ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2453/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Pe data de 18 noiembrie 2008,

petiționarul S.C., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere

penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând efectuarea

de cercetări față de magistrații judecători D.C. și S.A.L., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248

1

C. pen.

În susținerea plângerii,

petiționarul a învederat că magistrații și-au încălcat atribuțiile de serviciu

atunci când au pronunțat hotărârile judecătorești nr. 1461 din 19 decembrie

2006 și nr. 176 din 14 mai 2007, vătămându-i grav interesele sale legale.

Prin rezoluția nr. 715/P/2008

din 5 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus,

în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători, reținându-se că

faptele reclamate nu există.

Nemulțumit de soluția

procurorului, petiționarul s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin rezoluția nr. 1/II/2/2009 din 8

ianuarie 2009, a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu se impune

infirmarea rezoluției de neîncepere a urmării penale.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarul S.C. s-a adresat

Curții de Apel Alba Iulia, solicitând desființarea rezoluției atacate și

tragerea la răspundere penală a judecătorilor pentru faptele reclamate.

Prin sentința penală nr. 45

din 31 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 102/57/2009, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționar împotriva rezoluției nr. 715/P/2008 din 5 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei hotărâri,

petiționarul S.C. a declarat recurs, solicitând reluarea cercetărilor și

administrarea de noi probe în vederea tragerii la răspundere penală a

judecătorilor ce i-au încălcat drepturile, condamnându-l pe nedrept.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, dar și întreaga cauză, potrivit dispozițiilor cuprinse în

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale față de magistrații intimați, dată în dosarul nr. 715/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este temeinică și conformă

legislației ce reglementează răspunderea penală a magistraților pentru măsurile

și hotărârile adoptate la soluționarea cauzelor repartizate, precum și

limitelor admise de prevederile constituționale și procedurale pentru

exercitarea controlului asupra hotărârilor judecătorești definitive.

Așa cum rezultă din economia

textelor cuprinse în art. 129 din Constituția României și art. 17 din Legea nr.

304/2004, pentru organizare judiciară, modificată, rezultă că interpretarea și

evaluarea probelor administrate în cauzele aflate pe rolul instanțelor

judecătorești constituie atributul completului de judecată, iar legalitatea și

temeinicia hotărârilor adoptate, inclusiv respectarea de către magistrați a

prevederilor ce reglementează desfășurarea procesului penal, pot fi verificate

numai prin exercitarea căilor ordinare sau extraordinare, conform competențelor

stabilite de legea procesual penală.

Pentru a se afla în fața

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este necesar a

se dovedi omisiunea îndeplinirii unui act ori îndeplinirea în mod defectuos, cu

știință, a atribuțiilor de serviciu, în exercițiul funcției deținute, având ca

urmare cauzarea unei vătămări intereselor legale ale persoanelor.

În speța de față nu au fost evidențiate indicii sau împrejurări care să

poată forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea

urmăririi penale, activitatea celor doi magistrați nesituându-se în sfera

ilicitului penal, neaducând nicio atingere intereselor legale ale petiționarului.

Având în vedere cele care preced,

Înalta Curte constată că organele de urmărire penală în mod corect au dispus în

cauză neînceperea urmăririi penale astfel că rezoluția nr. 715/P/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică

neimpunându-se desființarea ei.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul formulat de petiționarul S.C.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul S.C. împotriva sentinței penale nr. 45 din 31 martie 2009 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.