ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra plângerii penale
de față;
În baza actelor din
dosar, constată următoarele:
Prin cererea
introdusă la data de 28 martie 2011 și înregistrată sub nr. 2764/1/2011,
petiționarul A.I. a formulat plângere penală împotriva rezoluției dată în
dosarul nr. 443/C/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
În motivarea
plângerii, petentul arată că nu au fost examinate solicitările sale, au fost
emise „acte false și abuzive împotriva actelor probatorii”, nerespectându-se
hotărârile judecătorești definitive.
În cauză s-a atașat
lucrarea nr. 45/C1/2011 cu privire la care s-a dat rezoluția nr. 443 din 21
martie 2011 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
– Direcția Națională Anticorupție.
Din actele aflate la
dosar, Înalta Curte reține următoarea situație de fapt.
Petentul a sesizat Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, reiterând aspecte precizate
anterior în alte sesizări și a insistat ca Direcția Națională Anticorupție să
investigheze faptele pe care le reclamă.
Prin rezoluția dată
în cauză s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petent, întrucât
măsurile de restituire către petenți a sesizărilor informe au caracter
administrativ și nu cad sub incidența art. 278 alin. (2), art. 275, art. 277 C.
proc. pen. coroborate cu art. 22
2
alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002.
Înalta Curte reține
că, potrivit art. 278
1
C. proc. pen., cenzura instanței de judecată
este limitată la soluțiile de neurmărire penală sau netrimitere în judecată,
neputându-se interfera în activitatea organului de urmărire penală până la
emiterea unei asemenea soluții și, cu atât mai puțin, în lipsa unei asemenea
soluții.
Or, în speță, Înalta
Curte constată că în cauză organul de urmărire penală nu a dispus una din
soluțiile care, potrivit art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., pot fi
atacate în fața instanței, iar pe de altă parte deși intitulată „plângere
penală” aceasta nu cuprinde mențiunile obligatorii oricărei astfel de plângeri.
În aceste condiții,
nefiind incidente nici dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. și nici
cele ale art. 222 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca
inadmisibilă plângerea petentului, obligându-l la cheltuieli judiciare către
stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca
inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva lucrării nr. 443/C/2011
din 22 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică azi 6 iunie 2011.