ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

Î

n baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr.

13/P/2011 din 03 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – DNA, secția de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție, s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art.

10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale în cauză, sub aspectul

infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art.

246 C. pen. și art. 248

1

C. pen.

Î

n argumentarea

soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că nu există

indicii care să ateste comiterea infracțiunii prev. de art. 13

2

din

Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 și art. 248

1

C. pen. de către

reprezentanții Agenției Naționale de Reglementare a Serviciilor de Utilități

Comunitare, plângerea formulată în cauză necoroborându-se cu alte mijloace de

probă.

Î

mpotriva acestei

rezoluții, petentul P.M. a formulat plângere, conform art. 278 alin. (2) C.

proc. pen., iar prin rezoluția nr. 393/II-2/2003, Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de combatere a infracțiunilor conexe

infracțiunilor de corupție a dispus, în baza art. 275-278 C. proc. pen. rap. la

art. 22

2

din O.U.G 43/2002, respingerea plângerii, ca neîntemeiată.

Nemulțumit de soluția

adoptată, petiționarul P.M. s-a adresat cu plângere, în condițiile prevăzute de

art. 278

1

C. proc. pen., Judecătoriei sectorului 2 București, care

prin sentința penală nr. 115 din 08 februarie 2012, în temeiul art. 42 și art.

39 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 278

1

C. proc. pen., a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

S-a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G nr. 43/2002, cu

modificările și completările ulterioare, sunt de competența D.N.A.

infracțiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și

sancționarea faptelor de corupție, dacă, indiferent de calitatea persoanelor

care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în

lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități

publice, instituții

publice

sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care

formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei

a 10.000 euro, iar instanța competentă să judece aceste cauze este Înalta Curte

de Casație și Justiție, în raport de natura infracțiunilor sesizate de către

petiționar, precum și de cuantumul prejudiciului.

Î

nalta Curte apreciază

că plângerea formulată de petiționar este greșit îndreptată pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcută conform art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăriri penale sau a ordonanței (...) date de procuror, persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt

vătămate, pot face plângere, în termenul de 20 de zile de la data comunicării

de către procuror a modului de rezolvare, la judecătorul de la instanța căreia

i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în prima instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 29 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă

în primă instanță:

a) infracțiunile

săvârșite de senatori, deputați și europarlamentari;

b) in

fracțiunile săvârșite

de membrii Guvernului;

c) infracțiunile

săvârșite de judecătorii Curții Constituționale;

d) infracțiunile

săvârșite de membrii Consiliului Superior al Magistraturii;

e) in

fracțiunile săvârșite

de judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și de procurorii de

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

f) infracțiunile

săvârșite de mareșali, amirali, generali și chestori;

g) alte cauze date

prin lege în competența sa;

Din interpretarea

dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că natura infracțiunilor

sesizate de către petiționar, precum și cuantumul prejudiciului, nu atrag

competența de soluționare a Înaltei Curți, astfel cum în mod greșit a reținut

Judecătoria sectorului 2 București în cuprinsul sentinței penale nr. 115 din 08

februarie 2012, aceasta fiind reglementată în mod expres de dispozițiile art.

29 C. proc. pen., fiind atrasă de calitatea specială a persoanei.

Ori, în prezenta

cauză, se constată că plângerea nu a fost formulată împotriva unor persoane

fizice care să dețină vreo calitate specială, de natură să atragă competența Înaltei

Curți în soluționarea plângerii potrivit procedurii reglementate de art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., cea căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță fiind

Judecătoria sectorului 2 București.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că nu este învestită legal să judece

prezenta cauză, astfel că va trimite plângerea formulată de petiționarul P.M.

la Judecătoria sectorului 2 București, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

:

Trimite plângerea

formulată de petiționarul P.M. la Judecătoria sectorului 2 București, spre

competentă soluționare. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 mai 2012.