ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2891/2008

Asupra recursurilor penale

de față;

În baza actelor și

lucrărilor cauzei, se rețin următoarele:

Petentul B.E. a adresat

plângere potrivit art. 278

1

C. proc. pen., Curții de Apel București,

împotriva rezoluției nr. 1769/II/2/2007 din 19 noiembrie 2007 a Procurorului

Genera Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin această rezoluție s-a

respins plângerea petentului formulată în baza art. 278 C. proc. pen. (la

procurorul ierarhic superior), împotriva rezoluției nr. 526/ P din 11

septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător T.M. de

la Judecătoria Giurgiu pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 248, 249 alin.

(1) și art. 289 C. pen., în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 92 din 27 martie 2008, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentului B.E., a desființat

rezoluția nr. 769/II/2 din 19 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București și a trimis cauza procurorului pentru efectuarea de acte

premergătoare în vederea începerii urmăririi penale, conform art. 224 C. proc.

pen., față de intimata T.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 și art. 246

C. pen.

În motivarea plângerii,

petentul susține că judecătoarea T.M. a învestit cu formulă executorie sentința

civilă nr. 929 din 17 aprilie 2003 a Judecătoriei Giurgiu, deși această

hotărâre a fost modificată prin decizia nr. 302/2003 a Tribunalului Giurgiu,

iar irevocabilă a rămas prin decizia penală nr. 993/29 noiembrie 2004 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva sentinței penale nr.

92 din 27 martie 2008, în termenul legal au declarat recursurile de față,

parchetul și intimata T.M.

Prin recursul parchetului

sentința este criticată pentru nesoluționarea fondului cauzei, atâta vreme cât

s-a pronunțat numai cu privire la ultima rezoluție a procurorului și, nu și

asupra primei rezoluții prin care se dă soluția de neîncepere a urmăririi

penale împotriva intimatei, ce este încă valabilă.

Apoi se mai critică faptul

că nici numărul ultimei rezoluții dată de procuror nu este corect reținut ca

fiind 769/II/2 din 19 noiembrie 2007, deoarece numărul corect al acestei

rezoluții este 1769/II-2/ din 19 noiembrie 2007.

Prin recursul intimatei,

aceeași sentință este criticată pentru același motiv invocat de parchet și

susmenționat, dar și, sub aspectul aprecierii eronate a actelor dosarului și

pentru care pe fond, plângerea petentului B.E., ar trebui a fi respinsă, ca nefondată.

Recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce urmează;

Curtea, verificând actele

premergătoare din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 526/P/2007

precum și sentința penală atacată nr. 92 din 27 martie 2008 a Curții de Apel

București, constată că, într-adevăr plângerea petentului, în realitate nu a

fost încă soluționată, rezoluția nr. 526 din 11 septembrie 2007 de neînceperea

urmăririi penale împotriva intimatei T.M. pentru infracțiunile reclamate de

petent, nefiind desființată.

Ca atare, judecata instanței

de fond, ce admite doar plângerea petentului, împotriva celei de a doua

rezoluții, dată în baza art. 278 C. proc. pen. (de procurorul ierarhic

superior) și apoi trimiterea dosarului la procuror pentru efectuarea de noi acte

de urmărire penală împotriva intimatei, nu e posibilă, atâta vreme cât prima

rezoluție privind-o pe aceeași intimată cu nr. 526/ P din 11 septembrie 2007

este încă valabilă.

Apoi se mai constată că și

numărul ultimei rezoluții dată de procuror a fost greșit indicat de instanță,

ca fiind 769/II-2/2007, în loc de numărul corect și care este 1769/II-2/2007.

Deci, pentru ambele aspecte

criticate și analizate, sentința recurată urmează a fi casată după admiterea

ambelor recursuri.

Drept urmare, se va trimite

plângerea petentului spre rejudecare la instanța de fond, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte motive de

recurs formulate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de recurenta intimată T.M.

împotriva sentinței penale nr. 92 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Casează hotărârea atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 septembrie 2008.