ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1250/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1250/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/

F din 7 decembrie 2006 a Curții de Apel Pitești, în baza art. 278

1

alin.

(8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea părții vătămate B.N. formulată

împotriva rezoluției nr. 989/II/2/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Pitești.

Rezoluția a fost

desființată, iar cauza a fost trimisă procurorului în vederea începerii

urmăririi penale, urmând să se stabilească următoarele:

- câte cercetări prealabile

vizând partea vătămată B.N. a efectuat intimatul U.G., începând din anul 2002;

- atribuțiile persoanei

desemnate să efectueze aceste cercetări, actele efectuate, stadiul cercetărilor

și înscrisurile întocmite de intimat  pe parcursul cercetărilor și cu ocazia

finalizării acestora;

- măsurile luate urmare

acestor cercetări, de către care organe, în care dosare;

- dacă la stabilirea

sancțiunii disciplinare au fost avute în vedere și concluziile intimatului

expuse urmare controlului tematic;

- cine a întocmit și semnat

raportul nr. 120012 din 12 februarie 2003 al Corpului de control al I.G.P. și

în baza căror acte;

- dacă în cadrul controlului

tematic s-a efectuat o cercetare prealabilă efectivă, cine a efectuat-o, cum

s-a finalizat;

- dacă după conexarea

dosarelor în care s-au întocmit notele de constatare S/59018/2003 și

S/59010/2003 cu dosarul nr. 26017/2003 al I.G.P.R. acestea au fost disjunse și

cum au fost soluționate;

- cine a întocmit notele

menționate și care au fost actele de cercetare care au stat la baza lor;

- să se stabilească

activitatea intimatului în fiecare caz în parte, toate înscrisurile întocmite

de acesta, dacă aceste înscrisuri au fost supuse aprobării;

- dacă înscrisurile de dosar

întocmite de intimat, au fost înregistrate la I.P.J. Argeș și care a fost

rezoluția aplicată de persoana căreia îi erau adresate;

- orice alte acte se vor

dovedi necesare pentru aflarea adevărului în cauză.

Pentru a stabili faptele și

împrejurările de mai sus, procurorul va solicita relații de la Inspectoratul de

poliție al județului Argeș și I.G.P.R., copii certificate ale înscrisurilor

menționate în prezenta hotărâre, va verifica personal înregistrările privind

circuitul înscrisurilor din dosarele de cercetare (disciplinară sau tematică)

care vizau pe partea vătămată, va stabili conținutul fiecărui dosar, va reaudia

partea vătămată și intimatul pentru a stabili cronologia faptelor, precum și pe

celelalte persoane implicate, va administra orice alte probe vor fi considerate

necesare.

S-a reținut că petentul B.N.,

comisar în cadrul I.P.J. Argeș a formulat plângere penală la data de 2 martie

2006 împotriva comisarului șef de poliție U.G., solicitând tragerea acestuia la

răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 323

C. pen., în legătură cu modul în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile de

serviciu în efectuarea unei anchete administrative dispuse de conducerea IPJ

Argeș în legătură cu activitatea profesională a petentului.

Prin rezoluția nr. 45/P/2006

din 14 iulie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus

neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul U.G. pentru faptele sesizate,

în temeiul dispozițiilor art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

S-a apreciat că faptele

săvârșite de comisarul șef (în rezervă) U.G. nu sunt prevăzute de legea penală,

intrând sub incidența dispozițiilor contenciosului-administrativ.

Asupra modului de efectuare

a anchetei administrative și a sancțiunii aplicate persoanei vătămate de

conducerea .G.P.R. s-au pronunțat instanțele de judecată, hotărârile

judecătorești fiind definitive și irevocabile, sancțiunea dispusă intrând în

puterea lucrului judecat.

Plângerea formulată de

persoana vătămată B.N. împotriva măsurii dispuse de procuror, în condițiile art.

275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, de procurorul

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin

rezoluția nr. 989/II/2/2006 din 19 octombrie 2006.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul s-a adresat cu

plângere instanței de judecată, criticând modul superficial în care s-a făcut

cercetarea penală de către procuror.

Curtea de Apel Pitești a

considerat plângerea întemeiată și admițând-o, a desființat rezoluția de

netrimitere în judecată, trimițând cauza procurorului în vederea începerii

urmăririi penale.

Împotriva acestei sentințe

penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și

intimatul U.G.

Procurorul a invocat

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10 și 18 C. proc.

pen., criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Printr-un prim motiv de

recurs s-a învederat neconcordanța dintre minuta și dispozitivul sentinței

penale nr. 101/ F din 7 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

instanța încălcând dispozițiile art. 309, 354 și urm. C. proc. pen.

Prin al doilea motiv de

recurs se critică soluția instanței de fond care, nepronunțându-se prin

dispozitiv asupra rezoluției nr. 45/P/2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești a lăsat nesoluționată plângerea petentului și a pus procurorul în

situația de a nu se putea conforma dispoziției primite de a nu începe urmărirea

penală, atâta timp cât rezoluția de netrimitere în judecată nu a fost

desființată.

În sfârșit, s-a arătat că

instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt când a dispus trimiterea

dosarului la procuror, în vederea începerii urmăririi penale și clarificării

unor aspecte și situații de fapt, întrucât acestea fie erau deja lămurite cu

ocazia efectuării actelor premergătoare în cauză, fie nici nu pot fi

administrate de organul de urmărire penală, fiind atributul exclusiv al

instanței de judecată de contencios-administrativ.

În recursul său, intimatul U.G.

a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece

nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale, astfel că nu se impune

începerea urmăririi penale împotriva sa.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc.

pen.

Examinând recursurile,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate, pentru

următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 309

alin. (1) C. proc. pen., rezultatul deliberării se consemnează într-o minută

care trebuie să aibă conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii.

Prin minuta sentinței nr. 101/

F din 7 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-a dispus

desființarea rezoluției nr. 45/P/2006 din 14 iulie 2006 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, în timp ce, prin dispozitivul aceleiași hotărâri

judecătorești a fost desființată rezoluția nr. 989/II/2/2006 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În consecință, există

contradicție între minută și dispozitivul hotărârii cu privire la rezoluția

procurorului care a fost desființată prin admiterea plângerii formulată de

petentul B.N.

Dosarul penal nr. 45/P/2006

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a fost soluționat prin

rezoluția cu același număr din data de 14 iulie 2006 care însă nu a fost

desființată prin dispozitivul hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

ca urmare a admiterii plângerii formulată de petiționar.

În schimb, a fost

desființată, prin dispozitivul hotărârii, numai rezoluția nr. 989/II/2/2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Prin această ultimă

rezoluție din 19 octombrie 2006, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a respins,

ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul B.N. împotriva rezoluției din

14 iulie 2006 adoptată de procuror în dosarul nr. 45/P/2006 al parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Pitești și deci, rezoluția procurorului prin care s-a

soluționat dosarul nr. 45/P/2006 nu a fost desființată de instanța de judecată

prin dispozitivul hotărârii pronunțate.

Potrivit art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform

dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată poate face plângere în termen

de 20 de zile, iar potrivit alin. (8) pct. a al aceluiași articol, instanța de

judecată admițând plângerea, prin sentință desființează rezoluția sau ordonanța

atacată.

Atâta timp cât prin

dispozitivul hotărârii, instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la

rezoluția atacată și prin care s-a soluționat dosarul de urmărire penală nr. 45/P/2006

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ci cu totul la o altă

rezoluție, respectiv nr. 989/II/2/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești”, Curtea constată că instanța de judecată nu a soluționat fondul

cauzei.

Așa fiind, constatând

existența cazului de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 9 C. proc.

pen., Curtea urmează să admită recursurile declarate, să caseze sentința instanței

de fond și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel

Pitești.

Instanța de fond va avea în

vedere la soluționarea cauzei și celelalte critici formulate prin recursurile

procurorului și ale intimatului.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de intimatul U.G. împotriva

sentinței penale nr. 101/ F din 7 decembrie 2006 a Curții de Apel Pitești.

Casează sentința penală

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel

Pitești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 martie 2007.