentele respective, aspect esențial, care constituie obiectul dedus cercetării.

Procurorii au încălcat orice principiu de drept și s-au transformat în mod inexplicabil în apărători ai unor persoane pe care petiționarul le-a indicat să fie audiate, fără a preciza esențialul în această cauză, care este foarte simplu de verificat și consta în a se pronunța în sensul dacă (lipsesc sau nu documentele indicate în plângere din dosarele respective). Procurorii au făcut o motivare din birou, fără a îl audia.” Examinând plângerea de față, verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, inclusiv a înscrisurilor nou prezentate și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în continuare constată că plângerea formulată de petiționarul B.N.

se privește ca nefondată și urmează a fi respinsă ca atare în temeiul dispozițiilor art. 278 8 lit. a) C. proc. pen. și va menține soluția dispusă. Aceasta întrucât se reține cu titlu de premisă că petiționarul a susținut că de la dosarul de cercetare disciplinară pus la dispoziția instanțelor au fost reținute următoarele documente: - Contestația împotriva propunerii sancțiunii de retrogradare din funcție până la nivelul de bază al gradului profesional deținut și întregul material de verificare a acesteia, adresat de petiționar șefului Poliției Române la acea dată. - Raportul corpului de control al I.G.P.R. nr. 120013 din 12 februarie 2003, în integralitatea sa și materialele care au stat la baza emiterii acestuia.

- Contestația împotriva sancțiunii aprobate de șefului Poliției Române și materialul de verificare care a stat la baza respingerii acestei contestații. - Fișa de personal prin care șeful I.P.J. Argeș face propunerea de aplicare a sancțiunii, care cuprinde motivele care au stat la baza propunerii sancțiunii. - Raportul G.C. nr. 0023036 din 14 aprilie 2003 cu rezultatul și materialul de verificare, care a stat la baza respingerii contestației împotriva sancțiunii aplicate de șeful I.G.P.R., de către ministrul de interne. - Adresa S726014 din 11 februarie 3003 a I.P.J. Argeș către I.G.P.R. prin care au fost înaintate spre conexare la dosarul disciplinar, în mod abuziv, notele de constatare S759018/2003 și S759010/2003 ale serv.

Cabinet al I.P.J. Argeș. - Adresa 24339 din 06 mai 2003 a D.M.R.U. din M.I. prin care se motivează care au fost argumentele respingerii contestației de către Ministrul de Interne. Pe de altă parte se reține că din actele premergătoare efectuate s-a constatat că în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții de Apel Pitești, B.N. a solicitat instanței să-i încuviințeze xeroxarea actelor dosarului de cercetare prealabilă nr. 2060/2001 al I.P.J. Argeș. Instanța a admis cererea la termenul din 02 iunie 2004, punând în vedere, totodată, reprezentanților pârâtelor (M.A.I., I.G.P.R. și I.P.J. Argeș) să prezinte originalul materialului de cercetare în vederea confruntării La termenul din 16 aprilie 2004, instanța a consemnat în încheiere că reprezentanții pârâților prezintă dosarul de cercetare prealabilă iar apărătorul reclamantului solicită încuviințarea xeroxării acestuia pentru a verifica dacă toate actele acestui dosar au fost depuse la dosar.

Prin sentința nr. 87/ F-C din data de 18 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții de Apel Pitești, s-a respins acțiunea formulată de B.N. Printre altele, în considerentele acestei hotărâri se reține, în referire la reclamant (B.N.), că: „Nu se poate prevala de încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece pe tot parcursul desfășurării anchetei și procesului, a avut acces la actele cauzei, a putut propune probe, a beneficiat de apărare calificată, iar prin încheierea dată în ședința publică din data de 02 iunie 2004, i s-a încuviințat xeroxarea tuturor actelor”. În recursul formulat împotriva acestei hotărâri (din dosarul nr. 7785/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ), B.N.

menționează: „Nu am beneficiat de un proces echitabil. Pe lângă faptul că am avut mari dificultăți în a obține copii de pe dosarul disciplinar, în soluționarea cererii mele au intervenit și magistrații care erau implicați în soluționarea litigiului. Astfel, vicepreședintele Curții de Apel, refuză eliberarea unor copii de pe dosarul disciplinar; președintele Curții de Apel (care nu a judecat cauza) declară presei că la rugămințile ei Poliția a adus dosarul disciplinar, de parcă deciziile unui magistrat ar fi subiect de tocmeală”. Din aceste referiri (singurele din recurs care fac trimitere la dosarul disciplinar) nu rezultă nici o critică în sensul lipsei sau reținerii vreunor documente din respectivul dosar disciplinar.

La primul termen (24 februarie 2005) fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul de recurs (nr. 7785/2004), nu se menționează în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N. La termenul din 19 mai 2005 nu este menționată în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii din partea lui B.N. Se face mențiunea că I.P.J. Argeș, prin consilierul juridic, depune la dosar următoarele înscrisuri: raportul din 19 aprilie 2005, răspunsul comunicat recurentului-reclamant (B.N.), raportul din 04 mai 2005 precum și răspunsul la acest raport. La termenul din 23 iunie 2005 nu este menționată în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N.

Se menționează depunerea la dosar de către I.P.J. Argeș a unor înscrisuri necesare soluționării cauzei, respectiv notele de constatare nr. S/59010/2003 și S/59018. La termenul din 29 septembrie 2005, nu este menționată în încheierea de ședință, nici o solicitare de probatorii, din partea lui B.N. La termenul din 03 noiembrie 2005, când s-a și soluționat cauza, în decizia nr. 5291, pronunțată în dosarul nr. 7785/2004, se consemnează: „S-a prezentat referatul cauzei, după care recurentul-reclamant a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a depune înscrisuri, comunicând cererea de solicitare a probatoriilor și intimaților. Curtea respinge cererea recurentului de acordare a unui termen de judecată pentru administrarea de probe ca neîntemeiată”.

Pe de altă parte Înalta Curte are în vedere că infracțiunea imputată în sarcina făptuitorilor nominalizați prevăzută de art. 272 C. pen., este definită ca fiind reținerea sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea în orice mod ca un înscris destinat unui din organele sus-arătate să ajungă la acesta, când astfel de înscrisuri sunt necesare soluționării unei cauze.

Analizând astfel conținutul constitutiv infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri în latura sa obiectivă, mai precis elementul material al acesteia se relevă că < verbum regens > (acțiunea de reținere a înscrisului) presupune nerenunțarea, neexpedierea înscrisului, nedepunerea lui la locul stabilit, păstrarea ori luarea, sustragerea din locul unde era pentru a-l păstra definitiv sau temporar ori în vederea distrugerii, activități prin care se împiedică ajungerea înscrisului la organele abilitate care sunt competente să soluționeze o cauză.

Tot astfel, acțiunea de distrugere a înscrisului presupune nimicirea fizică a acestuia, care poate fi totală sau parțială, în acest din urmă caz înscrisul devenind inapt a fi folosit și utilizat conform scopului în vederea căruia a fost întocmit, textul devenind ilizibil, nemaiputând să servească ca instrument probator (spre exemplu, arderea, ruperea, dizolvarea sau ștergerea cu cerneală a unor cifre care nu mai pot fi citite). Împiedicarea unui înscris să ajungă la autoritățile judiciare (organ de urmărire penală, instanță judecătorească sau alt organ de jurisdicție) este o altă modalitate (varianta din partea finală a art. 272 C. pen.) care constă în orice acte care fac ca înscrisul să nu ajungă la acel organ, fiind indiferent dacă este emis de un alt organ de stat sau de o persoană fizică sau juridică.

Împiedicarea poate fi comisă în orice mod și prin orice mijloace (de pildă, se interceptează acel înscris, se sustrage de la registratura organului destinatar sau se întârzie în mod voit expedierea înscrisului). În raport cu cele arătate anterior se trage concluzia că în realitatea de fapt desprinsă din datele speței nu există nici una din ipostazierile normative ale infracțiunii imputate și analizată întrucât nici instanța de fond Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, și nici instanța de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu au făcut o referire din care să rezulte că există anumite înscrisuri, apreciate ca fiind necesare la soluționarea cauzei și care să nu fi fost depuse la dosarul acesteia.

Așa fiind, se constată ca legală și temeinică statuarea prin rezoluția atacată a imposibilității în consecință a stabilirii și probării unor fapte pe care să le fi comis intimații făptuitori și prin care atari înscrisuri să fi fost reținute sau distruse ori împiedicate să ajungă la respectivele instanțe judecătorești și care să configureze conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 272 C. pen., determinând incidența cazului în care punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată prevăzută de art. 10 lit. a), întrucât fapta nu există. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.N. împotriva rezoluției nr. 536/P/2006 din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi 12 martie 2008.