ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2891/2008

Asupra recursurilor penale de față; În baza actelor și lucrărilor cauzei, se rețin următoarele: Petentul B.E. a adresat plângere potrivit art. 278 1 C. proc. pen., Curții de Apel București, împotriva rezoluției nr. 1769/II/2/2007 din 19 noiembrie 2007 a Procurorului Genera Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin această rezoluție s-a respins plângerea petentului formulată în baza art. 278 C. proc. pen. (la procurorul ierarhic superior), împotriva rezoluției nr. 526/ P din 11 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător T.M. de la Judecătoria Giurgiu pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 248, 249 alin. (1) și art. 289 C. pen., în baza art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 92 din 27 martie 2008, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a admis plângerea petentului B.E., a desființat rezoluția nr. 769/II/2 din 19 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a trimis cauza procurorului pentru efectuarea de acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale, conform art. 224 C. proc. pen., față de intimata T.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 248 și art. 246 C. pen. În motivarea plângerii, petentul susține că judecătoarea T.M. a învestit cu formulă executorie sentința civilă nr. 929 din 17 aprilie 2003 a Judecătoriei Giurgiu, deși această hotărâre a fost modificată prin decizia nr. 302/2003 a Tribunalului Giurgiu, iar irevocabilă a rămas prin decizia penală nr. 993/29 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Împotriva sentinței penale nr. 92 din 27 martie 2008, în termenul legal au declarat recursurile de față, parchetul și intimata T.M. Prin recursul parchetului sentința este criticată pentru nesoluționarea fondului cauzei, atâta vreme cât s-a pronunțat numai cu privire la ultima rezoluție a procurorului și, nu și asupra primei rezoluții prin care se dă soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatei, ce este încă valabilă. Apoi se mai critică faptul că nici numărul ultimei rezoluții dată de procuror nu este corect reținut ca fiind 769/II/2 din 19 noiembrie 2007, deoarece numărul corect al acestei rezoluții este 1769/II-2/ din 19 noiembrie 2007. Prin recursul intimatei, aceeași sentință este criticată pentru același motiv invocat de parchet și susmenționat, dar și, sub aspectul aprecierii eronate a actelor dosarului și pentru care pe fond, plângerea petentului B.E., ar trebui a fi respinsă, ca nefondată.

Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează; Curtea, verificând actele premergătoare din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 526/P/2007 precum și sentința penală atacată nr. 92 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, constată că, într-adevăr plângerea petentului, în realitate nu a fost încă soluționată, rezoluția nr. 526 din 11 septembrie 2007 de neînceperea urmăririi penale împotriva intimatei T.M. pentru infracțiunile reclamate de petent, nefiind desființată. Ca atare, judecata instanței de fond, ce admite doar plângerea petentului, împotriva celei de a doua rezoluții, dată în baza art. 278 C. proc. pen. (de procurorul ierarhic superior) și apoi trimiterea dosarului la procuror pentru efectuarea de noi acte de urmărire penală împotriva intimatei, nu e posibilă, atâta vreme cât prima rezoluție privind-o pe aceeași intimată cu nr. 526/ P din 11 septembrie 2007 este încă valabilă.

Apoi se mai constată că și numărul ultimei rezoluții dată de procuror a fost greșit indicat de instanță, ca fiind 769/II-2/2007, în loc de numărul corect și care este 1769/II-2/2007. Deci, pentru ambele aspecte criticate și analizate, sentința recurată urmează a fi casată după admiterea ambelor recursuri. Drept urmare, se va trimite plângerea petentului spre rejudecare la instanța de fond, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., ocazie cu care vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs formulate de recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de recurenta intimată T.M. împotriva sentinței penale nr. 92 din 27 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2008.