ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3346/2009

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 446 din 28 octombrie 2008, Tribunalul Argeș, a condamnat pe inculpata T.I.A. la: - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000, republicată, art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. b) C. pen.; - 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. d) C. pen. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 86 1 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate și a fixat termen de încercare de 6 ani conform art. 86 2 C. pen. A instituit în sarcina inculpatei măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la lit. a), a obligat pe inculpată să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta. A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată a inculpatei în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2473/109/2008 din data de 08 iulie 2008 al Tribunalului Argeș, dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu 07 iulie 2008 și până la data punerii efective în libertate În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000. republicată a dispus confiscarea cantității de 6,83 grame heroină aflate la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar, precum și a sumei de 100 RON de la inculpată A obligat inculpata la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, în esență, că în ziua de 24 iunie 2008 inculpata s-a deplasat din Municipiul București în Municipiul Pitești, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire, cu numele de cod A.F.

(P.) căruia i-a vândut două doze de heroină, primind în schimb suma de 100 RON, iar ulterior, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 07 iulie 2008, inculpata i-a mai vândut investigatorului sub acoperire un număr de 10 doze de heroină, primind suma de 600 RON. A mai reținut instanța că la momentul intervenției organelor de cercetare, la data de 07 iulie 2008 inculpata avea în mâna dreaptă nouă doze de heroină, iar sub scaunul din dreapta față al autoturismului proprietatea sa, s-a mai găsit o doză de heroină. Audiată fiind, inculpata a precizat că mai deținea în vederea consumului propriu, la domiciliu, cantitatea de 5 grame heroină. Conform raportului de constatare tehnico-științifică cele 10 doze cumpărate de investigatorul sub acoperire, de la inculpată, cântăreau 1,80 grame și conțineau heroină, ca de altfel și dozele de drog cântărind 1,51 grame identificate asupra inculpatei cât și în autoturismul acesteia.

Același tip de drog de mare risc s-a constatat a fi și substanța identificată la percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatei unde s-a găsit o cantitate de 3,90 grame. Conform declarației inculpatei, heroina găsită asupra sa și în domiciliu, era destinată consumului propriu și a fost procurată de la o persoană din București pe care o cunoștea sub numele de „A.”. Instanța de fond a mai reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 față de împrejurarea că la data de 14 august 2008 inculpata a denunțat și facilitat prinderea în flagrant a numitei V.E., care comercializa droguri în București, aceasta fiind cercetată în stare de arest preventiv în Dosarul nr. 1057/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T.

- Biroul Teritorial București. După aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și reținerea în favoarea inculpatei a dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., prima instanță a aplicat inculpatei pedepse situate sub limita minimă prevăzută de textul incriminator. Împotriva sentinței penale pronunțată de prima instanță au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpata T.I.A. În apelul său inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia. Parchetul a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., executarea pedepsei în regim de detenție și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unora din drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Curtea de Apel Pitești prin Decizia penală nr. 25/A din 17 martie 2009 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș împotriva Sentinței penale nr. 446 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 2889/109/2008. A desființat în parte, sentința și rejudecând cauza a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) pe o perioadă de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 lit. a), c) și art. 76 lit. b) C. pen.

A contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu executare prin privare de libertate prevăzută de art. 57 C. pen., și pedeapsa complementară. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. A menținut în rest dispozițiile sentinței. A respins ca nefondat, apelul inculpatei T.I.A. și a obligat pe inculpată la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare statului. Instanța de apel a constatat, că prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe baza unor probe legal administrate și corect interpretate, apreciind însă că prin aplicarea unor pedepse reduse ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen.

nu s-a avut în vedere gravitatea infracțiunilor comise și nici dispozițiile art. 52 C. pen. S-a concluzionat în sensul că se impunea ca executarea pedepsei rezultante să aibă loc în condiții privative de libertate și să-i fie aplicată inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de art. 64 C. pen. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpata, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând în esență, criticile invocate în apel și a susținut că în mod greșit instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante reținute de prima instanță în favoarea inculpatei și a dispus ca executarea pedepsei să se facă prin privarea de libertate a acesteia.

Inculpata recurentă a solicitat, prin apărătorul său, reducerea pedepselor și aplicarea în principal a dispozițiilor art. 81 C. pen. iar în subsidiar a prevederilor art. 86 7 C. pen. Recursul declarat de inculpată nu este întemeiat. Susținerea acesteia în sensul că instanța de apel a înlăturat circumstanțele atenuante reținute de prima instanță, care au permis coborârea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de textul încriminator, nu este reală. Potrivit dispozitivului deciziei penale recurate cuantumul pedepselor stabilite de instanța de fond a fost menținut ca de altfel și pedeapsa principală rezultantă aplicată, de 3 ani închisoare, modificându-se doar modalitatea de executare în sensul aplicării art. 57 C. pen.

Este evident așadar că instanța de apel a menținut circumstanțele atenuante recunoscute de prima instanță și a apreciat justificat, că în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în speță se impunea privarea de libertate a inculpatei. Acordând eficiența cuvenită tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. instanța de apel a ajuns la o concluzie corectă, în sensul că scopul preventiv al pedepsei dar și cel coercitiv astfel cum au fost avute în vedere de legiuitor în art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei de către inculpată în regim de detenție. Așa fiind cererea inculpatei de a se dispune în principal suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în subsidiar aplicarea dispozițiilor art. 86 7 C. pen.

nu poate fi primită, astfel că recursul declarat de aceasta apare ca nefondat și va fi respins ca atare potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 25/A din 17 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.