ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 529/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petiționarii C.G., C.E., C.I.F.,

C.C., C.C., C.V. și C.F.M., în calitate de persoane vătămate, au sesizat

organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen., față de magistrații B.M., C.G. și Ț.M.,

judecători la Tribunalul Sibiu.

În susținerea plângerii,

petiționarii au învederat faptul că magistrații și-au încălcat atribuțiile de

serviciu, atunci când au judecat recursul ce a făcut obiectul dosarului nr. 3322/306/2006

al Tribunalului Sibiu, dând o hotărâre care le-a vătămat interesele legale.

Prin rezoluția nr. 430/P/2008

din 14 august 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus,

în temeiul art. 228, raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de făptuitori, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen.

Nemulțumiți de soluția

procurorului, petiționarii s-au adresat cu o plângere conducerii Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin rezoluția nr. 881/II/2/2008 din

10 septembrie 2008, a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu se impune

infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarii au formulat

plângere la Curtea de Apel Alba Iulia, criticând rezoluția nr. 430/P/2008 din

14 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Prin sentința penală nr. 127

din 13 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 1449/57/2008 al Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarilor

C.G., C.E., C.C., C.G., C.I.F., C.F.M. și C.C., menținându-se rezoluția

atacată.

Împotriva acestei hotărâri,

petiționarii au declarat recurs, solicitând desființarea rezoluției și

trimiterea dosarului la parchet pentru efectuarea de cercetări față de intimați

și tragerea la răspundere penală pentru faptele reclamate de ei.

Examinând motive de recurs

invocate cât și întreaga cauză conform art. 385

6

alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte reține că

soluția de neurmărire penală, dată de parchet față de magistrații menționați

mai sus este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate

nu a rezultat niciun element care să conducă la concluzia că hotărârea a fost

pronunțată de aceștia prin încălcarea legii în detrimentul petiționarilor.

Împrejurarea că petiționarii

sunt nemulțumiți de soluția adoptată în cauza aflată pe rolul Tribunalului

Sibiu nu poate conduce în niciun caz la concluzia întrunirii elementelor

constitutive ale infracțiunii pe care aceștia au indicat-o în plângerea lor.

Infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constă

în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de

serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod

defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei

persoane.

Ca atare, pentru existența

infracțiunii este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv

atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune, neîndeplinind un act, fie

printr-o acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca

urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Posibilitatea formulării

unor plângeri împotriva membrilor completului de judecată ce s-au pronunțat

într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarilor, însă,

acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei

soluțiilor pronunțate.

Magistratul se află în afara

raportului juridic dedus judecății și înfăptuiește justiția în numele legii,

fiind independent față de părți, iar hotărârile pe care le pronunță pot fi

atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

Cum din actele premergătoare

efectuate nu s-a constatat vreo încălcare a dispozițiilor legii în activitatea

magistraților reclamați, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de petiționari.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii C.G., C.E., C.C., C.G., C.I.F., C.F.M., C.C.

și C.V. împotriva sentinței penale nr. 127 din 13 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 februarie 2009.