ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, la 10 februarie 2009, prin rezoluție, a dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de L.V. (procuror general), T.V. (procuror), ambii de la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, M.C., Ș.F., M.B. și S.I.M., judecători în cadrul Curții de Apel Alba Iulia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. și de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 din același cod, faptele neexistând.

Rezoluția a reținut că plângerea petentei a vizat nemulțumiri generate de soluțiile Dosarelor nr. 205/P/2006, nr. 209/P/2006, nr. 197/P/2006, nr. 208/P/2006, nr. 210/P/2006 (instrumentate de procurorul T.V.), de lucrările nr. 687/II/2/2006, nr. 679/II/2/2006, nr. 677/II/2/2006, nr. 681/II/2/2006, nr. 685/II/2/2006 (semnate de procurorul general L.V.), precum și de hotărârile Curții de Apel Alba-Iulia în Dosarele nr. 2218/57/2006, nr. 2221/57/2006, nr. 2222/57/2006, nr. 2224/57/2006 și nr. 2308/57/2006. În adoptarea soluțiilor în dosarele în care petenta formulase plângeri privindu-i pe magistrații judecători de la Tribunalul Alba (L.E., P.M., V.L., L.I., P.L.), T.V., procuror, dispusese, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. d C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale vreunei fapte penale, hotărârile judecătorești neputând fi cenzurate decât prin exercitarea căilor de atac. Procurorul general L.V., respingând plângerile petentei împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, astfel că, în ce-l privește, nu există, material, comiterea vreunei fapte penale. Plângerile aceleiași petente, adresate instanței competente, respectiv Curții de Apel Alba Iulia, respinse de magistrații judecători menționați, reprezintă exercitarea principiului independenței și supremației legii, aplicarea legii nu poate face obiectul unei proceduri penale, soluțiile judecătorești sunt cenzurate numai prin căi de atac, fie ordinare, fie extraordinare, deci faptele imputate nu există, de asemenea în materialitatea lor, în sarcina judecătorilor care au compus completele de judecată.

Procurorul șef al secției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția din 18 martie 2009 în Dosarul nr. 2407/1257/II-2/2009 a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției din 10 februarie 2009 din Dosarul nr. 895/P/2008 al aceluiași parchet. La 13 aprilie 2009, SC U.S.A. SA Brașov s-a adresat, cu plângere, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 2, 5 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală) plângerea fiind trimisă, la 23 aprilie 2009, instanței supreme. Plângerea de față este tardiv formulată pentru considerentele ce se vor dezvolta. În contextul reglementării plângerii contra actelor procurorului, prin art. 278 alin. (3) C. proc.

pen., se prevede că „în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței …, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate ….”. În cadrul prevăzut de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., text prin care este reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului, de netrimitere în judecată, aceasta se face în termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror, a modului de rezolvare, potrivit textului precizându-se că în cazul în care procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în „termenul prevăzut în art. 277, termenul din alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile”.

Prin instituția termenului, astfel cum este reglementată în art. 185-188 din același cod, legea procesuală asigură îndeplinirea actelor în intervale de timp impuse de succesiunea firească a etapelor procesuale necesare garantării înfăptuirii actului de justiție. Termenele reglementate în materia prevăzută de art. 278 1 sunt de decădere, depășirea lor atrăgând nulitatea actului, art. 185 alin. (1) din C. proc. pen. prevăzând că nerespectarea termenului pentru exercitarea unui drept atrage decăderea din acel drept. În cauză, rezoluția din 10 februarie 2009, i-a fost comunicată petentei la 18 februarie 2009 (fila 67 dosar parchet), iar plângerea acesteia la instanța competentă, a fost făcută la 13 aprilie 2009 (plic, fila 5 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), ceea ce, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 impune respingerea ei ca tardiv formulată.

În spiritul considerentelor expuse, Secțiile Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-au pronunțat prin decizia nr. 15 din 06 aprilie 2009, publicată în M. Of., Partea I nr. 735 din 29 octombrie 2009. Fiind în culpă procesuală, petenta, în baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din C. proc. pen., va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petiționara SC U.S.A. SA Brașov împotriva rezoluției din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 895/P/2008. Obligă petiționara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.