ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală 3099/09 noiembrie 2006 a Judecătoriei Arad,

modificată prin decizia penală nr. 96 din 26 februarie 2007 a Tribunalului

Arad, B.G. a fost condamnat, la pedeapsa de un an închisoare cu executare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și achitat în temeiul prevederilor art. 11

pct. 1 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (2) C. pen., hotărâre ce a

rămas definitivă prin decizia penală nr. 589/ R din 04 iunie 2007 a Curții Apel

Timișoara, prin respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad, inculpatul B.G., celălalt coinculpat și de părțile civile.

Prin sesizarea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de

magistratul T.M.C., judecător la Curtea de Apel București, șef al S.I.J.J. din

cadrul Inspecției judiciare a C.S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de

art. 246 și 289 C. pen. În susținerea celor sesizate, petiționarul a arătat că,

la data de 25 iunie 2007, a sesizat C.S.M. cu faptul că, magistrații judecători

care au participat la soluționarea cauzei penale în care a fost inculpat, au

dispus condamnarea sa pe baza unui material probator insuficient și interpretat

eronat, în defavoarea sa. Memoriul a fost înregistrat la I.J.S.I.J.J. sub nr.

1570/1J/1253/SIJ/2007, iar prin adresa din data de 14 septembrie 2007, semnată

de magistratul T.M.C., în calitate de șef al serviciului, petiționarului i s-a

comunicat că verificările efectuate nu au relevat încălcări ale normelor de

procedură cu rea-credință sau gravă neglijență de către magistrații reclamați.

La data de 07 noiembrie 2007, B.G. a formulat un alt memoriu la C.S.M. prin

care a contestat răspunsul anterior comunicat și a reiterat criticile cu

privire la hotărârea sa de condamnare. Noul memoriu, având conținut similar

celui anterior, a fost conexat conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 233/2002 la lucrarea nr. 1570/IJ/1253/SIJ/2007, aspect ce i-a

fost comunicat petiționarului prin adresa din data de 30 noiembrie 2007,

semnată de magistratul T.M.

Prin rezoluția nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la

art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistratul T.M.C., judecător la Curtea de Apel București, șef al S.I.J.J. din

cadrul I.J.C.S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor și fals intelectual, prevăzute de art. 246 și 289 C.

pen., întrucât faptele nu există, cu motivarea că nici în sarcina magistratului

T.M.C. și nici în sarcina inspectorilor desemnați să efectueze verificări în

lucrarea nr. 1570/1J/1253/S1J/2007, nu se pot reține încălcări ale atribuțiilor

de serviciu sau ale prevederilor legale, iar nemulțumirile persoanei vătămate

referitoare la modul de administrare și evaluare a materialului probator în

cadrul procesului penal finalizat cu condamnarea sa, nu pot face obiectul

verificărilor de natură administrativă efectuate de către inspectorii S.I.J.

pentru judecători a C.S.M.

Prin rezoluția nr. 213/429/VIII/1/2009 din 27 ianuarie 2009, procurorul

șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a respins, ca

neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul B.G. formulată împotriva

soluției dispusă prin rezoluția din 6 mai 2008, în dosarul nr. 382/P/2008 al

Parchetului pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, cu motivarea că magistratul reclamat nu a făcut

altceva decât să-și exercite atribuțiile cu care legea l-a investit,

conformându-se limitelor stabilite prin lege, și nefiind reținută nici o

încălcare a dispozițiilor legale, în urma verificării actelor premergătoare

efectuate în cauză, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a

solicitat a fi cercetat magistratul reclamat nu există, s-a apreciat rezoluția

criticată ca fiind temeinică și legală.

Împotriva rezoluției nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen legal, petiționarul a

formulat plângere în conformitate cu dispozițiile art. 278

l

C. proc.

pen., solicitând admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchetul de lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție pentru începerea urmăririi penale

Plângerea formulată în cauză este nefondată și urmează a fi respinsă,

în conformitate cu dispozițiile art. 278

l

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

Analizând actele și lucrările din dosar precum și argumentele aduse de

organul de urmărire penală, se constată că, întradevăr magistratul T.M.C. nu se

face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în contra

intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen., întrucât nu există niciun fel de date, indicii

și dovezi în sensul săvârșirii vreunei infracțiuni de către acesta, cu ocazia

întocmirii adresei nr. l570/IJ/1253/SIJ/2007 din data de 14 septembrie 2007 și

din data de 30 noiembrie 2007 ale C.S.M. – S.I.J.J. Împrejurarea că

petiționarul este nemulțumit de modul de soluționare a celor două memorii

soluționate prin adresele nr. l570/IJ/1253/SIJ/2007 din data de 14 septembrie

2007 și data de 30 noiembrie 2007 a C.S.M. – S.I.J.J., ca urmare a sesizării C.S.M.

de către petiționar, împotriva de magistraților judecători care au dispus

condamnarea sa, respectiv care au pronunțat soluțiile prin sentința penală nr.

3099 din 9 noiembrie 2006 a Judecătoriei Arad, decizia penală nr. 96 din 26

februarie 2007 a Tribunalului Arad și decizia penală nr. 589/ R din 4 iunie

2007 a Curții de Apel Timișoara.

Totodată, începerea urmăririi penale este condiționată de existența

unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face

vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, astfel trebuie să se constate că nu

există vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 C. proc. pen., situație în

care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

Astfel, îndeplinirea de către intimată a atribuțiilor de serviciu, în lipsa

altor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credință, nu poate constitui

temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor

sesizate.

Față de probele administrate, rezultă că intimata și-a exercitat în mod

corespunzător atribuțiile de serviciu, cu respectarea dispozițiilor legale,

faptele sesizate nu se circumscriu infracțiunilor reclamate, astfel că, nu

există aceste infracțiuni, respectiv infracțiunea de abuz în serviciu în contra

intereselor persoanei și fals intelectual, iar soluțiile date sunt legale și

temeinice.

Pentru aceste considerente, în baza art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge plângerea ca nefondată.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă petiționarul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul B.G.

împotriva rezoluției nr. 382/P/2008 din 6 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.