ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 449/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 262 din 7 octombrie 2009,

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petentul

B.M. împotriva rezoluției din data de 10 iunie 2008 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 50 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că petentul B.M.

a formulat plângere penală împotriva numitei T.M., judecător la Tribunalul

București, secția I penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

246, 248, 289, 263 și 264 C. pen., constând în aceea că a pronunțat o hotărâre

nelegală și netemeinică, respectiv sentința penală nr. 694/ F din 12 iunie

2008, Dosarul nr. 35860/3/2007 al Tribunalului București, secția I penală.

Prin rezoluția nr.

489/P/2009 din 20 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc.

pen. și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

magistratul T.M. – judecător la Tribunalul București, secția I penală, sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 264,

art. 289 și art. 263 C. pen.

Împotriva acestei soluții,

petentul B.M. a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, aceasta fiind respinsă prin rezoluția nr.

823/II/2/2009 din data de 10 iunie 2009, ca neîntemeiată.

Pentru a se dispune astfel,

s-a reținut că, în mod corect procurorul a apreciat în motivarea rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale că împotriva hotărârilor judecătorești nelegale

sau netemeinice nu se poate acționa cu plângere penală, ele fiind supuse doar

căilor de atac ordinare și extraordinare, astfel că faptele reclamate în

sarcina judecătorului T.M. nu constituie infracțiuni.

Conform dispozițiilor art.

278

1

C. proc. pen., petentul s-a adresat cu plângere instanței

competente să judece cauza în fond, respectiv Curtea de Apel București, secția

I penală.

Prin sentința penală nr. 262

din 7 octombrie 2009, instanța de fond a respins plângerea ca nefondată, cu

motivarea că împotriva unei hotărâri judecătorești considerată de una dintre

părți ca fiind nelegală sau netemeinică, se poate declara calea de atac

prevăzută de lege, apreciindu-se astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de judecătorul T.M.

Împotriva sentinței penale

sus-menționate, în termen legal, a declarat recurs petentul

B.M., solicitând casarea

acesteia și trimiterea dosarului la organele competente pentru a se efectua

cercetări, având în vedere faptul că faptele reclamate erau de competența

organelor D.N.A.

Examinând recursul potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Din examinarea cauzei se

poate observa, în primul rând, faptul că, în raport de infracțiunea sesizată,

competența revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe de altă parte, se

constată că în plângerea formulată petentul s-a arătat nemulțumit de faptul că

nu a fost pronunțată o soluție favorabilă acestuia, ori hotărârile

judecătorești considerate netemeinice sau nelegale sunt supuse căilor de atac

prevăzute de lege, împotriva acestora neputându-se promova plângere penală.

Prin urmare, nu rezultă că

intimata magistrat T.M. ar fi săvârșit vreo faptă prevăzută de legea penală,

iar în ceea ce privește nemulțumirile petentului, acestea pot fi rezolvate prin

exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, Înalta Curte

constată că, în mod corect, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pe cale de consecință, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de petent urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.M. împotriva sentinței penale nr. 262 din 7

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

februarie 2010.