ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 45/ F din 29 aprilie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art.

257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, au fost

condamnați inculpații T.L.C. și A.M. la câte 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

aplicate inculpatei T.L.C. și, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., s-a

fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani. S-a atras atenția inculpatei

asupra consecințelor art. 83 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea executării

pedepsei de un an și 8 luni aplicată inculpatului A.M. prin sentința penală nr.

131 din 5 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani

închisoare cu pedeapsa de un an și 8 luni închisoare și s-a dispus executarea

pedepsei celei mai grele, de 2 ani închisoare, sporită cu 2 luni, urmând să

execute în total 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 2ani și 2 luni închisoare iar, potrivit

dispozițiilor art. 86

2

C. pen., s-a fixat termen de încercare pe o

durată de 5 ani și 2 luni.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. a) C. pen., a fost obligat

inculpatul să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București la datele stabilite de acest serviciu și să se conformeze

prevederilor de la pct. b - d din același articol.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

3

C. pen.

A dedus din pedeapsa rezultantă, de 2 ani și 2 luni, perioada executată

în arest preventiv, de la 26 iulie 2005 până la 05 septembrie 2005.

În baza art. 189 și urm. C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat

la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin rechizitoriul din 8 iunie 2006, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Pitești, s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T.L.C.,

avocat în Baroul București și A.M., ambii pentru comiterea infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 și

6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut, în esență, că inculpata T.L.C. s-a oferit să o ajute pe

I.R.F., nepoata denunțătoarei A.G., să promoveze examenele restante la

Universitatea din Pitești - Facultatea de Științe Economice, Juridice și

Administrative, prin intermediul inculpatului A.M., care era profesor la

facultatea din Pitești, pretinzând în acest scop suma de 3.000.000 lei ROL, pe

care denunțătoarea A.G. și soțul ei A.I. i-au înmânat-o în luna septembrie

2002.

De asemenea, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2002,

inculpata T.L.C. a pretins, în același scop, un

porc pe care A.G.

și soțul său l-au cumpărat cu suma de 4.000.000 lei

ROL și l-au predat la ambii inculpați care au venit la apartamentul lor pentru

a-l ridica, inculpatul A.M. asigurându-i pe aceștia că problema nepoatei lor se

va rezolva în mod favorabil.

După un timp, I.R.F. Ie-a relatat bunicilor că a promovat numai un

examen „pe știința sa” și că nu a fost ajutată în vreun fel de către cei doi

inculpați.

Întrucât I.R.F. nu a promovat examenele,

denunțătoarea A.G. și soțul său au solicitat inculpatei T.L.C.

,

în mod repetat, până toamna anului 2005, să le restituie

suma de 3.000.000 lei ROL și contravaloarea

porcului însă, abia în timpul

anchetei, respectiv la 12 decembrie 2005,

Ie-a fost restituită într-un plic

suma de

7.000.000 lei ROL de către numitele T.N. și T.M., respectiv mama inculpatei

T.L.C. și o prietenă a

acesteia, ce s-a recomandat ca fiind secretara

inculpatului A.M.

Examinându-se actele și lucrările dosarului, respectiv declarațiile

denunțătoarei A.G., coroborate cu declarațiile martorilor A.I., I.R.F., l.C.G.,

l.S.L., T.N., T.M.C., T.A.V., T.A.C., audiați în faza de urmărire penală și în

instanță, procesele - verbale de confruntare, rapoartele de constatare

tehnico-științifică, listingul telefonic al inculpatei T.L.C., celelalte

înscrisuri, precum și interogatoriile luate inculpaților, instanța de fond a

reținut, în fapt, că numita T.L.C., în calitate de avocat, a apelat de mai

multe ori la serviciile de dactilografiere efectuate de A.I., care deține un

chioșc din lemn în apropierea tribunalului, ocazie cu care, aceasta a

cunoscut-o și pe soția sa, respectiv denunțătoarea A.G. Aceasta din urmă i-a

relatat inculpatei că nepoata sa I.R.F. este studentă la Facultatea de Științe

Economice, Juridice și Administrative din Pitești și, întrucât a fost bolnavă,

nu a promovat 3 examene, fiind în situația de a repeta anul II, împrejurare

față de care inculpata T.L.C. s-a oferit să o ajute, spunându-i că poate interveni

la decan, rector și profesorii facultății, prin intermediul unui profesor din

București care predă la facultatea respectivă.

După câteva zile, inculpata T.L.C. s-a prezentat la chioșcul

unde lucra soțul denunțătoarei și Ie-a adus la

cunoștință acestora că a luat

legătura cu profesorul de la București,

care i-a promis că va fi rezolvată problema favorabil, pretinzând în acest scop

3.000.000 lei ROL, pretenție acceptată de cei doi care, ulterior, i-au înmânat

suma solicitată.

După mai multe discuții purtate de inculpata T.L.C. cu denunțătoarea

A.G. și soțul acesteia, cărora de fiecare dată le întărea convingerea, în

sensul că problema nepoatei lor va fi rezolvată, în apropierea sărbătorilor de

iarnă ale anului 2002, Ie-a pretins și un porc ce urma a fi predat profesorului

din București, decanului facultății sau rectorului universității, în același

scop.

Urmare solicitării inculpatei T.L.C., denunțătoarea A.G. și soțul său

au cumpărat un porc de 100 kg. cu suma de 4.000.000 lei ROL, pe care l-au

tranșat în două părți și au anunțat-o pe inculpata T.L.C., care s-a prezentat

să-l ridice împreună cu inculpatul A.M. Pe fondul discuțiilor purtate în

locuința denunțătorilor, acesta din urmă i-a asigurat pe cei doi că nepoata lor

I.R.F. va promova examenele restante și i se vor asimila doi ani de facultate

într-unui singur.

După discuțiile purtate, porcul a fost transportat la autoturismul cu

care veniseră inculpații, de către martorii l.S.L. și l.C.G. (frații numitei

I.R.F.), ajutați fiind și de șoferul autoturismului.

Ulterior, numita I.R.F. i-a anunțat pe

bunici că nu a promovat decât un examen, fără nici un fel de ajutor de la cei

doi inculpați,

situație ce i-a determinat pe denunțătoare

și soțul ei să solicite de mai

multe ori,

până în toamna anului 2005, restituirea sumelor de 3.000.000 lei

ROL și,

respectiv, 4.000.000 lei ROL, contravaloarea porcului, de la inculpata T.L.C.

Ca urmare a insistentelor denunțătoarei și soțului său de a li se

restitui banii, inculpații T.L.C. și A.M. s-au deplasat din nou la locuința

acestora, unde, în fața blocului, inculpata T.L.C. i-a amenințat că profesorul,

prin influența sa, poate interveni ca nepoata lor să rămână repetentă, iar

A.M., ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, îl asigura pe soțul

denunțătoarei că problema se va rezolva favorabil.

Urmare unei emisiuni văzută de martorul A.I. la televizor, în care se

prezenta știrea că inculpatul A.M. a fost arestat și trimis în judecată pentru

comiterea infracțiunii de trafic de influență la examenul de licență susținut

la Academia de Politie, acesta a determinat-o pe soția sa A.G. să denunțe

faptele celor doi

inculpați, plângerea

penală fiind înregistrată la data de 28 octombrie 2005.

După ce au început cercetările, la data de 19 decembrie 2005, la

chioșcul unde lucra A.I., s-au prezentat martorele T.L.C. și T.M.C., mama

inculpatei T.L.C. și o prietenă a acesteia, avocată, ce s-a prezentat ca fiind

secretara profesorului A.M., care au restituit într-un plic 7.000.000 lei ROL,

reprezentând suma de bani și contravaloarea porcului primite de către cei doi

inculpați, pretinzând în același timp să le semneze și o chitanță al cărui

conținut nu a fost citit de către A.I. Cu aceeași ocazie, martorele au

solicitat ca în situația în care vor fi chemați la confruntări să nu recunoască

că inculpații T.L.C. și A.M. sunt persoanele care au pretins și primit bunurile

respective.

În zilele următoare, denunțătoarea A.G. a fost contactată de mai multe

ori telefonic de către o persoană de sex feminin care s-a recomandat a fi

„secretara profesorului A.”, întrebând-o dacă a fost chemată la confruntare,

solicitându-i același lucru, respectiv, să nu-i recunoască pe inculpați.

Pe fondul discuțiilor telefonice, denunțătoarea a solicitat să i se

aducă la cunoștință chitanța pe care a semnat-o soțul său, urmare căreia,

la 11 ianuarie 2006, s-a prezentat numita T.M.,

sub aceeași

recomandare (secretara profesorului), care Ie-a înmânat

chitanța în care

era consemnat faptul că

A.I. ar fi primit suma de 7.000.000 lei ROL

de la inculpatul A.M., cu

titlu de împrumut, refuzând cu acea ocazie să lase o copie de pe actul

respectiv.

În drept, faptele inculpaților T.L.C. și A.M.

, astfel cum au fost prezentate, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii

de trafic de influență, prevăzută  de art. 257 alin. (1) C. pen., cu

referire la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000

privind prevenirea, descoperirea

și sancționarea faptelor de corupție.

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, susținând în

declarațiile date că nu au cunoscut-o niciodată pe denunțătoare și soțul

acesteia, susținerile acestora fiind contrazise de următoarele mijloace de

probă: denunț; declarațiile numiților A.G., A.I., I.R.F., l.C.G., l.S.L.;

procesele - verbale de confruntare;

rapoartele

de constatare tehnico-științifică;

listingul telefonic pentru inculpata

T.L.C.; adresa O.R.; biletul cu două numere de telefon profesor A.M.; adresele

Z. România și R. Declarațiile martorilor menționați, verificările consemnate în

procesele - verbale de confruntare, rezultatele rapoartelor de constatare tehnico-științifică

și listingul telefoanelor confirmă denunțul avansat de A.G.

În cadrul individualizării judiciare a pedepselor, instanța de fond a

avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv prevederile părții

generale a Codului penal, limitele de pedeapsă menționate în partea specială și

în Legea nr. 78/2000, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana

făptuitorilor, cât și împrejurările de natură să conducă la

agravarea sau atenuarea răspunderii penale. Pe

lângă celelalte criterii de

individualizare,

a reținut circumstanțele ce caracterizează pozitiv persoana

inculpatei

T.L.C., care se află la primul conflict cu legea penală, s-a prezentat la

fiecare chemare a organelor judiciare, este corespunzător integrată în

societate și are în întreținere un copil minor, astfel că a apreciat că scopul

pedepsei aplicate acesteia poate fi atins și prin modalitatea suspendării

condiționate a executării acesteia, ca o alternativă aptă să conducă la

reeducarea sa și să-i ofere posibilitatea de relație cu mediul social.

Referitor la inculpatul A.M., s-a

constatat că, prin decizia penală nr. 131 din 5 aprilie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel București,

secția I penală, definitivă prin

nerecurare, acestuia i s-a majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de

art. 257 alin. (1) C. pen.,

combinat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d)

C. pen., de la un an și 3 luni închisoare, la un an și 8 luni închisoare, în

condițiile art. 81 C. pen., faptele fiind comise la datele de 6 iulie 2005 și

15 iulie 2005.

În raport de data comiterii acestor infracțiuni precum și a faptei din

prezenta cauză, s-a făcut aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen., în sensul că s-a

anulat suspendarea executării pedepsei de un an și 8 luni ce a fost contopită

cu pedeapsa aplicată în speța de față și s-a dispus executarea pedepsei celei

mai grele, sporită cu 2 luni, urmând ca la individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului A.M. să fie avute în vedere dispozițiile art. 86

1

C.

pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.

N.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub

aspectul calculării greșite a termenului de încercare

pentru inculpata T.L.C., a omisiunii aplicării pedepsei complementare, precum

și a individualizării necorespunzătoare a modalității de executare a pedepselor

aplicate ambilor inculpați, motivându-se în esență că infracțiunile de corupție

săvârșite de cei doi inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social, iar

atitudinea procesuală a acestora și frecvența acestui gen de infracțiuni

justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, cu suspendare sub

supraveghere pentru inculpata T.L.C. și cu executare în regim de detenție

pentru inculpatul A.M., în raport de antecedentele penale ale acestuia.

Împotriva aceleași sentințe, în termen legal, au declarat recurs și

inculpații T.L.C. și inculpatul A.M., criticând-o, în principal, pentru greșita

condamnare, deși nu au comis infracțiunea reținută în sarcina lor, reiterând

apărările de la judecata în primă instanță [(art. 10 lit. a) și b

1

)

sau art. 10 lit. c) și d) C. pen.)]. Totodată, inculpatul A.M. a mai formulat

critici vizând restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 alin. (2) C.

proc. pen., pentru necompetența organului de urmărire penală iar inculpata

T.L.C. a criticat hotărârea instanței de fond întrucât instanța de fond nu s-a

pronunțat sau i-a respins probele propuse în apărare, solicitând casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării

probatoriului.

Examinând hotărârea recurată sub toate aspectele, de drept și de fapt,

conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate, pentru următoarele

considerente:

Solicitarea inculpatului A.M. de a se restitui cauza la procuror, în

baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru necompetența organului de

urmărire penală și insuficiența probelor administrate nu poate fi primită

întrucât, pe de o parte, potrivit legii de funcționare și a regulamentului D.N.A.,

ofițerii de poliție judiciară ce funcționează în cadrul acestei structuri pot

îndeplini anumite activități procedurale delegate de procurorul care

instrumentează cauza iar, pe de altă parte, insuficiența materialului probator

nu mai poate conduce la restituirea cauzei la procuror, după abrogarea art. 333

C. proc. pen., fiind necesar să conducă doar la formarea convingerii că o

anumită persoană, față de care s-a efectuat urmărirea penală, poate fi trimisă

în judecată, revenind în sarcina instanței să administreze direct și

nemijlocit probele pe baza cărora își va fonda

hotărârea ce o va pronunța.

Sub un alt aspect, se poate observa că

susținerea apărării inculpatului A.M. privind necompetența organului de

urmărire penală se încadrează în dispozițiile art. 332 alin. (1) C. proc. pen.,

însă potrivit acestui text de lege, restituirea pentru acest motiv poate opera doar

înainte de terminarea cercetării judecătorești, nicidecum în căile de atac, cum

este cazul în speță.

În ceea ce privește critica vizând

împrejurarea că instanța de fond

nu s-a pronunțat sau a

respins probele propuse în apărare, Înalta Curte constată că este nefondată,

inculpata T.L.C. neindicând care sunt probele pe care instanța de fond nu s-a

pronunțat; de altfel, recurenta a indicat în scris trei cazuri de casare,

prevăzută  de art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 10 și 18, fără a dezvolta

decât motivele pentru ultimul caz de casare, privind grava eroare de fapt. Pe

de altă parte, respingerea unor probe solicitate de părți nu echivalează cu

nepronunțarea, dimpotrivă, acesta este modul în care instanța a ales să

soluționeze respectiva cerere.

3.

Privitor la

critica de fond formulată de ambii inculpați, vizând greșita apreciere a

probelor, cu consecința greșitei condamnări deși fapta de trafic de influență

nu există, într-o susținere sau nu este săvârșită de inculpați, într-o altă

susținere ori, în final, îi lipsește unul dintre elementele constitutive, și

aceasta este nefondată. Instanța de fond a reținut în mod

corect, în baza denunțului și declarațiilor

denunțătoarei A.G.,

coroborate cu declarațiilor martorilor A.I., I.R.F.,

l.C.G., l.S.L., cu rapoartele de constatare tehnico - științifică, listing -

urile convorbirilor telefonice și adresele de la societățile de telefonie fixă

și mobilă că, în cursul anului 2002, cei doi inculpați au pretins și primit de

la denunțătoarea A.G. bani și bunuri în valoare totală de 7000000 lei ROL,

lăsând-o să creadă că au influență asupra conducerii universității unde nepoata

sa era studentă, precum și asupra profesorilor de la mai multe catedre unde

aceasta avea examene nepromovate.

Susținerea privind unele inadvertențe din declarațiile denunțătoarei și

ale martorilor menționați, chiar dacă ar fi reală, nu poate influența esențial

asupra situației de fapt, aceste inadvertențe explicându-se prin durata mare de

timp scursă de la momentul săvârșirii faptelor (anul 2002) și până la

instrumentarea cauzei (sfârșitul anului 2005 - 2008), precum și prin gradul mai

redus de instrucție al denunțătoarei sau martorilor.

Nu poate fi primită nici solicitarea de înlăturare a declarațiilor

martorilor menționați pe motiv că sunt subiective, deoarece aceștia sunt rude

cu denunțătoarea, întrucât, pe de o parte, Codul de procedură

penală nu exclude din categoria persoanelor care

pot depune mărturie pe

cele apropiate persoanei vătămate/denunțătorului,

deoarece tocmai

acestea sunt cele care pot

afla mai multe detalii despre evenimente legate

de respectiva persoană,

prin prisma relațiilor apropiate dintre aceștia. Este sarcina instanței de a

aprecia dacă declarațiile unor martori reflectă sau nu adevărul și, pe cale de

consecință, să le înlăture motivat pe ultimele, însă în speță nu este cazul

martorilor menționați, deoarece declarațiile lor au furnizat elemente ce s-au

verificat prin alte mijloace de probă, cum ar fi, spre exemplu, indicarea

biletului pe care se aflau numerele de telefon ale inculpatului A.M. și ale

martorului T.L.C., fratele inculpatei, bilet care s-a dovedit, urmare

constatării tehnico-

științifice, a fi scris

chiar de către acesta din urmă. De altfel, acest martor a

fost

recunoscut și indicat ca fiind șoferul autoturismului cu care a fost

transportat porcul tăiat de la domiciliul denunțătoarei, martorii dovedindu-și

și sub acest aspect buna credință.

Nu aceeași este situația martorelor T.N. și T.M.C., apropiate ale

inculpatei T.L.C., care au încercat să zădărnicească ancheta, prin remiterea

banilor către soțul denunțătoarei și obținerea de la acesta a unui înscris,

profitând de gradul său mai redus de instrucție, din care să reiasă că suma

reprezintă un împrumut de la inculpatul A.M., sau prin instruirea denunțătoarei

cu privire la conținutul declarațiilor pe care urma să le facă la parchet, ea

sau soțul său.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a evaluat

corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea

dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., pe

baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei,

încadrarea

juridică dată acesteia și vinovăția inculpaților.

În raport de aceste constatări, nu este justificată nici solicitarea

inculpatei T.L.C. de a i se aplica o sancțiune administrativă deoarece fapta nu

prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni,

având în vedere tocmai împrejurarea că aceasta a încercat prin

orice mijloace

să zădărnicească ancheta, determinând pe martorele T.N. și T.M.C., mamă și

respectiv prietenă, să contacteze familia denunțătoarei în scopul recuperării

într-o formă mascată a prejudiciului și a instigării acestora pentru a nu

recunoaște pe inculpați ca fiind persoanele cărora le-au remis bani în schimbul

traficării influenței.

complementare alături de pedepsele principale stabilite pentru fiecare

inculpat, Înalta Curte constată că dacă în ipoteza prevăzută la alin. (2) al

art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie

când legea prevede această pedeapsă, ceea ce nu este cazul în speță, art. 257

alin. (1) C. pen., neprevăzând și pedeapsa interzicerii unor drepturi, în

situația prevăzută la alin. (1) al aceluiași text de lege, aplicarea acestei

pedepse complimentare este la latitudinea instanței. Or, deși pedeapsa

principală aplicată celor doi inculpați este de cel puțin 2 ani închisoare, Înalta

Curte nu constată a fi necesară interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., tocmai în raport de natura și gravitatea

infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpaților, așa cum au fost

ele relevate în expunerea considerentelor instanței de fond.

5.

Referitor la

cuantumul redus al pedepselor și modalitatea de executare a acestora, criticate

de parchet, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat și că instanța

de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, în conformitate cu

criteriile generale de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen. și cu

scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie

doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin

săvârșirea infracțiunii, ci este și un mijloc de reeducare al condamnatului.

Or, având în vedere timpul scurs de la momentul comiterii faptei, valoarea

relativ mică a sumei de bani și, respectiv, a echivalentului bănesc al bunului

remis inculpaților, precum și datele ce caracterizează persoana acestora, Înalta

Curte constată că aprecierea instanței de fond cu privire la oportunitatea

modalității de executare a pedepselor este corectă, fiind întrunite condițiile

prevăzută  de art. 81 C. pen. și respectiv art. 86

1

C. pen.,

inclusiv cea potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea acesteia.

6.

Sub un ultim

aspect, cel al duratei termenului de încercare stabilit pentru inculpata

T.L.C., Înalta Curte constată că în mod eronat s-a trecut durata de 5 ani deși

potrivit art. 82 C. pen., nu putea fi

decât

de 4 ani, fiind însă vorba de o evidentă eroare materială ce poate fi

îndreptată

de instanța de fond.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu

există motive de casare care să fie luate în

considerare din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

din același cod, va respinge recursurile formulate de parchet și inculpați, ca

nefondate.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții - inculpați

vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare ocazionate cu

soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Pitești, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Pitești, inculpații T.L.C. și A.M.

împotriva sentinței penale nr. 45/ F din 29 aprilie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei

fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea

apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Pitești,

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.