ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1688/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1688/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de țață:

Prin sentința

penală nr. 156 din 11 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 modificată a fost condamnată inculpata T.M. la pedeapsa de 3

ani închisoare.

În baza art. 86

5

alin. (1) C. pen. rap. la art. 85 alin. (1)

C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

de un an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 522/2006

a Tribunalul Dolj definitivă prin Decizia penală nr. 723 din 28 februarie 2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), C. pen. s-a dispus contopirea

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată în cauza de față, cu pedeapsa de un an

închisoare, menționată mai sus, astfel încât inculpata va executa pedeapsa cea

mai grea, de 3 ani închisoare.

S-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a,

lit. b) și c), C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei de 3 ani închisoare, pe durata termenului de încercare,

care se compune din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval

stabilit de instanță de 5 ani, respectiv 8 ani, care se calculează de la

rămânere a definitivă a hotărârii anterioare, respectiv de la 28 februarie

2008.

S-a dispus ca inculpata, pe durata termenului de încercare, să se

supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

lit. a) – d) C.

pen., respectiv, să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunțe, în prealabil

orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care

depășește 8 zile, precum și întoarcerea;să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate

mijloacele de existență.

S-a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen.

S-au aplicat disp. art. 71 alin. ultim C. pen., cu privire la

suspendarea pedepsei accesonl.

Au fost admisă în parte acțiunile civile formulate de M.I. și M.M. și

obligată inculpata la plata sumei de 1500 euro sau echivalentul în lei la data

plății către M.M., 1000 lei daune morale către M.I. și 1000 lei daune morale

către M.M.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 500 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu, care

va fi suportat din fondurile M.J.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, nr. 1/P din 18

decembrie 2008, a fost trimisă în judecată inculpata T.M., de profesie avocat,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, combinat cu art.

257 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanței, s-a reținut următoarea situație de

fapt:

Inculpata T.M., în calitate de avocat în cadrul Baroului București, a

avut în întrevedere în primăvara anului 2006, cu martorul M.I. la Judecătoria

Craiova, având ca finalitate angajarea acesteia ca avocat într-un litigiu

civil, în care M.I. era parte, precum și în alte cauze civile sau penale care

s-au pe rolul instanțelor în perioada următoarea și care pnveau aceeași

persoană.

Pe rolul Tribunalului Dolj a fost înregistrat în anul 2008, la secția

pentru minori și familie, Dosarul nr. 11062/63/2007, care a avut ca obiect

judecarea recursului formulat de recurenții pârâți M.I. și M.M., împotriva

sentinței civile nr. 12546/2004, în contradictoriu cu contestatorul M.M. (prin

contestați a la executare M.M. solicitase instanței partajarea apartamentului

proprietate comună a numiților M.I. și I., situat în Craiova).

Între M.I. și I. pe de o parte, și inculpata T.M. în calitate de

avocat, s-a încheiat contractul de asistență juridică nr. 19 din 13 septembrie

2007, prin care aceasta urma să-i asiste și reprezinte în instanță în cauza de

mai sus.

Întrucât exista posibilitatea pierderii apartamentului, soții M.I. și I.,

persoane în vârstă, s-au consultat cu fiul acestora M.M. la întoarcerea din Spania

în luna mai 2007 și au hotărât să consulte un avocat, fiind recomandată în

acest sens inculpata T.M., pe care M.M. a contactat-o telefonic, iar prima

întâlnire între cei doi a avut loc în luna mai 2007, la Judecătoria Craiova

(între M.I. și I. pe de o parte și M.M. și S. pe de altă parte, se perfectase

un înscris sub semnătură privată în anul 1990, care confirma împrejurarea că

aceștia din urmă au împrumutat părinților suma de 100.000 lei pentru

achiziționarea apartamentului și s-a convenit ca în situația imposibilității

restituirii sumei împrumutate, imobilul să revină soților M.M. și S.).

Inculpata a studiat documentele care i-au puse la dispoziție de către M.M.

și i-a învederat acestuia posibilitatea formulării unei cereri de intervenție

în cauza menționată mai sus, pe care aceasta o va întocmi și depune la dosarul

aflat pe rolul Tribunalului Dolj.

Documentele au fost lăsate inculpatei pentru a fi folosite în instanță

și s-a convenit ca aceasta să-l asiste și reprezinte pe M.M., în calitate de

intervenient, în aceeași împrejurarea inculpata precizând că va studia acele

documente împreună cu o prietenă a sa care este judecător, pentru care a

solicitat și primit suma de 500 lei, motivând că acea prietenă o va ajuta să

parcurgă toate demersurile necesare derulării în bune condiții a procesului.

De asemenea, s-a stabilit cu titlu de onorariu de avocat, suma de 2000

lei înscrisă în contractul de asistență din 28 iunie 2007, dată la care a fost

plătită suma de 700 lei, iar diferența urma să fie achitată ulterior.

În cursul lunii iunie 2007, M.M. a fost contactat telefonic de

inculpată, care i-a solicitat să se întâlnească la Judecătoria Craiova,

împrejurare în care aceasta i-a pretins suma de 1500 euro, cu precizarea că

banii sunt destinați judecătorilor care făceau parte din completul de judecată

ce instrument a Dosarul nr. 11062/63/2007, aflat pe rolul Tribunalului Dolj,

iar pentru a forma convingerea clientului său care are influență asupra

judecătorilor, inculpata a menționat că a stat de vorbă cu aceștia și că se va

da câștig de cauză părinților săi, numai dacă se va plăti suma solicitată.

Se reține de asemenea că M.M. a refuzat inițial propunerea inculpatei,

însă aceasta a menționat că a făcut promisiunea judecătorilor și că soluția

prezentată de aceasta este singura cale de a câștiga procesul.

M.M. a fost de acord,însă a menționat că nu deține suma solicitată, iar

în perioada următoare, inculpata I-a contactat telefonic de mai multe ori,

interesându-se dacă a făcut rost de bani și făcând precizarea că a discutat cu

judecătorii care făceau parte din complet, recomandându-l pe denunțător ca

fiind o rudă a ei și că în situația în care nu va remite banii, va da dovadă de

neseriozitate.

La interval de câteva zile, inculpata și M.M. s-au întâlnit la

Judecătoria Craiova, împrejurarea în care aceasta a confirmat că a vorbit cu

judecătorii și că ar fi de acord să primească numai suma de 1000 euro, din cei

1500 euro, care ar fi fost pretinși inițial.

În cursul lunii iunie 2007, M.M. a înmânat inculpatei suma de 500 euro

la Judecătoria Craiova în prezența martorului B.C., iar spre sfârșitul

aceleiași luni, în aceeași locație și în prezența aceluiași martor, i-a înmânat

o altă tranșă de 500 euro (această sumă de bani a fost împrumutată de M.M. de

la martorul T.F., căruia i-a explicat în momentul în care i-a solicitat

împrumutul, destinația acesteia, suma de bani fiind dată denunțătorului de

către martor la Colegiul Național F.B., unde acesta din urmă este angajat ca

administrator, iar ulterior, restituită de denunțător în cursul lunii octombrie

2007, în urma vânzării unui tractor).

Sub îndrumarea inculpatei M.M. a depus la dosarul Tribunalului Dolj,

cererea de intervenție, solicitând un nou termen la insistențele inculpatei,

care a motivat că mai are nevoie de timp pentru "a aranja dosarul cu

judecătorii".

În cursul lunii august 2007, inculpata I-a contactat din nou,

telefonic, pe M.M., cu care s-a întâlnit în zona P. din cartierul Valea Roșie,

solicitându-i și restul de 500 euro, din suma pretinsă inițial de 1500 euro,

motivând din nou că suma de 1000 euro, remisă până în acel moment

judecătorilor, este insuficientă, întrucât "magistrații din Craiova sunt

cei mai corupți din toată România, aceasta fiind singura modalitate de a obține

dreptatea".

În aceeași împrejurare inculpata a discutat cu M.M. despre

posibilitatea deplasării la domiciliul părinților săi în comuna Drăgotești, sat

Buzduc, pentru a vedea un teren și un spațiu cu destinația de magazin, ce făcea

obiectul altui dosar civil în care era parte M.I.

Ca urmare, inculpata împreună cu M.M. și martorul B.C., s-au deplasat

împreună cu autoturismul acestuia din urmă în comuna Drăgotești, ocazie cu care

a fost înmânată inculpatei suma de 500 euro, împrumutată de la martorul B.C.

În locuința numiților M.I. și I., inculpata a afirmat din nou că suma

de 500 euro, pretinsă ulterior, a fost solicitată de către judecători pentru a

pronunța o soluție favorabilă, la această discuție, fiind prezent și martorul S.G.,

care a confirmat susținerile de mai sus, cu precizarea că se afla la o distanță

de 1 m de locul în care s-a purtat discuția dintre inculpată și membrii

familiei M.

Același martor a arătat că pentru a face rost de bani, familia M. a

vândut mai multe unelte agricole și s-au împrumutat de sume de bani la două

persoane.

La data de 14 septembrie 2007, Tribunalul Dolj a respins recursul

declarat de M.I. și cererea de intervenție formulată de M.M. și M.I., moment în

care M.M. a realizat că judecătorii care au făcute parte din completul de judecată,

nu au solicitat nici o sumă de bani așa cum preciza se anterior inculpata.

Ca urmare, la data de 13 decembrie 2007, M.M. a formulat plângere

împotriva inculpatei la sediul ANICADO Organizație Nonguvemamentală, iar

ulterior, inculpata s-a prezentat la sediul acestei organizații și a recunoscut

în prezenta martorului N.M., că ar fi primit de la M.M. sumele de 1500 euro și

respectiv 2050 lei.

În faza de cercetarea judecătorească s-a luat declarație inculpatei în

condițiile prevăzute de lege, respectiv art. 70 C. proc. pen., aducându-ise la cunoștință

dreptul de a nu face nici o declarație și atrăgându-i-se atenția că aceea ce

declară poate fi folosit și împotriva sa. Inculpata a consimțit să dea o

declarație în faza de cercetare judecătorească, arătând că nu recunoaște

săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, întrucât

denunțătorii M.I. și M.M., au fost clienții acesteia în calitate de avocat,

încheind 5 sau 6 contracte de asistență juridică, în care s-au plătit sume cu

titlu de onorariu de avocat pentru care s-au eliberat chitanțe, iar la data de

30 noiembrie 2007, fiica denunțătorului M.l. i-a reproșat faptul că ar fi

primit de \a cealaltă parte din dosarul civil în care tatăl său era parte,

respectiv numitul M. Suma de 1000 DOLARI SUA. Inculpata a relatat că a negat

acest aspect și a precizat că nu a pretins niciodată de la denunțător vreo sumă

de ban- pentru a interveni în obținerea unei soluții favorabile în dosarele în

care aceștia erau părți și nici nu Ie-a spus că i-ar cunoaște pe judecătorii

care au făcut parte din completul de judecată, iar la discuțiile pe care Ie-a

avut cu denunțătorii, nu a asistat vreo altă persoană, așa cum s-a susținut. A

precizat de asemenea că M.M., care trebuia să-i achite onorariul de avocat de

1500 lei stabili a venit cu o bancnotă de 500 euro și întrucât era deteriorată,

inculpata a refuzat primirea acesteia iar în aceeași zi denunțătorul s-a

reîntors cu contravaloarea în lei pe care a înmânat-o inculpatei. în aceeași

declarație, inculpata a arătat că la data de 4 decembrie 2007, a fost sunată de

numitul N.M. și invitată de sediul ANICADO, precizând că s-a formulat un denunț

împotriva acesteia, motiv pentru care s-a deplasat la sediul acestei

organizații, unde i s-a solicitat restituirea către denunțător a sumei de

5.000.000 lei vechi, pe care îi primise cu titu de onorariu Aceeași solicitare

de restituire a banilor, conform declarației inculpatei, a fost formulată în

cursul aceleiași luni, decembrie 2907, de către denunțătorul M.M., însă arată

că nu a restituit suma pentru că nu a dispus de aceasta.

Inculpata a menționat și faptul că a fost invitată de familia lui M. la

locuința acestora din comuna Drâgotești unde s-a deplasat cu un autoturism

conaus de martorul B., fără a sesiza prezența unei ale persoane în gospodăria

numiților M.I. și I. Cu aceea ocazie, M.I. i-a oferit produse alimentare, dar

nu a discutat despre procesul care se afla pe rolul Tribunalului Dolj sau

despre vreo sumă de ban, și despre magazinul pe care aceștia î! aveau în curtea

locuinței.

De asemenea, au fost audiați în faza de cercetare judecătorească,

denunțătorul M.I. și martorii N.M., M.I., P.J., S.G.,T.F., M.I.

Denunțătorul M.I. a menținui declarația dată în faza de urmărire penală

și a arătat că a înmânat inculpatei, în diverse ocazii, mai multe sume ele

bani, respectiv 200 lei și 500 lei, iar fiul său M.M., la solicitarea

inculpatei i-a dat suma de 1500 euro, cu precizarea că inculpata a declarat în

locuința acestora din comuna Drăgotești, că îi cunoaște pe judecători și că

urmează "să-i plătească pentru a judeca procesul favorabil".

Denunțătorul a menționat că solicită de la inculpată, sumele indicate

în cererea scrisă depuse la dosarul cauzei, respectiv 2500 lei daune materiale

șl 5000 lei daune morale.

Martorul N.M. a declarat de asemenea că își menține declarația dată în

faza de urmărire penală, învederând că numiții M.I. și M.M., au venit la sediui

ANICADO pe la începutul lunii decembrie 2007, împreună cu martora P.J.,

relatându-i că inculpata, în calitate de avocat, ia solicitat suma de 1500 euro

pentru a formula o cerere de intervenție și a interveni la completul de

judecată, pentru soluționarea favorabilă a cauzei, iar ulterior, în discuția pe

care a avut-o cu inculpata, aceasta, după ce a citit denunțul fonnuiat de M.I. și

M.M., cu privire ia sumele ce i-au fost date, a spus "da, recunosc"

și că este de acord să restituie numitului M.M., suma de 1500 euro, întrucât

celelalte sume fuseseră achitate cu titlu de onorariu avocat.

Și martora M.I., audiată în mod nemijlocit de către instanță, a relatat

că inculpata, în locuința acestora din comuna Drăgotești, sat Buzduc, a spus că

are nevoie de o sumă de bani pentru "a-i scăpa de proces" menționând

totodată că au vândut mai multe utilaje pentru a face rost de bani.

P.J. audiată în calitate de martor, a arătat că aceasta i-a condus pe

denunțătorii M.M., M.I. la sediul ANICADO, unde au discutat cu numitul N.M. și

au redactat un denunț împotriva inculpatei, iar ulterior a auzit discuția care

a avut loc între inculpată și N.M., despre suma de bani și despre faptul că

inculpata ar fi spus că va da bani completului de judecată, împrejurare în care

inculpata a spus "promit că o să i-au legătura cu părțile și o să trec pe

la dumneavoastră", fără a nega acuzațiile care i se aduceau.

De asemenea, martorul S.G. a fost audiat de către instanță și a

menționat că asistat la discuția care a avut loc între incul pată și membri

familiei M. Cu precizarea că în momentul respectiv era prezent și martorul B.,

împrejurare în care inculpata Ie-a spus acestora că este nevoie de suma de 1500

euro, pentru a da completului de judecată.

În calitate de martori au fost audiați în faza de cercetare

judecătorească și numiții T.F. și, respectiv M.I., primul relatând că a

împrumutat pe M.M., cu suma de 500 euro și că acesta din urmă i-a spus ca banii

erau solicitați de către inculpată pentru a fi dați completului de judecată,

iar martorul M.I. a arătat că a cumpărat de la M.I., în urma unui anunț apărut

în ziar, un tractor.

Martorul B.C. a fost citat de către instanță însă nu a fost audiat în

mod nemijlocit deoarece locuiește în Spania, având un contract de muncă, astfel

încât organul de urmărire penală a comunicat instanței la 8 iulie 2009,

declarația martorului dată în fața procurorului ia data de 7 iulie 2009, la

solicitarea acestuia din urmă, din care rezultă că denunțătorul M.M. i-a spus

că inculpata T.M. i-a solicitat suma de 1500 euro, pentru a interveni la

judecătorii care soluționau o cauză civilă, în care denunțătorul formulase o

cerere de intervenție și a împrumutat acestuia suma de 500 euro, iar ulterior,

s-a deplasat cu autoturismul în care se afla M.M. și inculpata, în comuna

Drăgotești, împrejurare în care a avut loc o discuție între inculpată și

membrii familiei M., inculpata precizând că suma de 1500 euro solicitată sunt

pentru judecătorii care fac parte din completul de judecată. Martorul a arătat

că în locuința familiei M. se afla în acel moment și numitul S.G., astfel încât

susținerea inculpatei în sensul că la discuțiile pe care Ie-a avut cu

denunțătorii, nu au asistai alte persoane, este neîntemeiată.

În drept, fapta reținuiă în sarcina inculpatei așa cum a fost descrisă

mai sus constând în aceea câ. în calitate de avocat, a pretins de la numitul M.M.

suma de 1500 lei, pentru a fi remisă judecătorilor ce soluționau cauza civilă

în care acestea avea calitatea de intervenient, lăsând să se creadă că are influență

asupra acestora și îi poate determina sa pronunțe o hotărâre favorabilă,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență,

prevăzuta de art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, combinata cu art. 257

alin. (1) C. pen.

Apărarea inculpatei in sensul că iu a pretins niciodată de la

denunțător vreo sumă de ban pentru a fi dată judecătorilor, singurele sume

primite fima cu titlu de onorariu de avocat este infirmată de probele

administraie în cauză și menționate mai sus, respectiv declarațiile

denunțătorilor M.M. și M.I., declarațiile martorilor de mai sus, probe din

conținutul cărora rezultă cu certitudine ca inculpata a pretins și primit suma

de 1500 euro și a promis că va interveni pe lângă judecătorii care făceau parte

din completul de judecata, pentru obținerea unei soluții favorabile denunțatei.

De altfel, în raport de dispozițiile codului nostru de procedură penală

declarațiile unui inculpat au valoare probantă condiționată de existența altor

probe care să confirme veracitatea lor și ca urmare, declarația unui inculpat,

indiferent de conținutul acesteia, fără a fi susținută de alte probe nu poate

sta în mod singular la baza unei hotărâri de achitate sau de condamnare.

În ceea ce privește declarațiile martorilor, deși inculpata a învederat

că aceștia au relatat o faptă inexistentă, instanța apreciază că declarațiile

acesteia au fost sincere, conform realității percepute de către aceștia. În condițiile

in care atât în faza de urmărire penală, cât și ulterior în faza de cercetare

judecătorească, au relatat aceeași stare de fapt, fără retractări și fără

modificări, iar împotriva acestora nu s-a formulat o plângere și nu s-au

efectuat cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă.

Cu privire la infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în

judecată, menționăm că elementul material al infracțiunii de trafic de

influentă, constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase, ori în acceptarea

de promisiuni sau daruri, cu mențiunea că și în situația în care făptuitorul

realizează elementul material al infracțiunii în mai multe modalități,

respectiv atât prin pretinderea unei sume de bani, cât și prin primirea

ulterioară a sumei pretinse, ca în cauza de față, traficul de influență nu-și

pierde caracterul unitar, nefiind astfel aplicabile dispozițiile art. 41 C.

pen., referitoare la infracțiunea continuată.

Pentru existența acestei infracțiuni, este necesar ca inculpatul să

aibă influentă sau să lase să se creadă că are influență asupra unui

funcționar, respectiv trebuie să creeze falsa credință că s-ar bucura de

această trecere.

Or, în cauza de față, inculpata prin afirmațiile efectuate în mai multe

împrejurări, atât în prezența denunțătorilor, cât și în prezența membrilor

familiei acestora și a martorilor B.C. și S.G. A creat denunțătorilor credința

că s-ar bucura de trecere pe lângă judecătorii care făceau parte din completul

de judecată, pentru existența infracțiunii neinteresând dacă s-a precizat sau

nu numele persoanei asupra căreia un inculpat are sau lasă să se creadă că are

influență, fiind suficient să-l determine numai prin calitate.

Ceea ce interesează pentru existenta infracțiunii, este ca influența

reală sau presupusă a unui inculpat să fi constituit pentru persoana interesată

motivul determinant al tranzacției, aspect care a fost dovedit și în cauza de

față.

De asemenea, pentru existenta infracțiunii ne interesează dacă

intervenția promisă a avut sau nu loc și nici dacă prin intervenție s-a urmărit

efectuarea unui act legal sau unui act ilegal, fiind suficient, așa cum s-a

întâmplat și în cauza de față, ca folosul să fi fost pretins sau primit în

scopul de a-i determina pe judecători în sensul celor dorite de persoana

interesată.

Ca urmare, aprecierea dată de instanță probelor administrate în cauză,

referitor la săvârșirea de trafic de influență de către inculpată,

împrejurările descrise mai sus, este conformă criteriilor de evaluare a

probelor, reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se

considera că s-ar fi încălcat vreunul din principiile instituite în această

materie prin dispozițiile art. 1 - 4 C. proc. pen., art 52 C. proc. pen. și

art. 62 - 68

1

C. proc. pen.

În consecință fiind dovedită vinovăția inculpatei pentru infracțiunea

de trafic de influenta, se va dispune condamnarea acesteia, iar în procesul de

individualizare a pedepsei ce se va aplica, se vor avea în vedere. în

totalitate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., care se referă atât la

pericolul social concret al faptei săvârșite dat de împrejurările și

modalitatea de săvârșire, cât și la circumstanțele personale ale inculpatei.

Astfel, se vor avea în vedere așa cum am arătat, circumstanțele și împrejurările

în care feota a fost săvârșită, gravitatea unei astfel cie infracțiuni care are

ca obiect juridic relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a

atribuțiilor de serviciu, fără a se ignora în cadrul procesului de

individualizare a pedepsei, împrejurarea că inculpata a mai fost condamnată

anterior, prin sentința penală nr. 522/2006 a Tribunalul Dolj. Definitivă prin Decizia

penală nr. 723 din 28 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru o infracțiune de același gen, ceea ce relevă perseverența infracțională

a acesteia, astfei încât, condamnarea ia o pedeapsă în cuantum de 3 ani

închisoare în cauza de față, apare ca fiind justificată pentru atingerea

scopului educativ ai pedepsei și prevenția generală.

Întrucât din actele existente la dosar, rezultă așa cum s-a arătat că

inculpata a săvârșit anterior o infracțiune fiind condamnată ia o pedeapsă ce 1

an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, hotărârea de

condamnare anterioară rămânând definitivă la data de 28 februarie 2008, iar

infracțiunea din cauza de față îiind săvârșită înainte de rămânerea definitivă

a hotărârii anterioare, se constată incidența dispoz. art. 86

5

alin.

(1) C. pen., rap. la art. 85 alin. C. pen., referitoare la anularea suspendării

sub supraveghere a executării pedepsei pentru infracțiunea săvârșită anterior

și a dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, prevăzută de art.

33 lit. a) C. pen.

Ca urmare, se va dispune anularea suspendării sub supraveghere a

executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală

nr. 522/2006 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 723/2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen., art.

34 lit. b) C. pen., se va dispune contopirea pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată în cauza de față. cu pedeapsa aplicată anterior de 1 an închisoare,

astfei încât inculpata va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani

închisoare.

Se va aplica inculpatei peoeapsa accesorie, constând în interzicerea

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a lit. b) și c) C. pen., pe

durata prevăzută de art. 71 C. pen. (în raport de infracțiunea săvârșită de

inculpată și împrejurarea că anterior a mai fost condamnată pentru o

infracțiune de același gen se apreciază că se impune aplicarea cu titlu de

pedeapsă accesorie a interzicerii dreptului de a exercita profesia de avocat,

profesie de care aceasta s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de influență, însă se apreciază că nu se justifică interzicerea drepturilor

sale electorale pe durata executării pedepsei întrucât este în măsură să

aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu

privire la alegerea corpului legislativ, în raport și de practica C.E.D.O.).

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate în cauza de

față,se apreciază însă că instanța trebuie să aibă în vedere în totalitate

împrejurările cauze și datele referitoare la persoana inculpatei.

Deși un indiciu deosebit de relevant a! periculozității persoanei unui

infractor îl constituie atitudinea sa din trecut față de exigențele legii

penale, neputându-se face abstracție la individualizarea pedepsei și stabilirea

modalității de executare de existența unor astfel de antecedente, în cauza de

față se apreciază a proceda în sensul executării în regim de detenție a

pedepsei de către inculpată, ar însemna ca aceasta să nu-și atingă finalitatea

înscrisă în art. 52 C. pen. (se are în vedere în principal împrejurarea că

inculpata are în întreținere o minoră în vârstă de cca. 7 ani, cu o stare de

sănătate fragilă, fiind de astfel singurul întreținător ai minorei).

Această împrejurarea menționată mai sus. precum și vârsta inculpatei,

faptul că în prezent a fost exclusă din cadrul Baroului București, nemaiputând

profesa în calitate de avocat, formează convingerea instanței că scopul

pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, ceea ce de altfel

constituie factorul determinant pentru a se dispune suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei (legea nu arată care sunt acele elemente

care formează convingerea instanței în sensul că scopul unei pedepse poate fi

atins și fără executarea acesteia, în afara condițiilor înscrise distinct în

art. 861 C. pen., astfel încât considerăm că numai gravitatea unei infracțiuni,

reflectată de altfel în cuantumul pedepsei aplicate și existenta unor

antecedente penale nu sunt suficiente pentru a aprecia scopul unei pedepse

poate fi atins numai prin executarea acesteia în regim de detenție).

Instanța consideră, așadar, că trebuie să se aibă în vedere la formarea

unei convingeri ecrecte cu privire la aptitudinea unui inculpat de a avea în

viiter o comportare bună, chiar fără executarea pedepsei, nu numai gravitatea

faptei și trecutul inculpatului, cât și mediu în care trăiește, modul de

comportare în familie, astfel încât, în cauza de față, se apreciază că

suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatei, apare ca fiind

legitimă.

În raport de aceste considerente, se va dispune în baza art. 86

1

C. pen. suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare,

pe durata termenului de încercare, care se va compune din durata pedepsei

aplicate la care se va adăuga un interval stabilit de instanță de 5 ani,

respectiv 8 ani, care se va calcula de la rămânerea definitivă a hotărârii

anterioare, respectiv de la 28 februarie 2008.

Se va dispune ca inculpata, pe durata termenului de încercare, să se

supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 86

3

lit. a) – d) C.

pen. respectiv, să se prezinte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dolj; să anunțe în prealabil la

orice schimbare de domiciliu, reședința sau lucuinta ș« cuce deplasare care

depășește 8 zile, precum și "ntoarcerea.sâ comunice și să justifice

schimbarea locului de muncă; sa comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele de existența.

Se va atrage atenția inculpatei asupra dispoz. art. 864 C. pen.,

referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în

cazul sa ieșirii în cursui termenului de încercare, a unei noi infracțiuni, sau

în situația ne:ndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere

prevăzuve de lege și menționate mai sus.

De asemenea, se va aplicarea dispoz. art. 71 alin. ultim cod penal,

referitoare la suspendarea executăm pedepsei accesorii pe durata suspendării sub

supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că denunțătorii

M.I. și M.M., au solicitat instanței prin cererea depusă la dosarul cauzei, la

14 mai 2009, obligarea inculpatului la plata unor sume ce bani, respectiv M.M. a

solicitat obligarea la suma de 10.000 lei daune materiale și 5.000 lei daune

morale, iar M.I. Suma de 2500 lei daune materiale și 5000 lei daune morale, cu

precizarea că sumele respective reprezintă bani care au fost dați inculpatei

pentru a susține procesele și pentru a interveni la instanță precum și foloasele

necuvenite, precum și daunele materiale provocate de scoaterea la licitație a

patronatului și vânzarea magazinului, a anexelor gospodărești și a terenului,

menționate în contractul de vânzare cumpărare și certificatul de moștenitor

depuse la dosarul cauzei.

În raport de dispozițiile legii procesual penale și a Legii speciale

nr. 78/2000 aplicabilă în cauză, instanța apreciază că se impune admiterea în

parte acțiunilor formulate de M.I. și M.M. și restituirea de către denunțătorul

M.M. a sumei de 1500 euro sau echivalentul în lei la data plății, precum și

obligarea inculpatei către denunțătorii M.I. și M.M., a sumei de câte 1000 lei

cu de daune morale, întrucât o infracțiune de natura ceiei reținute în sarcina

inculpatei, este de natură să cauzeze un prejudiciu moral care, în cuantumul

menționat mai sus, apare ca fiind justificat (celelalte sume solicitate de

către denunțător în cererea scrisă depusă la dosarul cauzei, nu au fost

dovedite sau nu au legătură cu cauza de față, inculpata fiind trimisă în

judecată pentru săvârșirea unei singure infracțiuni de trafic de influența in

împrejurările descrise mai sus).

Împotriva acestei sentințe ac decorat recurs Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție D N.A. - Serviciul Teritorial Craiova. Inculpata T.M.

și denunțători M.M. și M.I.

Parchetul a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei, atât

în ce privește cuantumul.câî și modalitatea de executare. Susținându-se că

pedeapsa aplicată inculpatei nu a ținut cont de circumstanțele reale ale

infracțiunii deduse judecății și de circumstanțele personale ale inculpatei.

Oral, cu ocazia dezbaterilor,s-a invocat și cazul de casare prev. de

art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen. în sensul înlăturării

dispoziției instanței prin care denunțătorilor li s-au acordat daune morale.

Inculpata a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Denunțătorii M.M. și M.I. au invocat cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 10 și 18 C. proc. pen., susținând că instanța de fond nu a soluționat

cererea lor de condamnare a inculpatei la pedeapsa închisorii cu executare în

regim de detenție și nu Ie-a acordat daunele materiale și morale în

cuantumurile solicitate; de asemenea,nu a menționat în hotărâre adresele

denunțătorilor, ceea ce îi va pune în imposibilitate de a o executa.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a

cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385

9

pct. 14, 17

1

și 18 C. proc. pen, Înalta Curte reține următoarele:

În ce privește situația de fapt și vinovăția inculpatei, acestea au

fost în mod corect stabilite de către instanța de fond,pe baza materialului

probator administrat în cauză.

Chiar dacă inculpata a negat în rroc constant săvârșirea infracțiunii

pentru care este cercetată. Nerecunoscând faptul că ar fi pretins

denunțătorilor vreo sumă de bani pentru a fi dați judecătorilor în vederea

obținerii unei soluții favorabile susținerile sale sunt infirmate de celelalte

mijloace de probă.

În acest sens, declarațiile denunțătorilor se coroborează cu

declarațiile martorilor audiați în cauză în condițiile în care ei au asistat

fie la înmânarea sumelor de bani către inculpată (B.C.), fie ia discuțiile în

care aceasta a arătat care era destinația sumelor primite (S.G.). Fie au

împrumutat pe denunțător cu o parte din suma necesară (T.F.).

De asemenea, din declarațiile martorilor N.M. și P.J. rezultă că

inculpata nu a negat primirea sumei de 1500 de euro și a arătat că va lua

legătura cu denunțătorii pentru a le restitui această sumă de bani.

Prin urmare, soluția de condamnare a inculpatei pentru săvârșirea

infracțiune ce trafic de influența se întemeiază pe probele administrate în

cauză, recunoscându-se, susține că instanța de fond a comis o grava eroare oe

fapt, întrucât nu există o contradicție evidentă,esențială și necontroversată

între conținutul acestora și modul in care ele se găsesc reflectate în

hotărârea atacată.

Nici sub aspectul individualizării pedepsei criticile nu sunt

întemeiate.

Instanța de fond a analizat și valorificat corespunzător fiecare dintre

criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., motivând totodată de ce nu este

necesara executarea efectivă a pedepsei aplicate inculpatei.

Au fost astfel avute în vedere aradul de pericol social concret al

faptei comise, urmarea produsă,dar și datele ce caracterizează persoana

inculpatei (îndeosebi împrejurarea că aceasta are un copil minor, fiind

singurul întreținător al acestuia).

Este adevărat ca inculpata a mai fost condamnată anterior pentru o

faptă sirrniară.msă este de observat că aceasta este concurentă cu cea dedusa

judecății în prezenta cauză, astfel încât nu se poate vorbi despre existența

unor antecedente penale, în sens strict.

Pe de altă parte.fără a nega percolul concret al infracțiunii, nu se

poate face abstracție de împrejurarea că atât fapta din prezenta cauză, cât și

cea anterioară au fost comise de către inculpată în calitate de avocat,care a

avut un rol determinant în convingerea fiecăruia dintre cumpărătorii de

influență că aceasta le poate rezolva problemele, în maniera prezentată de ea. Or,

potrivit actelor aflate la dosar, inculpata a fost exclusă din profesie după

rămânerea definitivă a primei hotărâri de condamnare, ca urmare a acesteia.

Toate aceste circumstanțe reale și personale au condus în mod întemeiat

instanța de fond la concluzia că aplicarea unei pedepse orientate către minimul

special, fără o eliminare temporară a inculpatei din societate, dar însoțită de

instituirea unui regim strict de supravegere a conduitei inculpatei pe o lungă

perioadă de timp (care depășește cu mult cuantumul acesteia), este aptă să

asigure conformarea pe viitor cu exigentele legii penale.

Acest mod de individualizare a pedepsei ține implicit cont și de

condamnarea precedentă, in condițiile în care atât cuantumul, cât modalitatea

de executare pedepsei aplicate în prezenta cauză sunt mai aspre decât cele stabilite

anterior.

În măsura în care conduita inculpatei pe durata termenului de încercare

nu va corespunde încrederii pe care instanța i-a acordat-o prin instituirea

acestui mod de executare a pedepsei, vor deveni incidente dispozițiile referitoare

la revocarea suspendării dar inculpata va executa efectiv sancțiunea ce i-a

fost aplicată.

Sentința instanței de fond este nelegală însă sub aspectul obligării

inculpatei la plata daunelor morale către denunțători.

Traficul de influență este o infracțiune de pericol, care nu poate

genera prejudicii materiale și.cu atât mai puțin morale, ceea ce înseamnă că în

cazul acestei infracțiuni nu este posibilă exercitarea acțiunii civile.

Pe de altă parte, nu poate fi justificată existența unui prejudiciu

moral în cazul cumpărătorului de influență. În condițiile în care conduita sa

este incriminată ca infracțiune și doar incidența unei cauze de nepedepsire

face ca acesta să nu aibă la rândul său calitatea de inculpat.

Restituirea către cumpărătorul de influentă a banilor, valorilor sau, după

caz.a bunurilor pe care Ie-a dat este o consecință a unei anumite conduite

post-factum a acestuia, materializată în denunțarea faptei mai înainte ca

autoritățile să fi fost sesizate pentru aceasta (art. 6

1

alin. (2)

și (4) din Legea nr. 78/2000).

Această dispoziție a legii nu îi conferă vocație la calitatea de parte

în procesul penal și prin urmare, nu face admisibilă o acțiune civilă

exercitată de către denunțător.

În aceste condiții, soluția instanței de fond care a apreciat că

infracțiunea săvârșită de inculpată este de natură să cauzeze un prejudiciu

moral și a ooligat-o pe inculpată la plata daunelor morale către denunțători

este nelegală.

În aceste limite,atât recursul Parchetului, cât și al inculpatei sunt

întemeiate și vor fi admise conform art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. urmând a fi casată sentința sub aspectul obligării inculpatei T.M. la

plata daunelor morale către denunțătorii M.I. și M.M. în sumă de câte 1.000

lei, dispoziții care vor fi înlăturate.

În mod corespunzător, neavând calitatea de parte civilă, cumpărătorul

de influență nu poate critica hotărârea instanței sub aspectul daunelor

materiale și morale neacordate sau acordate într-un cuantum prea mic, după cum

nu poate pune în discuție aspecte ce țin de fondul cauze cum ar fi cuantumul și

modalitatea de executare a pedepsei).

Or, pe calea recursului denunțătorii au pus în discuție în esență

tocmai aceste aspecte .situație în care calea de atac astfel exercitată este

inadmisibilă și urmează a fi respinsă conform art. 385

15

pct. 1 lit.

a) C. proc. pen.

În ce privește nementionarec adresei denunțătorilor în dispozitivul sentinței,

aceasta nu afectează legalitatea sau temeinicia hotărârii atacate și poate

constitui un motiv de recurs.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova și de recurenta

intimata inculpată T.M. împotriva sentinței penale nr. 156 din 1 noiembrie 2009

a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința atacata numai sub aspectul obligării inculpatei T.M. la

plata daunetor morale către denunțătorii M.I. și M.M., în sumă de cate 1.000

lei, dispoziții pe care le înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge,ca inadmisibile,recursurile declarate de recurenții

denunțători M.M. și M.I. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenții denunțători ia plata sumei de câte 100 lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va

plăti din fondui M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,azi 29 aprilie 2010.