ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3491/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3491/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele

:

Prin

sentința penală nr. 477 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a

fost condamnat inculpatul P.E.R., fiul lui V. și M., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art.

76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 86

1

C. pen. a dispus

suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale.

În baza disp. art. 86

2

C. pen. a fixat

termen de încercare de 7 ani, stabilindu-se ca, pe durata termenului de

încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prev. la lit. a), s-a dispus să se

prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, potrivit

programului ce va fi stabilit de acest serviciu.

S-a atras atenția inculpatului cu privire la disp.

art. 86

4

C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc.

pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este

reținut sau arestat în altă cauză.

În baza disp. art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa

principală aplicată inculpatului perioada de reținere și arest preventiv

începând cu data de 30 iulie 2008 la zi.

S-a dispus condamnarea inculpatului S.I., fiul lui M.

și V., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev.

și ped. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74

alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare în

condițiile art. 57 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 83 C. pen. a fost revocat

beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 4 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 430/F din 31 martie 2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 3024/2004 definitivă prin

Decizia penală nr. 504 din 20 iunie 2005 a Curții de Apel București,

dispunându-se executarea separată a acestei pedepse. S-a stabilit că în total

inculpatul va executa 9 ani închisoare în cond. art. 57 C. pen.

În baza disp. art. 71 alin. (2) C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza disp. art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa

principală aplicată inculpatului perioada executată de la 12 martie 2004 la 01

aprilie 2005 și perioada de reținere și arest preventiv începând cu data de 30

iulie 2008 la zi.

În baza disp. art. 118 lit. f) și art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpați cantitatea de 12,56 grame

heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator, aflată la I.G.P.R. -

D.C.S.E.O. - București (filele 68-70 dosar urmărire penală).

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut din probele administrate următoarea situație de fapt:

În luna iulie 2008, învinuitul J.C.N. din municipiul

Pitești a fost contactat de o persoană din aceeași localitate care l-a întrebat

dacă poate să facă rost de droguri pentru o prietenă de-a sa.

Învinuitul a sunat pe telefonul mobil al persoanei

care insista pentru a face rost de droguri, pe prietenul său, inculpatul P.E.R.

din București; ulterior au mai avut loc și alte discuții telefonice între

inculpatul P. și persoana interesată de cumpărarea drogurilor, colaboratorul cu

nume de cod l.A.

În urma discuțiilor telefonice, inculpatul P.E.R. a acceptat

să efectueze demersurile necesare pentru a procura drogurile, iar în acord cu

colaboratorul cu nume de cod l.A. au fixat data și locul unde urmau să se

întâlnească pentru stabilirea detaliilor tranzacției.

Astfel, la data de 29 iulie 2008, inculpatul P.E.R. s-a

întâlnit cu colaboratorii desemnați în cauză, în restaurantul M.D. din incinta

Magazinului U. din București, iar în urma discuțiilor purtate s-au înțeles ca a

doua zi să aibă loc tranzacția.

Inculpatul P.E.R. urma să aducă cantitatea de 15 grame

heroină, în schimbul căreia trebuia să primească suma de 2700 lei, iar pentru

plata drogurilor investigatorul sub acoperire desemnat în cauză a înmânat suma

de 2800 lei unuia dintre colaboratori, respectiv l.A., seriile bancnotelor

fiind menționate într-un proces verbal aflat la fila 5 d.u.p.

În ziua de 30 iulie 2008, inculpatul P.E.R. s-a

întâlnit cu colaboratorii în aceeași locație; inculpatul P. a venit însoțit de

către inculpatul S.l. care avea drogurile asupra sa.

Inculpatul S.l. a fost solicitat de inculpatul P. și

o altă persoană cunoscută sub numele M. pentru a procura droguri în vederea

efectuării tranzacției; inculpatul S. a procurat drogurile de la o persoană

cunoscută sub numele de N. pe care nu o poate identifica, după care s-a

întâlnit cu inculpatul P. și împreună au plecat spre locurile de întâlnire.

Deplasarea celor doi inculpați s-a efectuat cu

autoturismul deținut de inculpatul S.l. La locul de întâlnire inculpații și

colaboratorii s-au așezat la o masă în restaurantul menționat, iar după o

scurtă discuție, inculpatul S.l. a înmânat colaboratorului I.C. un săculeț în

care se aflau 3 punguțe din material plastic ce conținea o substanță

pulverulentă.

Săculețul a fost predat de către colaboratorul

investigator sub acoperire, iar acesta l-a predat ofițerului de caz, ulterior

ajungând la procuror. În schimbul conținutului din săculeț, inculpatul P.E.R. a

primit de la colaboratorul l.A. suma de 2700 lei pe care i-a numărat și i-a pus

în buzunarul de la pantalon. Suma de 100 lei ce nu a fost folosită a fost

restituită investigatorului sub acoperire. După efectuarea tranzacției cei doi

inculpați s-au îndreptat spre ieșirea din restaurant, moment în care au

intervenit organele de politie.

La percheziția corporală asupra inculpatului P.E.R. s-a

găsit suma de 2700 lei bancnotele având seriile celor menționate în

procesul-verbal întocmit anterior realizării flagrantului, suma plătită pentru

drogurile primite fiind recuperată.

Potrivit raportului de constatare tehnico - științifică

din 31 iulie 2008 al Laboratorului central de analiză și profil al drogurilor

precursori din cadrul I.G.P.R., substanța pulverulentă din punguțele din

material plastic cu o masă totală de 12,83 grame conține heroină, substanță ce

face parte din tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000.

Drogurile ridicate, respectiv heroina drog de mare

risc, rămasă în urma analizelor de laborator, 12,56 grame, au fost predate la

Camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar,

Statistică și Evidență Operativă (f. 70 d.u.p.).

S-a reținut că, fapta inculpatului P.E.R., care la

data de 30 iulie 2008, fără drept, împreună cu inculpatul S.l., au vândut unui

colaborator desemnat în cauză, contra sumei de 2700 lei, cantitatea de 12,83

grame heroină, drog de mare risc, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Pentru inculpatul S.l., s-a reținut, de asemenea,

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

La individualizarea judiciară a pedepselor, prima

instanță a reținut atitudinea sinceră a inculpaților care au recunoscut și

regretat săvârșirea faptelor.

Pentru inculpatul S.l. s-a mai avut în vedere și

comportamentul bun al acestuia anterior comiterii faptei.

În raport cu aceste criterii, instanța de fond a

reținut circumstanțe atenuante în favoarea fiecărui inculpat și a

individualizat sancțiunile penale aplicate acestora.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul S.l.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie în sensul că în mod greșit s-a reținut de către prima instanță

circumstanțe atenuante în favoarea fiecărui inculpat cu consecința reducerii

pedepsei. Un alt motiv s-a referit la faptul că în mod greșit s-a dispus pentru

inculpatul P.E.R. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.

La termenul de judecată din data de 10 februarie

2009, inculpatul S.l. a declarat că își retrage apelul.

Prin Decizia penală nr. 12/ A din 17 februarie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva

sentinței penale nr. 477 din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de

Tribunalul Argeș, în Dosarul nr. 2838/109/2008.

S-a desființat în parte sentința.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 74 și art.

76 C. pen. pentru fiecare are inculpat.

S-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen. și următoarele pentru inculpatul P.E.R.

S-au majorat pedepsele aplicate inculpaților P.E.R.,

și S.l. la câte 10 ani închisoare.

S-a dispus ca inculpatul P.E.R. să execute 10 ani

închisoare prin privare de libertate, în condițiile prev. de art. 57 C. pen.

S-a dispus ca inculpatul S.l. să execute pedeapsa

rezultantă de 14 închisoare, prin privare de libertate, în condițiile prevăzute

de art. 57 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., s-au

interzis inculpatului P.E.R. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b)

C. pen.

S-a menținut starea de arest preventiv pentru

inculpatul S.l. și s-a dedus în continuare din pedeapsă perioada executată.

Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.

S-a luat act de retragerea apelului inculpatului S.l.

Au fost obligați inculpații la câte 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar,

examinând sentința apelată din punct de vedere al motivelor invocate, în

conformitate cu disp.art. 371 C. proc. pen., a constatat că apelul este fondat.

S-a reținut că situația de fapt, vinovăția

inculpaților și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către aceștia au

fost corect stabilite de către prima instanță în raport cu probele administrate

în cauză.

Astfel, fapta celor doi inculpați care la data de 30

iulie 2008 au vândut unui investigator sub acoperire cantitatea de 12,83 grame

heroină, drog de mare risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a apreciat că în mod greșit prima instanță a

reținut circumstanțe atenuante în favoarea celor doi inculpați, în favoarea

inculpatului P.E.R. prima instanță reținând dispozițiile art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen., iar în favoarea inculpatului S.l. reținând dispozițiile art.

74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Astfel, instanța de apel a reținut că în mod constant

practica judiciară a subliniat faptul că atitudinea infractorului după

săvârșirea infracțiunii, comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului

penal, poate reprezenta o circumstanță atenuantă în favoarea acestuia dacă a

avut un rol important sau determinant la aflarea adevărului în cauza penală în

care este implicat.

În speță, atitudinea sinceră a celor doi inculpați pe

parcursul procesului penal nu are însă relevanța cerută de dispozițiile art. 74

lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a contribuit în mod semnificativ la

stabilirea adevărului în această cauză.

Inculpații au fost surprinși în flagrant atunci când

încercau să vândă droguri unui investigator sub acoperire.

De asemenea, conduita bună a infractorului înainte de

săvârșirea infracțiunii, în sensul prevăzut de art. 74 lit. a) C. proc. pen.,

trebuie să rezulte din probe în circumstanțiere administrate în cauză, și nu numai

din lipsa antecedentelor penale.

S-a apreciat că, în speță, nu există probe relevante

potrivit cărora inculpatul P.E.R. îndeplinește aceste criterii pentru a se

retine în favoarea sa circumstanțe atenuante.

S-a reținut că apelul formulat de către parchet este

fondat și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate

inculpaților.

În mod greșit prima instanță a apreciat că scopul

pedepsei poate fi realizat pentru inculpatul P.E.R. dacă se va dispune

suspendarea sub supraveghere a executării.

Conform dispozițiilor art. 72 C. pen., la

individualizarea judiciară a pedepselor trebuie să se dea eficiență juridică

gradului de pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpați.

În cauză, inculpații au săvârșit o infracțiune deosebit

de gravă, încercând să comercializeze droguri de mare risc.

Prin urmare, scopul pedepsei poate fi realizat pentru

fiecare dintre inculpați în condițiile în care aceasta se va executa prin

privare de libertate în condițiile prevăzute de art. 57 C. pen.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termenul

legal, au declarat recurs inculpații.

Prin recursul declarat de inculpatul P.E.R. au fost

invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 10 și 14

C. proc. pen., susținându-se că motivarea soluției este superficială,

bazându-se pe generalități, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la

înscrisurile în circumstanțiere, care au fost admise ca mijloace de probă și

care se află la dosarul cauzei, precum și cu privire la faptul că pedeapsa aplicată

inculpatului a fost greșit individualizată prin înlăturarea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., reținute de prima

instanță.

Recurentul inculpat S.l., prin motivele de recurs

formulate oral de apărătorul său, a invocat cazul de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei,

în sensul reducerii cuantumului, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor

atenuante reținute de instanța de fond.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs

invocate si din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul inculpatului S.l. este

nefondat, iar recursul inculpatului P.E.R. este fondat.

Solicitarea recurentului inculpat S.l. de reindividualizare

a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, nu poate fi admisă,

întrucât pedeapsa aplicată de instanța de apel este corect individualizată, în

conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și este de natură să realizeze

scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se reducerea acesteia, față de

gradul de pericol social al faptei și starea de recidivă în care a fost

săvârșită, aspect care demonstrează perseverența infracțională a inculpatului.

Criticile privind incidența cazurilor de casare

prevăzute de pct. 9 și 10 C. proc. pen., invocate de inculpatul P.E.R., nu pot

fi reținute, întrucât decizia atacată respectă dispozițiile art. 383 C. proc.

pen., instanța de apel analizând cererile inculpaților, mijloacele de probă și

apărările formulate de aceștia, neexistând nici o neconcordanță între motivarea

soluției și dispozitiv, decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția.

Înalta Curte constată însă că instanța de apel nu a

făcut o justă individualizare a pedepsei inculpatului P.E.R., în raport cu

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., sub acest aspect decizia fiind supusă

casării în baza art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Astfel, potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen.,

de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului, de împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă,

care prezintă pericol social ridicat, nu poate înlătura reținerea

circumstanțelor atenuante, acolo unde acestea există și pot fi reținute.

Având în vedere datele referitoare la persoana

inculpatului P.E.R., astfel cum rezultă din Referatul de evaluare întocmit de

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București (filele 86-60 dos.

inst. fond), faptul că după punerea sa în libertate inculpatul a avut o

atitudine corectă în societate, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că

s-a încadrat în muncă și așteaptă un copil, Înalta Curte apreciază că se impune

reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74

alin. (2) C. pen., dându-se eficiență dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen.

Cât privește stabilirea modalității de executare a

pedepsei, Înalta Curte are în vedere că atingerea dublului scop, preventiv și

educativ al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de

asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială

a autorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa, pe de altă

parte.

Fată de circumstanțele reale ale comiterii

infracțiunii, Înalta Curte apreciază că scopul educativ și preventiv al

pedepsei aplicate inculpatului P.E.R. poate fi atins numai prin executarea

acesteia în regim privativ de libertate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza

art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.l. împotriva Deciziei penale nr.

12/ A din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, iar în baza art. 385 alin. (1) pct. 2 lit. d) C.

proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.E.R.

Se va casa decizia penală atacată, numai sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.E.R., pe care o va reduce de la 10

ani închisoare la 7 ani închisoare, prin reținerea circumstanței atenuante

prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei

penale atacate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.l.,

perioada executată de la 12 martie 2004, la 1 aprilie 2005 și durata reținerii

și a arestării preventive în prezenta cauză de la 30 iulie 2008, la 29

octombrie 2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul

inculpat S.l. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform

dispozitivului, iar conform dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului inculpatului P.E.R. rămân în

sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.l. împotriva Deciziei penale nr. 12/ A din 17 februarie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Admite recursul declarat de inculpatul P.E.R. împotriva

aceleiași decizii penale.

Casează decizia penală atacată, numai sub aspectul

cuantumului pedepsei aplicate inculpatului P.E.R., pe care o reduce de la 10

ani închisoare la 7 ani închisoare, prin reținerea circumstanței atenuante

prev. de art. 74 alin. (2) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale

atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.l.,

perioada executată de la 12 martie 2004, la 1 aprilie 2005 și durata reținerii

și a arestării preventive în prezenta cauză de la 30 iulie 2008, la 29

octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat S.l. la plata sumei de 700

lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2009.