ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

la 10 februarie 2009, prin rezoluție, a dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin.

(6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale

față de L.V. (procuror general), T.V. (procuror), ambii de la Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, M.C., Ș.F., M.B. și S.I.M., judecători în

cadrul Curții de Apel Alba Iulia, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C.

pen. și de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 din același cod,

faptele neexistând.

Rezoluția

a reținut că plângerea petentei a vizat nemulțumiri generate de soluțiile Dosarelor

nr. 205/P/2006, nr. 209/P/2006, nr. 197/P/2006, nr. 208/P/2006, nr. 210/P/2006

(instrumentate de procurorul T.V.), de lucrările nr. 687/II/2/2006, nr. 679/II/2/2006,

nr. 677/II/2/2006, nr. 681/II/2/2006, nr. 685/II/2/2006 (semnate de procurorul

general L.V.), precum și de hotărârile Curții de Apel Alba-Iulia în Dosarele nr.

2218/57/2006, nr. 2221/57/2006, nr. 2222/57/2006, nr. 2224/57/2006 și nr. 2308/57/2006.

În

adoptarea soluțiilor în dosarele în care petenta formulase plângeri privindu-i

pe magistrații judecători de la Tribunalul Alba (L.E., P.M., V.L., L.I., P.L.), T.V., procuror, dispusese, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale

vreunei fapte penale, hotărârile judecătorești neputând fi cenzurate decât prin

exercitarea căilor de atac.

Procurorul

general L.V., respingând plângerile petentei împotriva rezoluțiilor de

neîncepere a urmăririi penale, și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, astfel

că, în ce-l privește, nu există, material, comiterea vreunei fapte penale.

Plângerile

aceleiași petente, adresate instanței competente, respectiv Curții de Apel Alba

Iulia, respinse de magistrații judecători menționați, reprezintă exercitarea

principiului independenței și supremației legii, aplicarea legii nu poate face

obiectul unei proceduri penale, soluțiile judecătorești sunt cenzurate numai

prin căi de atac, fie ordinare, fie extraordinare, deci faptele imputate nu

există, de asemenea în materialitatea lor, în sarcina judecătorilor care au

compus completele de judecată.

Procurorul

șef al secției din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin rezoluția din 18 martie 2009 în Dosarul nr. 2407/1257/II-2/2009

a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluției

din 10 februarie 2009 din Dosarul nr. 895/P/2008 al aceluiași parchet.

La

13 aprilie 2009, SC U.S.A. SA Brașov s-a adresat, cu plângere, Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 2, 5 dosar Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală) plângerea fiind trimisă, la 23 aprilie

2009, instanței supreme.

Plângerea

de față este tardiv formulată pentru considerentele ce se vor dezvolta.

În

contextul reglementării plângerii contra actelor procurorului, prin art. 278 alin.

(3) C. proc. pen., se prevede că „în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau al ordonanței …, plângerea se face în termen de 20 de zile de la

comunicarea copiei de pe ordonanță sau rezoluție, persoanelor interesate ….”.

În

cadrul prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., text prin care

este reglementată plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau

ordonanțelor procurorului, de netrimitere în judecată, aceasta se face în

termen de 20 de zile de la data comunicării, de către procuror, a modului de

rezolvare, potrivit textului precizându-se că în cazul în care procurorul

ierarhic superior nu a soluționat plângerea în „termenul prevăzut în art. 277,

termenul din alin. (1) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de

zile”.

Prin

instituția termenului, astfel cum este reglementată în art. 185-188 din același

cod, legea procesuală asigură îndeplinirea actelor în intervale de timp impuse

de succesiunea firească a etapelor procesuale necesare garantării înfăptuirii

actului de justiție. Termenele reglementate în materia prevăzută de art. 278

1

sunt de decădere, depășirea lor atrăgând nulitatea actului, art. 185 alin. (1)

din C. proc. pen. prevăzând că nerespectarea termenului pentru exercitarea unui

drept atrage decăderea din acel drept.

În cauză, rezoluția

din 10 februarie 2009, i-a fost comunicată petentei la 18 februarie 2009 (fila

67 dosar parchet), iar plângerea acesteia la instanța competentă, a fost făcută

la 13 aprilie 2009 (plic, fila 5 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală), ceea ce, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

impune respingerea

ei ca tardiv formulată.

În

spiritul considerentelor expuse, Secțiile Unite ale Înaltei Curții de Casație

și Justiție, în recurs în interesul legii, s-au pronunțat prin decizia nr. 15

din 06 aprilie 2009, publicată în M. Of., Partea I nr. 735 din 29 octombrie

2009.

Fiind

în culpă procesuală, petenta, în baza dispozițiilor art. 192, cu referire la art.

189 alin. (1) din C. proc. pen., va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H

O T Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petiționara SC U.S.A. SA Brașov

împotriva rezoluției din 10 februarie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă

în Dosarul nr. 895/P/2008.

Obligă

petiționara să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu

recurs.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.