ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra plângerii de față;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința penală 3099/09 noiembrie 2006 a Judecătoriei Arad,
modificată prin decizia penală nr. 96 din 26 februarie 2007 a Tribunalului
Arad, B.G. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare cu executare,
pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și achitat în temeiul prevederilor art. 11
pct. 1 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., hotărâre ce a
rămas definitivă prin decizia penală nr. 589/ R din 04 iunie 2007 a Curții Apel
Timișoara, prin respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Arad, inculpatul B.G., celălalt coinculpat și de părțile civile.
Prin sesizarea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de
magistratul T.M.C., judecător la Curtea de Apel București, șef al S.I.J.J. din
cadrul Inspecției judiciare a C.S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz
în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de
art. 246 și 289 C. pen. În susținerea celor sesizate, petiționarul a arătat că,
la data de 25 iunie 2007, a sesizat C.S.M. cu faptul că, magistrații judecători
care au participat la soluționarea cauzei penale în care a fost inculpat, au
dispus condamnarea sa pe baza unui material probator insuficient și interpretat
eronat, în defavoarea sa. Memoriul a fost înregistrat la I.J.S.I.J.J. sub nr.
1570/1J/1253/SIJ/2007, iar prin adresa din data de 14 septembrie 2007, semnată
de magistratul T.M.C., în calitate de șef al serviciului, petiționarului i s-a
comunicat că verificările efectuate nu au relevat încălcări ale normelor de
procedură cu rea-credință sau gravă neglijență de către magistrații reclamați.
La data de 07 noiembrie 2007, B.G. a formulat un alt memoriu la C.S.M. prin
care a contestat răspunsul anterior comunicat și a reiterat criticile cu
privire la hotărârea sa de condamnare. Noul memoriu, având conținut similar
celui anterior, a fost conexat conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 233/2002 la lucrarea nr. 1570/IJ/1253/SIJ/2007, aspect ce i-a
fost comunicat petiționarului prin adresa din data de 30 noiembrie 2007,
semnată de magistratul T.M.
Prin rezoluția nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la
art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de
magistratul T.M.C., judecător la Curtea de Apel București, șef al S.I.J.J. din
cadrul I.J.C.S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și 289 C.
pen., întrucât faptele nu există, cu motivarea că nici în sarcina magistratului
T.M.C. și nici în sarcina inspectorilor desemnați să efectueze verificări în
lucrarea nr. 1570/1J/1253/S1J/2007, nu se pot reține încălcări ale atribuțiilor
de serviciu sau ale prevederilor legale, iar nemulțumirile persoanei vătămate
referitoare la modul de administrare și evaluare a materialului probator în
cadrul procesului penal finalizat cu condamnarea sa, nu pot face obiectul
verificărilor de natură administrativă efectuate de către inspectorii S.I.J.
pentru judecători a C.S.M.
Prin rezoluția nr. 213/429/VIII/1/2009 din 27 ianuarie 2009, procurorul
șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins, ca
neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul B.G. formulată împotriva
soluției dispusă prin rezoluția din 6 mai 2008, în dosarul nr. 382/P/2008 al
Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire
penală și criminalistică, cu motivarea că magistratul reclamat nu a făcut
altceva decât să-și exercite atribuțiile cu care legea l-a investit,
conformându-se limitelor stabilite prin lege, și nefiind reținută nici o
încălcare a dispozițiilor legale, în urma verificării actelor premergătoare
efectuate în cauză, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a
solicitat a fi cercetat magistratul reclamat nu există, s-a apreciat rezoluția
criticată ca fiind temeinică și legală.
Împotriva rezoluției nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen legal, petiționarul a
formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278
l
C. proc.
pen., solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchetul de lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție pentru începerea urmăririi penale
Plângerea formulată în cauză este nefondată și urmează a fi respinsă,
în conformitate cu dispozițiile art. 278
l
alin. (8) lit. a) C. proc.
pen.
Analizând actele și lucrările din dosar precum și argumentele aduse de
organul de urmărire penală, se constată că, întradevăr magistratul T.M.C. nu se
face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în contra
intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual
prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât nu există niciun fel de date, indicii
și dovezi în sensul săvârșirii vreunei infracțiuni de către acesta, cu ocazia
întocmirii adresei nr. l570/IJ/1253/SIJ/2007 din data de 14 septembrie 2007 și
din data de 30 noiembrie 2007 ale C.S.M. – S.I.J.J. Împrejurarea că
petiționarul este nemulțumit de modul de soluționare a celor două memorii
soluționate prin adresele nr. l570/IJ/1253/SIJ/2007 din data de 14 septembrie
2007 și data de 30 noiembrie 2007 a C.S.M. – S.I.J.J., ca urmare a sesizării C.S.M.
de către petiționar, împotriva de magistraților judecători care au dispus
condamnarea sa, respectiv care au pronunțat soluțiile prin sentința penală nr.
3099 din 9 noiembrie 2006 a Judecătoriei Arad, decizia penală nr. 96 din 26
februarie 2007 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 589/ R din 4 iunie
2007 a Curții de Apel Timișoara.
Totodată, începerea urmăririi penale este condiționată de existența
unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face
vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, astfel trebuie să se constate că nu
există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., situație în
care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
Astfel, îndeplinirea de către intimată a atribuțiilor de serviciu, în lipsa
altor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credință, nu poate constitui
temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor
sesizate.
Față de probele administrate, rezultă că intimata și-a exercitat în mod
corespunzător atribuțiile de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale,
faptele sesizate nu se circumscriu infracțiunilor reclamate, astfel că, nu
există aceste infracțiuni, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu în contra
intereselor persoanei și fals intelectual, iar soluțiile date sunt legale și
temeinice.
Pentru aceste considerente, în baza art. 278
1
alin. (8) lit.
a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiționarul la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.G.
împotriva rezoluției nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.
Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare
către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.