ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2453/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe data de 18 noiembrie 2008, petiționarul S.C., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, solicitând efectuarea de cercetări față de magistrații judecători D.C. și S.A.L., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 248 1 C. pen. În susținerea plângerii, petiționarul a învederat că magistrații și-au încălcat atribuțiile de serviciu atunci când au pronunțat hotărârile judecătorești nr. 1461 din 19 decembrie 2006 și nr. 176 din 14 mai 2007, vătămându-i grav interesele sale legale. Prin rezoluția nr. 715/P/2008 din 5 decembrie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători, reținându-se că faptele reclamate nu există. Nemulțumit de soluția procurorului, petiționarul s-a adresat cu o plângere conducerii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, care, prin rezoluția nr. 1/II/2/2009 din 8 ianuarie 2009, a respins-o ca neîntemeiată, constatând că nu se impune infirmarea rezoluției de neîncepere a urmării penale. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petiționarul S.C. s-a adresat Curții de Apel Alba Iulia, solicitând desființarea rezoluției atacate și tragerea la răspundere penală a judecătorilor pentru faptele reclamate. Prin sentința penală nr. 45 din 31 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 102/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționar împotriva rezoluției nr. 715/P/2008 din 5 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei hotărâri, petiționarul S.C. a declarat recurs, solicitând reluarea cercetărilor și administrarea de noi probe în vederea tragerii la răspundere penală a judecătorilor ce i-au încălcat drepturile, condamnându-l pe nedrept. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, dar și întreaga cauză, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrații intimați, dată în dosarul nr. 715/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este temeinică și conformă legislației ce reglementează răspunderea penală a magistraților pentru măsurile și hotărârile adoptate la soluționarea cauzelor repartizate, precum și limitelor admise de prevederile constituționale și procedurale pentru exercitarea controlului asupra hotărârilor judecătorești definitive.

Așa cum rezultă din economia textelor cuprinse în art. 129 din Constituția României și art. 17 din Legea nr. 304/2004, pentru organizare judiciară, modificată, rezultă că interpretarea și evaluarea probelor administrate în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești constituie atributul completului de judecată, iar legalitatea și temeinicia hotărârilor adoptate, inclusiv respectarea de către magistrați a prevederilor ce reglementează desfășurarea procesului penal, pot fi verificate numai prin exercitarea căilor ordinare sau extraordinare, conform competențelor stabilite de legea procesual penală. Pentru a se afla în fața infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor este necesar a se dovedi omisiunea îndeplinirii unui act ori îndeplinirea în mod defectuos, cu știință, a atribuțiilor de serviciu, în exercițiul funcției deținute, având ca urmare cauzarea unei vătămări intereselor legale ale persoanelor.

În speța de față nu au fost evidențiate indicii sau împrejurări care să poată forma convingerea organului de urmărire penală că se impune începerea urmăririi penale, activitatea celor doi magistrați nesituându-se în sfera ilicitului penal, neaducând nicio atingere intereselor legale ale petiționarului. Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că organele de urmărire penală în mod corect au dispus în cauză neînceperea urmăririi penale astfel că rezoluția nr. 715/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia este legală și temeinică neimpunându-se desființarea ei. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petiționarul S.C.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.C. împotriva sentinței penale nr. 45 din 31 martie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.