ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționarii C.G., C.E., C.I.F., C.C., C.C., C.V. și C.F.M., în calitate de persoane vătămate, au sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., față de magistrații B.M., C.G. și Ț.M., judecători la Tribunalul Sibiu. În susținerea plângerii, petiționarii au învederat faptul că magistrații și-au încălcat atribuțiile de serviciu, atunci când au judecat recursul ce a făcut obiectul dosarului nr. 3322/306/2006 al Tribunalului Sibiu, dând o hotărâre care le-a vătămat interesele legale. Prin rezoluția nr. 430/P/2008 din 14 august 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, în temeiul art. 228, raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. Nemulțumiți de soluția procurorului, petiționarii s-au adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin rezoluția nr. 881/II/2/2008 din 10 septembrie 2008, a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarii au formulat plângere la Curtea de Apel Alba Iulia, criticând rezoluția nr. 430/P/2008 din 14 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. Prin sentința penală nr. 127 din 13 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1449/57/2008 al Curții de Apel Alba Iulia, secția penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarilor C.G., C.E., C.C., C.G., C.I.F., C.F.M.

și C.C., menținându-se rezoluția atacată. Împotriva acestei hotărâri, petiționarii au declarat recurs, solicitând desființarea rezoluției și trimiterea dosarului la parchet pentru efectuarea de cercetări față de intimați și tragerea la răspundere penală pentru faptele reclamate de ei. Examinând motive de recurs invocate cât și întreaga cauză conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Înalta Curte reține că soluția de neurmărire penală, dată de parchet față de magistrații menționați mai sus este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost pronunțată de aceștia prin încălcarea legii în detrimentul petiționarilor.

Împrejurarea că petiționarii sunt nemulțumiți de soluția adoptată în cauza aflată pe rolul Tribunalului Sibiu nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care aceștia au indicat-o în plângerea lor. Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. Ca atare, pentru existența infracțiunii este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune, neîndeplinind un act, fie printr-o acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completului de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarilor, însă, acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate. Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii, fiind independent față de părți, iar hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege. Cum din actele premergătoare efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea magistraților reclamați, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționari. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii C.G., C.E., C.C., C.G., C.I.F., C.F.M., C.C. și C.V. împotriva sentinței penale nr. 127 din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2009.