ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 143/P/2011 din

21 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus, în

conformitate cu dispozițiile art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de intimatul F.G. sub aspectul săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, abuz în

serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În argumentarea

soluției procurorul a arătat că activitatea magistratului s-a circumscris în

atribuțiile de serviciu cu privire la soluționarea cauzei cu care a fost

învestit, acesta nedepășind cadrul legal de interpretare și aplicare a

dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale

celui procedural.

Plângerea

petentelor împotriva rezoluției nr. 143/P/2011 a fost respinsă prin rezoluția

nr. 77/11/2/2012 din 23 martie 2012 a procurorului șef al Serviciului

Teritorial Cluj prin care s-a apreciat că alegațiile petentelor cu referire la

infracțiunile asimilate celor de corupție sunt lipsite de suport probator.

Nemulțumite

de soluția adoptată, petentele au formulat plângere în condițiile prevăzute de

art. 278

1

C. proc. pen. instanței de judecată competente, respectiv

Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul

acestei instanțe la data de 17 aprilie 2012.

Prin plângerea

adresată instanței petentele A.S.L. și Ș.

I.

M. au solicitat

admiterea acesteia, desființarea rezoluției nr. 143/P/2012 din 21 februarie 2012

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională

Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj și trimiterea cauzei la procuror în vederea

începerii urmăririi penale față de numitul F.G. pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. rap.

la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu contra intereselor

publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În motivarea plângerii

petentele au arătat că prin rezoluția nr. 143/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimatul procuror F.G. pentru infracțiunile anterior menționate

în temeiul art. 228 rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., ceea ce ar însemna că

faptelor le lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate,

iar prin rezoluția nr. 77/II/2/2012 a procurorului șef, se respinge plângerea împotriva

rezoluției nr. 143/P/2011 pe motiv că aspectele sesizate nu se confirmă întrucât

activitatea procurorului se circumscrie atribuțiilor de serviciu, ceea ce ar însemna

practic o contradicție față de cele dispuse de procurorul de caz, întrucât noul

temeiul de drept ar fi art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Mai mult decât

atât prin rezoluția procurorului șef se arată că procurorul „nu și-a exercitat funcția

cu rea-credință și nu a urmărit sau acceptat vătămarea intereselor legale ale vreunei

persoane (...) acesta având calitatea procesuală activă prin care a putut solicita

instanței civile desființarea totală a înscrisului denumit cerere din 9

februarie 1991 ce a fost depus la Primăria Municipiului Cluj-Napoca".

Se mai arată în

conținutul plângerii că, între intimat și petenta A.S.L. este o relație de dușmănie,

întrucât aceasta la recuzat într-o cauză pentru un evident conflict de interese,

iar intimatul i-a promis că se va ocupa personal de ea, acest lucru materializându-se

într-o activitate de denigrare și aducere de prejudicii imaginii de avocat a petentei.

Se mai susține

că în speță există probe care susțin abuzurile efectuate de intimat cu ignorarea

legii.

Analizând plângerea

prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că nu este competentă să

soluționeze prezenta pricină, pentru următoarele considerente

Prin rezoluția

nr. 143/P/2011 din data de 21 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial

Cluj s-a dispus, in conformitate cu dispozițiile art. 228 și art. 10 lit. d) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimatul F.G., pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de

art. 246 C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, abuz în serviciu

contra intereselor publice, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13 din Legea

nr. 78/2000.

Prin rezoluția

nr. 77/II/2/2012 din 23 martie 2011 a Procurorului șef al Serviciul Teritorial Cluj

s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către petentele A.S.L. și Ș.I.M.,

împotriva actului procesual anterior menționat.

Din conținutul

relațiilor solicitate de Înalta Curte de la Consiliul Superior al Magistraturii,

secția pentru procurori, rezultă faptul că intimatul F.G. deține în prezent gradul

profesional de procuror de Parchet de pe lângă Curtea de Apel.

În această situație

competența de soluționare a plângerii formulate de petentele A.S.L. și Ș.I.M. este

dată de calitatea intimatului F.G. astfel că, în conformitate cu dispozițiile

art. 278

1

alin. (1) raportat la dispozițiile art. 28

1

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Cluj este competentă să soluționeze,

în primă instanță, plângerea, instanță căreia Înalta Curte îi va trimite dosarul.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite excepția

necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Declină soluționarea

cauzei privind plângerea formulată de petentele A.S.L. și Ș.

I.

M.

către Curtea de Apel Cluj, secția penală.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 septembrie 2012.