ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3485/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3485/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Decizia penală

nr. 2200 din 4 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 6455/2/2008 s-a respins, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.M. împotriva Sentinței penale nr. 105 din 22 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a

reținut că prin Sentința penală nr. 105 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul B.M. împotriva Rezoluției nr. 1677/II/2008 din 20 octombrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a

pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data

de 3 aprilie 2008, petentul B.M. a formulat plângere penală împotriva

intimatului T.M., solicitând a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246, art. 263 și art. 264 C. pen.,reținând că

acesta nu a instrumentat corespunzător Dosarul nr. 839/P/2006 al Parchetului de

pe lângă Judecătoria Giurgiu, respectiv nu a efectuat o expertiză criminalistică

grafoscopică prin care să se stabilească veridicitatea unor înscrisuri.

Ulterior,

petentul a solicitat a se efectua cercetări și față de faptul că prin ordonanța

de conexare din data de 1 februarie 2007 intimatul T.M. a dispus în mod nelegal

conexarea mai multor dosare, inclusiv a Dosarului nr. 839/P/2006 al Parchetului

de pe lângă Judecătoria Giurgiu la Dosarul nr. 1327/P/2006. De asemenea, la

acest dosar a fost anexat și un dosar civil, și anume Dosarul nr. 2273/2004 al

Tribunalului Giurgiu.

Petentul

susține, de asemenea, că referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi

penale este în totalitate fals cuprinzând afirmații necorespunzătoare

realității.

Din

actele existente la dosar se reține că în cursul lunii iunie 2006 intimatului,

comisar T.M., i-a fost repartizat Dosarul nr. 839/P/2006 al Parchetului de pe

lângă Judecătoria Giurgiu, având ca obiect plângerea penală formulată de

numitul B.M., prin care solicită efectuarea de cercetări cu privire la

legalitatea punerii în posesie pe diferite suprafețe de teren a mai multor

persoane de pe raza orașului Mihăilești.

Ulterior,

petentul B.M. a formulat o serie de plângeri pe care le-a adresat unor

instituții ale statului, plângeri ce au fost repartizate spre soluționare

intimatului T.M.

Întrucât

aceste plângeri aveau același obiect, respectiv modul în care le-au fost

atribuite diferite suprafețe de teren situate pe amplasamentul terenului

deținut anterior de bunicul petentului, comisarul T.M. a dispus conexarea

acestora.

În baza

actelor premergătoare efectuate în cauză la data de 1 februarie 2008, comisarul

T.M. a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, cu

propunerea de neîncepere a urmăririi penale.

Prin

Rezoluția din 29 septembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

a dispus neînceperea urmăririi penale față de comisarul T.M. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 263 C. pen., art. 264

C. pen. și art. 289 C. pen.

Din

considerentele rezoluției rezultă că la adoptarea acestei soluții s-a avut în

vedere faptul că activitatea lucrătorului de poliție s-a desfășurat potrivit

normelor de procedură penală.

Se reține

împrejurarea că intimatul nu a dispus efectuarea unei constatări științifice

criminalistice, opțiunea organului de poliție neconstituind latura obiectivă a

unei infracțiuni.

Cu

privire la întocmirea referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi

penale se reține că soluția propusă de organul de cercetare penală nu poate

constitui latura obiectivă a infracțiunii de fals intelectual.

Nici

soluția de conexare a dosarelor nu poate constitui latura obiectivă a vreunei

infracțiuni, motiv pentru care se reține că în cauză sunt incidente disp.art.

10 lit. d) C. proc. pen.

Împotriva

acestei rezoluții a formulat plângere petentul la Procurorul General al Curții

de Apel București.

Prin

Rezoluția din 20 octombrie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de

petiționatul B.M. împotriva soluției emise la data de 29 septembrie 2008 în

Dosarul nr. 746/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva

acestei rezoluții, în termen legal, în baza disp.art. 278

1

C. proc.

pen.,a formulat plângere petentul B., solicitând admiterea plângerii, desființarea

rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi

penale față de intimatul T.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în

serviciu prev. de art. 246 C. pen., omisiunea sesizării organelor judiciare

prev. de art. 263 C. pen. și favorizarea infractorului prev. de art. 264 C.

pen.

În

plângerea adresată instanței, petentul nu a indicat motivele pe care se

întemeiază cererea sa, enumerând doar înscrisurile atașate plângerii.

Analizând

actele depuse la dosar și probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că

plângerea formulată de petentul B.M. nu este întemeiată.

Curtea a

reținut că soluțiile adoptate prin rezoluțiile dispuse de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București sunt legale și temeinice.

Toate

actele procedurale și măsurile dispuse de intimatul T.M. în cadrul Dosarului

nr. 839/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu s-au efectuat cu

respectarea dispozițiilor legale, neexistând la dosar elementele care să

justifice acuzațiile aduse acestuia de către petentul B.M.

Faptul că

intimatul T.M., cu ocazia instrumentării Dosarului penal nr. 839/P/2006 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, a conexat toate cererile formulate

de petent și nu a dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifice

criminalistice, probe care de altfel se dispun de către procurorul care

supraveghează cercetarea penală, nu poate fi identificat cu elementul material

al laturii obiective al vreunei infracțiuni care să facă posibilă tragerea la

răspundere penală a lucrătorului de poliție.

De

asemenea, faptul că intimatul T.M. a întocmit referatul cu propunerea de

neîncepere a urmăririi penale nu poate conduce la concluzia că lucrătorul de

poliție a săvârșit infracțiunea de fals intelectual, cât timp soluția se

bazează pe probele administrate în cauză, iar soluția propusă de lucrătorul de

poliție este supusă cenzurii procurorului care supraveghează urmărirea penală.

De

altfel, în plângerea adresată Curții, petentul nu mai invocă aceleași motive

menționate în plângerea penală adresată parchetului, susținând mai multe

aspecte de natură civilă, depunând și o serie de înscrisuri fără nicio legătură

cu presupusa activitate infracțională a lucrătorului de poliție.

Nemulțumirea

petentului este legată de faptul că atât Comisia județeană de fond funciar

Giurgiu, cât și Consiliul local al orașului Mihăilești au împroprietărit cu

diferite suprafețe de teren mai multe persoane, amplasate pe fosta proprietate

a autorului petentului, astfel încât acesta a formulat acțiuni civile și penale,

aspecte care nu au însă nicio legătură cu obiectul cauzei dedusă judecății.

Împotriva

Sentinței penale nr. 105 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

I penală, în termen legal a declarat recurs petentul B.M., invocând mai multe

motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

instanța nu a fost legal sesizată, competența efectuării cercetărilor în cauză

revenind D.N.A., întrucât s-a cauzat o pagubă materială de peste 1 milion de

euro și perturbarea gravă a activității autorității publice locale, petentul

arătând că în activitatea infracțională au fost implicați pe lângă intimat și

judecători din cadrul Judecătoriei Bolintin Vale, precum și numitul S.D. -

fostul primar al Primăriei Orașului Mihăilești, jud. Giurgiu.

Instanța

nu s-a pronunțat asupra înscrisurilor false referitoare la proprietatea

numiților N.Ș., R.A.H., F.N., G.E.C., N.E., F.E. și nici nu a restituit cauza

la procuror pentru anularea acestora.

O altă

critică vizează împrejurarea că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unor fapte

reclamate ca fiind săvârșite de intimat, aceasta favorizând pe numiții N.E.,

N.Ș., S.D., I.O.F. și I.S.

În opinia

petentului, instanța trebuia să facă aplicarea art. 334 - 335 C. proc. pen. și

să extindă procesul penal și cu privire la aceste acte, urmând a trimite cauza

la D.N.A.

De

asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la existența unei

hotărâri civile prin care moștenitorilor B. li se reconstituie dreptul de

proprietate pe vechiul amplasament și nici cu privire la Sentința penală nr.

539/2004 a Judecătoriei Bolintin Vale privind proprietatea lui N.Ș.

Prima

instanță a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea

unei hotărâri greșite, nu a dispus citarea în cauză a persoanelor cuprinse în

plângere, în referatul de neîncepere a urmăririi penale, în referatul organului

de control al M.I.R.A., în rezoluția dată de procuror.

Petentul,

prin apărătorul său, cu ocazia dezbaterii recursului a arătat că în cauză nu

s-au efectuat cercetări legate de modul în care au fost atribuite unele

terenuri, suprafața de teren deținută de petent suprapunându-se cu terenurile

altor persoane, iar intimatul T.M. cu rea-credință nu a constatat abuzurile

săvârșite cu privire la restituirea de terenuri.

Față de

toate motivele expuse, petentul a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și, pe fond, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

intimat.

Examinând

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele, conform art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este

nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Din

actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii în sensul comiterii

vreunei infracțiuni de către intimatul T.M. cu prilejul instrumentării cauzei

ce a format obiectul Dosarului nr. 1327/P/2006 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Giurgiu.

Intimatul

a dispus conexarea Dosarului cu nr. 839/P/2006 cu alte lucrări penale ce aveau

ca obiect plângeri ale petentului împotriva numitului S.D., constatând că

acestea au legătură, întrucât privesc același petent, aceeași persoană

reclamată și aceleași infracțiuni pretins săvârșite de S.D., formându-se

Dosarul nr. 1327/P/2006.

În

vederea soluționării cauzei, petentul a procedat la ridicarea de documente și

înscrisuri, a audiat mai multe persoane și a propus motivat prin referatul din

1 februarie 2007, neînceperea urmăririi penale față de S.D. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art. 248, art. 289 și art. 291 C.

pen.

Referatul

cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală este supus cenzurii

procurorului care procedează potrivit art. 228 alin. (5) sau (6) C. proc. pen.,

iar soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror este supusă

controlului instanței, conform art. 278

1

C. proc. pen.

Împrejurarea

că intimatul nu a apreciat necesară efectuarea unei constatări

tehnico-științifice criminalistice privind stabilirea autenticității mai multor

înscrisuri nu poate duce la concluzia că a comis vreo infracțiune, așa cum

susține petentul.

Din

actele dosarului se poate observa că petentul nu a reclamat falsificarea

vreunui act printr-una dintre modalitățile arătate în art. 288 C. pen., ci a

arătat că acestea sunt false pentru că au fost emise abuziv de către Comisia

județeană de fond funciar Giurgiu și de Consiliul local al orașului Mihăilești.

Intimatul

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale și

nu a cauzat nicio vătămare intereselor legale ale petentului și nici nu a

favorizat în orice mod un infractor, astfel că rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale este temeinică și legală.

În cauză,

competența de a efectua cercetări nu revenea D.N.A., așa cum susține petentul,

ci Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nefiind în niciuna dintre

ipotezele prev. de art. 13 din O.U.G. nr. 43/2002, care reglementează

competența D.N.A.

Intimatul

are calitatea de comisar în cadrul I.P.J. - Giurgiu - Serviciul de Combatere a

Fraudelor, face parte din structurile poliției judiciare, petentul solicitând

cercetarea acestuia sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 246,

art. 263 și art. 264 C. pen.

De

asemenea, nu se reține producea vreunei pagube în patrimoniul petentului, iar

plângerea sa nu a fost formulată și împotriva unor judecători sau a numitului

S.D., sub aspectul comiterii unor infracțiuni de corupție.

Cu

privire la înscrisurile pretins a fi falsificate, instanța nici nu avea

obligația de a se pronunța asupra acestora, având în vedere că a fost învestită

cu soluționarea unei plângeri împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale față de intimat.

Referitor

la omisiunea aplicării disp. art. 334 - 335 C. proc. pen. și extinderea

procesului penal cu privire la alte fapte comise de intimat, respectiv acelea

de favorizare a anumitor persoane, Înalta Curte constată că în cauză nu a fost

începută urmărirea penală, nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și nu s-a

dispus trimiterea în judecată a intimatului pentru săvârșirea vreunei fapte

penale pentru a fi aplicabile disp. art. 334 - 335 C. proc. pen.

Totodată,

instanța nu are obligația în procedura prev. de disp. art. 278

1

C.

proc. pen. să se pronunțe asupra altor aspecte invocate de petiționar

referitoare la modul în care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și

modalitatea în care s-au eliberat titlurile de proprietate altor persoane.

În speță,

nu s-a comis nicio eroare gravă de fapt, așa cum susține petentul invocând

disp. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., ce sunt aplicabile numai în

situația în care o astfel de eroare a avut drept consecință pronunțarea unei

hotărâri greșite de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Or, așa

cum s-a arătat, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța

soluționând plângerea împotriva acestei rezoluții, conform art. 278

1

C. proc. pen.

Petentul

a mai arătat că prima instanță nu a dispus citarea mai multor persoane, însă

nici această critică nu este întemeiată.

Potrivit

art. 278

1

alin. (4) C. proc. pen., la judecarea plângerii se citează

persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub

urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum și persoana care a făcut

plângerea.

Intimatul

T.M. a fost citat în cauză, judecarea realizându-se cu procedura legal

îndeplinită.

Pe de

altă parte, petentul nici nu poate invoca în calea de atac nelegala citare a

intimatului la judecarea cauzei în fond, încălcarea dispozițiilor legale

privind citarea părților fiind sancționată cu o nulitate relativă, nulitate ce

trebuia invocată de partea care, lipsind la judecată, a fost vătămată în

interesele sale legitime.

II.

Împotriva acestei decizii penale a declarat contestație în anulare petiționarul

contestator B.M., criticând-o ca netemeinică și neîntemeiată pe cazurile de contestație

în anulare prevăzute de art. 386 lit. c), d), e) C. proc. pen., reluând

totalitatea motivelor de critică deja iterate la soluționarea recursului.

Examinând

admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare de față fără

citarea părților prin conformare la dispozițiile art. 391 alin. (1) C. proc.

pen., Înalta Curte are în vedere că aceasta se privește ca inadmisibilă și va

fi respinsă ca atare, în temeiul de drept deja menționat mai înainte.

Aceasta

deoarece contestația în anulare pronunțată de contestatorul petiționar B.M.

vizează o decizie pronunțată de instanța de recurs a secției penale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în procedura prevăzută de art. 278

1

C.

proc. pen., respectiv prin care s-a respins recursul declarat de acest

petiționar împotriva Sentinței penale nr. 105 din 22 aprilie 2009 a Curții de

Apel București, secția I penală, și prin care s-a respins plângerea sa

împotriva Rezoluției din 29 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a comisarului

de poliție T.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246,

263, 264 și 289 C. pen.

Or, o

atare decizie a instanței de recurs nu poate fi atacată pe calea contestației

în anulare deoarece legea procesuală penală in terminis nu îngăduie obiectiv

exercitarea acestei căi extraordinare de atac, statuând expresis „contestația

în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen.

poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea (…)”.

Este

indubitabil că hotărârea pronunțată în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. nu este executorie întrucât prin aceasta nu se poate pronunța

niciuna din soluțiile de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal

ca soluții de rezolvare a unei acțiuni penale și care sunt stabilite expres

prin dispozițiile art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

O

asemenea hotărâre tinde în realitatea de drept la desființarea în sensul

soluției stabilite prin dispozițiile art. 278

1

lit. b) C. proc. pen.

de desființare a rezoluției atacate a procurorului și trimitere a cauzei în

vederea începerii urmăririi penale a intimatului făptuitor.

Pe calea

unui silogism logico-juridic și formal rezultă în consecință inadmisibilitatea

ex lege a exercitării contestației în anulare a unei atare decizii a instanței

de recurs în procedura plângerii în fața judecătorului împotriva soluțiilor de

netrimitere în judecată dispuse de procuror.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul petiționar

B.M. împotriva Deciziei penale nr. 2200 din 04 iunie 2010 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 6455/2/2008.

Obligă

contestatorul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 06 octombrie 2010.