ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra plângerii de față,
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 536/P/2006
din 05 iunie 2007 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
urmărire penală și criminalistică s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 228
alin. (6) C. proc. pen., combinat cu art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea
urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 272 C.
pen., față de T.Z. chestor de poliție, fost prim adjunct al M.I., S.F, chestor
de poliție, fost șef al I.G.P. Române, N.I. chestor de poliție, fost șef al C.C.M.I.,
S.D, chestor de poliție, fost șef al I.G.P. Române, S.I, chestor de poliție,
fost șef al I.J.P. Argeș și ceilalți polițiști (nenominalizați) din cadrul I.P.J.
Argeș, I.G.P. Române și M.A.I., vizați prin sesizarea formulată de B.N.
S-a reținut că prin
sesizarea formulată de petiționarul B.N. s-a reținut și participația altor
polițiști
(nenominalizați) din cadrul I.P.J.
Argeș, I.G.P. Române și M.A.I. care, potrivit celor susținute, au
legătură cu fapta sesizată, respectiv
săvârșirea
infracțiunii de reținere sau distrugere de înscrisuri prevăzută
de art. 272
C. pen.
Din conținutul sesizării
rezultă că B.N., fiind sancționat disciplinar, în calitate de ofițer de poliție
judiciară, a contestat la instanță sancțiunea aplicată. Atât la instanța de
fond, respectiv Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 282/F/CONT/2004, cât și
la instanța de recurs, Înalta Curte de Casație si
Justiție,
în dosarul nr. 7785/2004, acțiunea formulată i-a fost
respinsă.
B.N. susține că „diversiunea
aproape perfectă a inducerii in eroare a instanțelor a fost posibilă datorită
faptului că de la dosarul de cercetare disciplinară au fost reținute
următoarele documente”, acestea fiind enumerate în 7 puncte.
El apreciază că: „aceste
documente erau esențiale în soluționarea corectă a cauzei de către instanțe și
lipsa lor a avut ca efect faptul că nu am avut parte de un proces echitabil și
am fost împiedicat să mă pot apăra în fața falselor acuzații”.
În raport cu cele susținute,
solicită „să se constate oficial fapta de reținere a documentelor sus-menționate”
și „să fie audiate următoarele persoane, care la vremea respectivă, prin natura
funcțiilor deținute au luat act de cazul ofițerului B.N. și implicit de
documentele în cauză” (chestorii de poliție T.Z., S.F., N.I., S.D., S.I., precum
și „alți polițiști din cadrul I.P.J. Argeș, I.G.P. Române și M.A.I., care din
verificări și conform fișei postului, se va dovedi că au lucrat în această
cauză”).
Verificând aspectele
sesizate, se constată că în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții de Apel
Pitești, B.N. a solicitat instanței să-i încuviințeze xeroxarea actelor
dosarului de cercetare prealabilă nr. 2060/2001 al I.P.J. Argeș. Instanța a
admis cererea la termenul din 02 iunie 2004, punând în vedere, totodată,
reprezentanților pârâtelor (M.A.I., I.G.P.R. și I.P.J. Argeș) să prezinte
originalul materialului de cercetare în vederea confruntării
La termenul din 16 aprilie 2004,
instanța a consemnat în încheiere că reprezentanții pârâților prezintă dosarul
de cercetare prealabilă iar apărătorul reclamantului solicită încuviințarea
xeroxării acestuia pentru a verifica dacă toate actele acestui dosar au fost
depuse la dosar.
Prin sentința nr. 87/ F-C
din data de 18 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții
de Apel Pitești, s-a respins acțiunea formulată de B.N. Printre altele, în
considerentele acestei hotărâri se reține, în referire la reclamant (B.N.), că:
„Nu se poate prevala de încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece
pe tot parcursul desfășurării anchetei și procesului, a avut acces la actele
cauzei, a putut pune probe, a beneficiat de apărare calificată, iar prin
încheierea dată în ședința publică din data de 02 iunie 2004, i s-a încuviințat
xeroxarea tuturor actelor”.
În recursul formulat
împotriva acestei hotărâri (din dosarul nr. 7785/2004 al înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ), B.N. menționează: „Nu
am beneficiat de un proces echitabil. Pe lângă faptul că am avut mari
dificultăți în a obține copii de pe dosarul disciplinar, în soluționarea
cererii mele au intervenit și magistrații care erau implicați în soluționarea
litigiului. Astfel, vicepreședintele Curții de Apel, refuză eliberarea unor
copii de pe dosarul disciplinar; președintele Curții de Apel (care nu a judecat
cauza) declară presei că la rugămințile ei Poliția a adus dosarul disciplinar,
de parcă deciziile unui magistrat ar fi subiect de tocmeală”.
Din aceste referiri
(singurele din recurs care fac trimitere la dosarul disciplinar) nu rezultă
nici o critică în sensul lipsei sau reținerii vreunor documente din respectivul
dosar disciplinar.
La primul termen (24
februarie 2005) fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul de
recurs (nr. 7785/2004), nu se menționează în încheierea de ședință nici o
solicitare de probatorii, din partea lui B.N.
La termenul din 19 mai 2005
nu este menționată în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii din
partea lui B.N. Se face mențiunea că I.P.J. Argeș, prin consilierul juridic,
depune la dosar următoarele înscrisuri: raportul din 19 aprilie 2005, răspunsul
comunicat recurentului-reclamant (B.N.), raportul din 04 mai 2005 precum și
răspunsul la acest raport.
La termenul din 23 iunie 2005
nu este menționată în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii,
din partea lui B.N. Se menționează depunerea la dosar de către I.P.J. Argeș a
unor înscrisuri necesare soluționării cauzei, respectiv notele de constatare nr.
S/59010/2003 și S/59018.
La termenul din 29
septembrie 2005, nu este menționată în încheierea de ședință, nici o solicitare
de probatorii, din partea lui B.N.
La termenul din 03 noiembrie
2005, când s-a și soluționat cauza, în decizia nr. 5291, pronunțată în dosarul nr.
7785/2004, se consemnează:„ S-a prezentat referatul cauzei, după care
recurentul-reclamant a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a
depune înscrisuri, comunicând cererea de solicitare a probatoriilor și
intimaților.
Curtea respinge cererea
recurentului de acordare a unui termen de judecată pentru administrarea de
probe ca neîntemeiată”.
Având în vedere toate aceste
aspecte, se constată că instanțele de judecată, în raport cu ansamblul
probatoriului administrat, nu au făcut nici o referire din care să rezulte că
există înscrisuri pe care le apreciază ca necesare soluționării cauzei și care
să nu fi fost depuse la dosar. În această situație, în mod corelativ, nu se
poate stabili nici existența unor fapte prin care asemenea înscrisuri să fi
fost reținute, distruse sau împiedicate să ajungă la respectivele instanțe.
Plângerea formulată de
petiționarul B.N. a fost respinsă prin rezoluția nr. 8851/3489/2007 din 05
iulie 2007 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție întrucât
s-a constat că soluția atacată este legală și temeinică, aceasta fiind dispusă
în urma administrării de probe.
Astfel, s-au avut în vedere
dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, dosarele nr. 3362/2003 și nr. 7785/2004 ale
Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul nr. 2250/2003 al Curții de Apel
Pitești, precum și alte înscrisuri existente la dosarul cauzei.
Neaudierea petentului B.N.
de către procurorul care a dat soluția
prin
rezoluția nr. 536/P/2006, nu conduce la concluzia că procurorul nu a avut un
rol
activ.
Pe de altă parte, potrivit art.
272 C. pen., infracțiunea de reținere sau distrugere de
înscrisuri constă în reținerea sau distrugerea unui înscris emis de un
organ de urmărire
penală, de o instanță de judecată sau de un alt organ
de jurisdicție, ori împiedicarea în fie ce mod ca un înscris destinat unuia
dintre organele sus-arătate să ajungă la aceasta când înscrisul este necesar
soluționării unei cauze.
Din actele premergătoare
începerii urmăririi penale nu există indicii în sensul că numiții T.Z., S.F., N.I.,
S.D., S.I. sau alți polițiști din cadrul I.P.J. Argeș, I.G.P.R. și M.A.I. ar fi
reținut înscrisurile reclamate de petentul B.N.
Împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale nr. 536/P/2006 din 05 iunie 2007 a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică,
în baza art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere
petiționarul B.N. solicitând admiterea acesteia, desființarea ei și în temeiul dispozițiilor
art. 278
8
pct. 8 lit. c) C. proc. pen., a se reține cauza spre
rejudecare cu urmarea condamnării intimaților T.Z., S.F., S.D., S.I. și N.N.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 272 C. pen.
Se susține prin plângerea
iterată nelegalitatea și netemeinicia rezoluției atacate datorat în esență
următoarelor:
„Procurorii au tergiversat
cauza din 04 ianuarie 2006 și au încropit o soluție în urma insistențelor sale,
fără nici un fel de verificare cu privire la obiectul plângerii, aspecte ce se
desprind din documentele existente la dosar.
Procurorii nu au efectuat
cercetări cu privire la cererea principală, în sensul că nu au verificat dacă
din dosarul indicat lipsesc sau nu documentele respective, aspect esențial,
care constituie obiectul dedus cercetării. Procurorii au încălcat orice
principiu de drept și s-au transformat în mod inexplicabil în apărători ai unor
persoane pe care petiționarul le-a indicat să fie audiate, fără a preciza
esențialul în această cauză, care este foarte simplu de verificat și consta în
a se pronunța în sensul dacă (lipsesc sau nu documentele indicate în plângere
din dosarele respective).
Procurorii au făcut o
motivare din birou, fără a îl audia.”
Examinând plângerea de față,
verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul
cauzei, inclusiv a înscrisurilor nou prezentate și din oficiu sub toate
aspectele de fapt și de drept așa cum prevăd dispozițiile art. 278
1
alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare constată că plângerea formulată de petiționarul B.N. se privește ca
nefondată și urmează a fi respinsă ca atare în temeiul dispozițiilor art. 278
8
lit. a) C. proc. pen. și va menține soluția dispusă.
Aceasta întrucât se reține
cu titlu de premisă că petiționarul a susținut că de la dosarul de cercetare
disciplinară pus la dispoziția instanțelor au fost reținute următoarele
documente:
- Contestația împotriva
propunerii sancțiunii de retrogradare din funcție până la nivelul de bază al
gradului profesional deținut și întregul material de verificare a acesteia,
adresat de petiționar șefului Poliției Române la acea dată.
- Raportul corpului de
control al I.G.P.R. nr. 120013 din 12 februarie 2003, în integralitatea sa și
materialele care au stat la baza emiterii acestuia.
- Contestația împotriva
sancțiunii aprobate de șefului Poliției Române și materialul de verificare care
a stat la baza respingerii acestei contestații.
- Fișa de personal prin care
șeful I.P.J. Argeș face propunerea de aplicare a sancțiunii, care cuprinde
motivele care au stat la baza propunerii sancțiunii.
- Raportul G.C. nr. 0023036
din 14 aprilie 2003 cu rezultatul și materialul de verificare, care a stat la
baza respingerii contestației împotriva sancțiunii aplicate de șeful I.G.P.R.,
de către ministrul de interne.
- Adresa S726014 din 11
februarie 3003 a I.P.J. Argeș către I.G.P.R. prin care au fost înaintate spre
conexare la dosarul disciplinar, în mod abuziv, notele de constatare
S759018/2003 și S759010/2003 ale serv. Cabinet al I.P.J. Argeș.
- Adresa 24339 din 06 mai 2003
a D.M.R.U. din M.I. prin care se motivează care au fost argumentele respingerii
contestației de către Ministrul de Interne.
Pe de altă parte se reține
că din actele premergătoare efectuate s-a constatat că în dosarul nr. 282/F/CONT/2004
al Curții de Apel Pitești, B.N. a solicitat instanței să-i încuviințeze
xeroxarea actelor dosarului de cercetare prealabilă nr. 2060/2001 al I.P.J.
Argeș. Instanța a admis cererea la termenul din 02 iunie 2004, punând în vedere,
totodată, reprezentanților pârâtelor (M.A.I., I.G.P.R. și I.P.J. Argeș) să
prezinte originalul materialului de cercetare în vederea confruntării
La termenul din 16 aprilie 2004,
instanța a consemnat în încheiere că reprezentanții pârâților prezintă dosarul
de cercetare prealabilă iar apărătorul reclamantului solicită încuviințarea
xeroxării acestuia pentru a verifica dacă toate actele acestui dosar au fost
depuse la dosar.
Prin sentința nr. 87/ F-C
din data de 18 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 282/F/CONT/2004 al Curții
de Apel Pitești, s-a respins acțiunea formulată de B.N. Printre altele, în
considerentele acestei hotărâri se reține, în referire la reclamant (B.N.), că:
„Nu se poate prevala de încălcarea dreptului la un proces echitabil, deoarece pe
tot parcursul desfășurării anchetei și procesului, a avut acces la actele
cauzei, a putut propune probe, a beneficiat de apărare calificată, iar prin
încheierea dată în ședința publică din data de 02 iunie 2004, i s-a încuviințat
xeroxarea tuturor actelor”.
În recursul formulat
împotriva acestei hotărâri (din dosarul nr. 7785/2004 al Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ), B.N. menționează: „Nu
am beneficiat de un proces echitabil. Pe lângă faptul că am avut mari dificultăți
în a obține copii de pe dosarul disciplinar, în soluționarea cererii mele au
intervenit și magistrații care erau implicați în soluționarea litigiului.
Astfel, vicepreședintele Curții de Apel, refuză eliberarea unor copii de pe
dosarul disciplinar; președintele Curții de Apel (care nu a judecat cauza)
declară presei că la rugămințile ei Poliția a adus dosarul disciplinar, de
parcă deciziile unui magistrat ar fi subiect de tocmeală”.
Din aceste referiri
(singurele din recurs care fac trimitere la dosarul disciplinar) nu rezultă
nici o critică în sensul lipsei sau reținerii vreunor documente din respectivul
dosar disciplinar.
La primul termen (24
februarie 2005) fixat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul de
recurs (nr. 7785/2004), nu se menționează în încheierea de ședință nici o
solicitare de probatorii, din partea lui B.N.
La termenul din 19 mai 2005
nu este menționată în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii din
partea lui B.N. Se face mențiunea că I.P.J. Argeș, prin consilierul juridic,
depune la dosar următoarele înscrisuri: raportul din 19 aprilie 2005, răspunsul
comunicat recurentului-reclamant (B.N.), raportul din 04 mai 2005 precum și
răspunsul la acest raport.
La termenul din 23 iunie 2005
nu este menționată în încheierea de ședință nici o solicitare de probatorii,
din partea lui B.N. Se menționează depunerea la dosar de către I.P.J. Argeș a
unor înscrisuri necesare soluționării cauzei, respectiv notele de constatare
nr. S/59010/2003 și S/59018.
La termenul din 29 septembrie
2005, nu este menționată în încheierea de ședință, nici o solicitare de
probatorii, din partea lui B.N.
La termenul din 03 noiembrie
2005, când s-a și soluționat cauza, în decizia nr. 5291, pronunțată în dosarul nr.
7785/2004, se consemnează: „S-a prezentat referatul cauzei, după care
recurentul-reclamant a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru a
depune înscrisuri, comunicând cererea de solicitare a probatoriilor și
intimaților.
Curtea respinge cererea
recurentului de acordare a unui termen de judecată pentru administrarea de
probe ca neîntemeiată”.
Pe de altă parte Înalta
Curte are în vedere că infracțiunea imputată în sarcina făptuitorilor
nominalizați prevăzută de art. 272 C. pen., este definită ca fiind reținerea
sau distrugerea unui înscris emis de un organ de urmărire penală, de o instanță
de judecată sau de un alt organ de jurisdicție, ori împiedicarea în orice mod
ca un înscris destinat unui din organele sus-arătate să ajungă la acesta, când
astfel de înscrisuri sunt necesare soluționării unei cauze.
Analizând astfel conținutul
constitutiv infracțiunea de reținere sau distrugere de înscrisuri în latura sa
obiectivă, mai precis elementul material al acesteia se relevă că
<
verbum regens
>
(acțiunea de reținere a
înscrisului) presupune nerenunțarea, neexpedierea înscrisului, nedepunerea lui
la locul stabilit, păstrarea ori luarea, sustragerea din locul unde era pentru
a-l păstra definitiv sau temporar ori în vederea distrugerii, activități prin
care se împiedică ajungerea înscrisului la organele abilitate care sunt
competente să soluționeze o cauză.
Tot astfel, acțiunea de
distrugere a înscrisului presupune nimicirea fizică a acestuia, care poate fi
totală sau parțială, în acest din urmă caz înscrisul devenind inapt a fi
folosit și utilizat conform scopului în vederea căruia a fost întocmit, textul
devenind ilizibil, nemaiputând să servească ca instrument probator (spre
exemplu, arderea, ruperea, dizolvarea sau ștergerea cu cerneală a unor cifre care
nu mai pot fi citite).
Împiedicarea unui înscris să
ajungă la autoritățile judiciare (organ de urmărire penală, instanță
judecătorească sau alt organ de jurisdicție) este o altă modalitate (varianta
din partea finală a art. 272 C. pen.) care constă în orice acte care fac ca
înscrisul să nu ajungă la acel organ, fiind indiferent dacă este emis de un alt
organ de stat sau de o persoană fizică sau juridică.
Împiedicarea poate fi comisă
în orice mod și prin orice mijloace (de pildă, se interceptează acel înscris,
se sustrage de la registratura organului destinatar sau se întârzie în mod voit
expedierea înscrisului).
În raport cu cele arătate anterior
se trage concluzia că în realitatea de fapt desprinsă din datele speței nu există
nici una din ipostazierile normative ale infracțiunii imputate și analizată
întrucât nici instanța de fond Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ, și nici instanța de recurs Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nu au făcut o referire
din care să rezulte că există anumite înscrisuri, apreciate ca fiind necesare
la soluționarea cauzei și care să nu fi fost depuse la dosarul acesteia.
Așa fiind, se constată ca
legală și temeinică statuarea prin rezoluția atacată a imposibilității în
consecință a stabilirii și probării unor fapte pe care să le fi comis intimații
făptuitori și prin care atari înscrisuri să fi fost reținute sau distruse ori
împiedicate să ajungă la respectivele instanțe judecătorești și care să
configureze conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 272 C.
pen., determinând incidența cazului în care punerea în mișcare a acțiunii
penale este împiedicată prevăzută de art. 10 lit. a), întrucât fapta nu există.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată,
plângerea formulată de petiționarul B.N. împotriva rezoluției nr. 536/P/2006
din 05 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarul la plata
sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință
publică azi 12 martie 2008.