ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală 3099/09 noiembrie 2006 a Judecătoriei Arad, modificată prin decizia penală nr. 96 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Arad, B.G. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare cu executare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și achitat în temeiul prevederilor art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., hotărâre ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 589/ R din 04 iunie 2007 a Curții Apel Timișoara, prin respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpatul B.G., celălalt coinculpat și de părțile civile.

Prin sesizarea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul T.M.C., judecător la Curtea de Apel București, șef al S.I.J.J. din cadrul Inspecției judiciare a C.S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și 289 C. pen. În susținerea celor sesizate, petiționarul a arătat că, la data de 25 iunie 2007, a sesizat C.S.M. cu faptul că, magistrații judecători care au participat la soluționarea cauzei penale în care a fost inculpat, au dispus condamnarea sa pe baza unui material probator insuficient și interpretat eronat, în defavoarea sa.

Memoriul a fost înregistrat la I.J.S.I.J.J. sub nr. 1570/1J/1253/SIJ/2007, iar prin adresa din data de 14 septembrie 2007, semnată de magistratul T.M.C., în calitate de șef al serviciului, petiționarului i s-a comunicat că verificările efectuate nu au relevat încălcări ale normelor de procedură cu rea-credință sau gravă neglijență de către magistrații reclamați. La data de 07 noiembrie 2007, B.G. a formulat un alt memoriu la C.S.M. prin care a contestat răspunsul anterior comunicat și a reiterat criticile cu privire la hotărârea sa de condamnare. Noul memoriu, având conținut similar celui anterior, a fost conexat conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 233/2002 la lucrarea nr. 1570/IJ/1253/SIJ/2007, aspect ce i-a fost comunicat petiționarului prin adresa din data de 30 noiembrie 2007, semnată de magistratul T.M.

Prin rezoluția nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul T.M.C., judecător la Curtea de Apel București, șef al S.I.J.J. din cadrul I.J.C.S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și 289 C. pen., întrucât faptele nu există, cu motivarea că nici în sarcina magistratului T.M.C.

și nici în sarcina inspectorilor desemnați să efectueze verificări în lucrarea nr. 1570/1J/1253/S1J/2007, nu se pot reține încălcări ale atribuțiilor de serviciu sau ale prevederilor legale, iar nemulțumirile persoanei vătămate referitoare la modul de administrare și evaluare a materialului probator în cadrul procesului penal finalizat cu condamnarea sa, nu pot face obiectul verificărilor de natură administrativă efectuate de către inspectorii S.I.J. pentru judecători a C.S.M. Prin rezoluția nr. 213/429/VIII/1/2009 din 27 ianuarie 2009, procurorul șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul B.G.

formulată împotriva soluției dispusă prin rezoluția din 6 mai 2008, în dosarul nr. 382/P/2008 al Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cu motivarea că magistratul reclamat nu a făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile cu care legea l-a investit, conformându-se limitelor stabilite prin lege, și nefiind reținută nici o încălcare a dispozițiilor legale, în urma verificării actelor premergătoare efectuate în cauză, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetat magistratul reclamat nu există, s-a apreciat rezoluția criticată ca fiind temeinică și legală. Împotriva rezoluției nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen legal, petiționarul a formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278 l C. proc.

pen., solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchetul de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru începerea urmăririi penale Plângerea formulată în cauză este nefondată și urmează a fi respinsă, în conformitate cu dispozițiile art. 278 l alin. (8) lit. a) C. proc. pen. Analizând actele și lucrările din dosar precum și argumentele aduse de organul de urmărire penală, se constată că, întradevăr magistratul T.M.C. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât nu există niciun fel de date, indicii și dovezi în sensul săvârșirii vreunei infracțiuni de către acesta, cu ocazia întocmirii adresei nr. l570/IJ/1253/SIJ/2007 din data de 14 septembrie 2007 și din data de 30 noiembrie 2007 ale C.S.M.

– S.I.J.J. Împrejurarea că petiționarul este nemulțumit de modul de soluționare a celor două memorii soluționate prin adresele nr. l570/IJ/1253/SIJ/2007 din data de 14 septembrie 2007 și data de 30 noiembrie 2007 a C.S.M. – S.I.J.J., ca urmare a sesizării C.S.M. de către petiționar, împotriva de magistraților judecători care au dispus condamnarea sa, respectiv care au pronunțat soluțiile prin sentința penală nr. 3099 din 9 noiembrie 2006 a Judecătoriei Arad, decizia penală nr. 96 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 589/ R din 4 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara. Totodată, începerea urmăririi penale este condiționată de existența unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, astfel trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc.

pen., situație în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată. Astfel, îndeplinirea de către intimată a atribuțiilor de serviciu, în lipsa altor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credință, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor sesizate. Față de probele administrate, rezultă că intimata și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale, faptele sesizate nu se circumscriu infracțiunilor reclamate, astfel că, nu există aceste infracțiuni, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu în contra intereselor persoanei și fals intelectual, iar soluțiile date sunt legale și temeinice.

Pentru aceste considerente, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.G. împotriva rezoluției nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.