ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 45/ F din 29 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000, au fost condamnați inculpații T.L.C. și A.M. la câte 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei T.L.C. și, potrivit dispozițiilor art. 82 C. pen., s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani. S-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor art. 83 C. pen. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea executării pedepsei de un an și 8 luni aplicată inculpatului A.M.

prin sentința penală nr. 131 din 5 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de un an și 8 luni închisoare și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 2 ani închisoare, sporită cu 2 luni, urmând să execute în total 2 ani și 2 luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2ani și 2 luni închisoare iar, potrivit dispozițiilor art. 86 2 C. pen., s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani și 2 luni. În baza art. 86 3 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost obligat inculpatul să se prezinte lunar la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele stabilite de acest serviciu și să se conformeze prevederilor de la pct. b - d din același articol.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 3 C. pen. A dedus din pedeapsa rezultantă, de 2 ani și 2 luni, perioada executată în arest preventiv, de la 26 iulie 2005 până la 05 septembrie 2005. În baza art. 189 și urm. C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul din 8 iunie 2006, întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților T.L.C., avocat în Baroul București și A.M., ambii pentru comiterea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut, în esență, că inculpata T.L.C. s-a oferit să o ajute pe I.R.F., nepoata denunțătoarei A.G., să promoveze examenele restante la Universitatea din Pitești - Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative, prin intermediul inculpatului A.M., care era profesor la facultatea din Pitești, pretinzând în acest scop suma de 3.000.000 lei ROL, pe care denunțătoarea A.G. și soțul ei A.I. i-au înmânat-o în luna septembrie 2002. De asemenea, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2002, inculpata T.L.C. a pretins, în același scop, un porc pe care A.G. și soțul său l-au cumpărat cu suma de 4.000.000 lei ROL și l-au predat la ambii inculpați care au venit la apartamentul lor pentru a-l ridica, inculpatul A.M.

asigurându-i pe aceștia că problema nepoatei lor se va rezolva în mod favorabil. După un timp, I.R.F. Ie-a relatat bunicilor că a promovat numai un examen „pe știința sa” și că nu a fost ajutată în vreun fel de către cei doi inculpați. Întrucât I.R.F. nu a promovat examenele, denunțătoarea A.G. și soțul său au solicitat inculpatei T.L.C. , în mod repetat, până toamna anului 2005, să le restituie suma de 3.000.000 lei ROL și contravaloarea porcului însă, abia în timpul anchetei, respectiv la 12 decembrie 2005, Ie-a fost restituită într-un plic suma de 7.000.000 lei ROL de către numitele T.N. și T.M., respectiv mama inculpatei T.L.C. și o prietenă a acesteia, ce s-a recomandat ca fiind secretara inculpatului A.M.

Examinându-se actele și lucrările dosarului, respectiv declarațiile denunțătoarei A.G., coroborate cu declarațiile martorilor A.I., I.R.F., l.C.G., l.S.L., T.N., T.M.C., T.A.V., T.A.C., audiați în faza de urmărire penală și în instanță, procesele - verbale de confruntare, rapoartele de constatare tehnico-științifică, listingul telefonic al inculpatei T.L.C., celelalte înscrisuri, precum și interogatoriile luate inculpaților, instanța de fond a reținut, în fapt, că numita T.L.C., în calitate de avocat, a apelat de mai multe ori la serviciile de dactilografiere efectuate de A.I., care deține un chioșc din lemn în apropierea tribunalului, ocazie cu care, aceasta a cunoscut-o și pe soția sa, respectiv denunțătoarea A.G.

Aceasta din urmă i-a relatat inculpatei că nepoata sa I.R.F. este studentă la Facultatea de Științe Economice, Juridice și Administrative din Pitești și, întrucât a fost bolnavă, nu a promovat 3 examene, fiind în situația de a repeta anul II, împrejurare față de care inculpata T.L.C. s-a oferit să o ajute, spunându-i că poate interveni la decan, rector și profesorii facultății, prin intermediul unui profesor din București care predă la facultatea respectivă. După câteva zile, inculpata T.L.C. s-a prezentat la chioșcul unde lucra soțul denunțătoarei și Ie-a adus la cunoștință acestora că a luat legătura cu profesorul de la București, care i-a promis că va fi rezolvată problema favorabil, pretinzând în acest scop 3.000.000 lei ROL, pretenție acceptată de cei doi care, ulterior, i-au înmânat suma solicitată.

După mai multe discuții purtate de inculpata T.L.C. cu denunțătoarea A.G. și soțul acesteia, cărora de fiecare dată le întărea convingerea, în sensul că problema nepoatei lor va fi rezolvată, în apropierea sărbătorilor de iarnă ale anului 2002, Ie-a pretins și un porc ce urma a fi predat profesorului din București, decanului facultății sau rectorului universității, în același scop. Urmare solicitării inculpatei T.L.C., denunțătoarea A.G. și soțul său au cumpărat un porc de 100 kg. cu suma de 4.000.000 lei ROL, pe care l-au tranșat în două părți și au anunțat-o pe inculpata T.L.C., care s-a prezentat să-l ridice împreună cu inculpatul A.M. Pe fondul discuțiilor purtate în locuința denunțătorilor, acesta din urmă i-a asigurat pe cei doi că nepoata lor I.R.F.

va promova examenele restante și i se vor asimila doi ani de facultate într-unui singur. După discuțiile purtate, porcul a fost transportat la autoturismul cu care veniseră inculpații, de către martorii l.S.L. și l.C.G. (frații numitei I.R.F.), ajutați fiind și de șoferul autoturismului. Ulterior, numita I.R.F. i-a anunțat pe bunici că nu a promovat decât un examen, fără nici un fel de ajutor de la cei doi inculpați, situație ce i-a determinat pe denunțătoare și soțul ei să solicite de mai multe ori, până în toamna anului 2005, restituirea sumelor de 3.000.000 lei ROL și, respectiv, 4.000.000 lei ROL, contravaloarea porcului, de la inculpata T.L.C. Ca urmare a insistentelor denunțătoarei și soțului său de a li se restitui banii, inculpații T.L.C.

și A.M. s-au deplasat din nou la locuința acestora, unde, în fața blocului, inculpata T.L.C. i-a amenințat că profesorul, prin influența sa, poate interveni ca nepoata lor să rămână repetentă, iar A.M., ce se afla sub influența băuturilor alcoolice, îl asigura pe soțul denunțătoarei că problema se va rezolva favorabil. Urmare unei emisiuni văzută de martorul A.I. la televizor, în care se prezenta știrea că inculpatul A.M. a fost arestat și trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență la examenul de licență susținut la Academia de Politie, acesta a determinat-o pe soția sa A.G. să denunțe faptele celor doi inculpați, plângerea penală fiind înregistrată la data de 28 octombrie 2005. După ce au început cercetările, la data de 19 decembrie 2005, la chioșcul unde lucra A.I., s-au prezentat martorele T.L.C.

și T.M.C., mama inculpatei T.L.C. și o prietenă a acesteia, avocată, ce s-a prezentat ca fiind secretara profesorului A.M., care au restituit într-un plic 7.000.000 lei ROL, reprezentând suma de bani și contravaloarea porcului primite de către cei doi inculpați, pretinzând în același timp să le semneze și o chitanță al cărui conținut nu a fost citit de către A.I. Cu aceeași ocazie, martorele au solicitat ca în situația în care vor fi chemați la confruntări să nu recunoască că inculpații T.L.C. și A.M. sunt persoanele care au pretins și primit bunurile respective. În zilele următoare, denunțătoarea A.G. a fost contactată de mai multe ori telefonic de către o persoană de sex feminin care s-a recomandat a fi „secretara profesorului A.”, întrebând-o dacă a fost chemată la confruntare, solicitându-i același lucru, respectiv, să nu-i recunoască pe inculpați.

Pe fondul discuțiilor telefonice, denunțătoarea a solicitat să i se aducă la cunoștință chitanța pe care a semnat-o soțul său, urmare căreia, la 11 ianuarie 2006, s-a prezentat numita T.M., sub aceeași recomandare (secretara profesorului), care Ie-a înmânat chitanța în care era consemnat faptul că A.I. ar fi primit suma de 7.000.000 lei ROL de la inculpatul A.M., cu titlu de împrumut, refuzând cu acea ocazie să lase o copie de pe actul respectiv. În drept, faptele inculpaților T.L.C. și A.M. , astfel cum au fost prezentate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 și 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor, susținând în declarațiile date că nu au cunoscut-o niciodată pe denunțătoare și soțul acesteia, susținerile acestora fiind contrazise de următoarele mijloace de probă: denunț; declarațiile numiților A.G., A.I., I.R.F., l.C.G., l.S.L.; procesele - verbale de confruntare; rapoartele de constatare tehnico-științifică; listingul telefonic pentru inculpata T.L.C.; adresa O.R.; biletul cu două numere de telefon profesor A.M.; adresele Z. România și R. Declarațiile martorilor menționați, verificările consemnate în procesele - verbale de confruntare, rezultatele rapoartelor de constatare tehnico-științifică și listingul telefoanelor confirmă denunțul avansat de A.G.

În cadrul individualizării judiciare a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv prevederile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă menționate în partea specială și în Legea nr. 78/2000, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana făptuitorilor, cât și împrejurările de natură să conducă la agravarea sau atenuarea răspunderii penale. Pe lângă celelalte criterii de individualizare, a reținut circumstanțele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatei T.L.C., care se află la primul conflict cu legea penală, s-a prezentat la fiecare chemare a organelor judiciare, este corespunzător integrată în societate și are în întreținere un copil minor, astfel că a apreciat că scopul pedepsei aplicate acesteia poate fi atins și prin modalitatea suspendării condiționate a executării acesteia, ca o alternativă aptă să conducă la reeducarea sa și să-i ofere posibilitatea de relație cu mediul social.

Referitor la inculpatul A.M., s-a constatat că, prin decizia penală nr. 131 din 5 aprilie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin nerecurare, acestuia i s-a majorat pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., de la un an și 3 luni închisoare, la un an și 8 luni închisoare, în condițiile art. 81 C. pen., faptele fiind comise la datele de 6 iulie 2005 și 15 iulie 2005. În raport de data comiterii acestor infracțiuni precum și a faptei din prezenta cauză, s-a făcut aplicarea art. 85 alin. (1) C. pen., în sensul că s-a anulat suspendarea executării pedepsei de un an și 8 luni ce a fost contopită cu pedeapsa aplicată în speța de față și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, sporită cu 2 luni, urmând ca la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A.M.

să fie avute în vedere dispozițiile art. 86 1 C. pen., dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. N.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul calculării greșite a termenului de încercare pentru inculpata T.L.C., a omisiunii aplicării pedepsei complementare, precum și a individualizării necorespunzătoare a modalității de executare a pedepselor aplicate ambilor inculpați, motivându-se în esență că infracțiunile de corupție săvârșite de cei doi inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social, iar atitudinea procesuală a acestora și frecvența acestui gen de infracțiuni justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat, cu suspendare sub supraveghere pentru inculpata T.L.C.

și cu executare în regim de detenție pentru inculpatul A.M., în raport de antecedentele penale ale acestuia. Împotriva aceleași sentințe, în termen legal, au declarat recurs și inculpații T.L.C. și inculpatul A.M., criticând-o, în principal, pentru greșita condamnare, deși nu au comis infracțiunea reținută în sarcina lor, reiterând apărările de la judecata în primă instanță [(art. 10 lit. a) și b 1 ) sau art. 10 lit. c) și d) C. pen.)]. Totodată, inculpatul A.M. a mai formulat critici vizând restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru necompetența organului de urmărire penală iar inculpata T.L.C. a criticat hotărârea instanței de fond întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat sau i-a respins probele propuse în apărare, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea suplimentării probatoriului.

Examinând hotărârea recurată sub toate aspectele, de drept și de fapt, conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente: Solicitarea inculpatului A.M. de a se restitui cauza la procuror, în baza art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru necompetența organului de urmărire penală și insuficiența probelor administrate nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, potrivit legii de funcționare și a regulamentului D.N.A., ofițerii de poliție judiciară ce funcționează în cadrul acestei structuri pot îndeplini anumite activități procedurale delegate de procurorul care instrumentează cauza iar, pe de altă parte, insuficiența materialului probator nu mai poate conduce la restituirea cauzei la procuror, după abrogarea art. 333 C. proc.

pen., fiind necesar să conducă doar la formarea convingerii că o anumită persoană, față de care s-a efectuat urmărirea penală, poate fi trimisă în judecată, revenind în sarcina instanței să administreze direct și nemijlocit probele pe baza cărora își va fonda hotărârea ce o va pronunța. Sub un alt aspect, se poate observa că susținerea apărării inculpatului A.M. privind necompetența organului de urmărire penală se încadrează în dispozițiile art. 332 alin. (1) C. proc. pen., însă potrivit acestui text de lege, restituirea pentru acest motiv poate opera doar înainte de terminarea cercetării judecătorești, nicidecum în căile de atac, cum este cazul în speță. În ceea ce privește critica vizând împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat sau a respins probele propuse în apărare, Înalta Curte constată că este nefondată, inculpata T.L.C.

neindicând care sunt probele pe care instanța de fond nu s-a pronunțat; de altfel, recurenta a indicat în scris trei cazuri de casare, prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 10 și 18, fără a dezvolta decât motivele pentru ultimul caz de casare, privind grava eroare de fapt. Pe de altă parte, respingerea unor probe solicitate de părți nu echivalează cu nepronunțarea, dimpotrivă, acesta este modul în care instanța a ales să soluționeze respectiva cerere. 3. Privitor la critica de fond formulată de ambii inculpați, vizând greșita apreciere a probelor, cu consecința greșitei condamnări deși fapta de trafic de influență nu există, într-o susținere sau nu este săvârșită de inculpați, într-o altă susținere ori, în final, îi lipsește unul dintre elementele constitutive, și aceasta este nefondată.

Instanța de fond a reținut în mod corect, în baza denunțului și declarațiilor denunțătoarei A.G., coroborate cu declarațiilor martorilor A.I., I.R.F., l.C.G., l.S.L., cu rapoartele de constatare tehnico - științifică, listing - urile convorbirilor telefonice și adresele de la societățile de telefonie fixă și mobilă că, în cursul anului 2002, cei doi inculpați au pretins și primit de la denunțătoarea A.G. bani și bunuri în valoare totală de 7000000 lei ROL, lăsând-o să creadă că au influență asupra conducerii universității unde nepoata sa era studentă, precum și asupra profesorilor de la mai multe catedre unde aceasta avea examene nepromovate.

Susținerea privind unele inadvertențe din declarațiile denunțătoarei și ale martorilor menționați, chiar dacă ar fi reală, nu poate influența esențial asupra situației de fapt, aceste inadvertențe explicându-se prin durata mare de timp scursă de la momentul săvârșirii faptelor (anul 2002) și până la instrumentarea cauzei (sfârșitul anului 2005 - 2008), precum și prin gradul mai redus de instrucție al denunțătoarei sau martorilor. Nu poate fi primită nici solicitarea de înlăturare a declarațiilor martorilor menționați pe motiv că sunt subiective, deoarece aceștia sunt rude cu denunțătoarea, întrucât, pe de o parte, Codul de procedură penală nu exclude din categoria persoanelor care pot depune mărturie pe cele apropiate persoanei vătămate/denunțătorului, deoarece tocmai acestea sunt cele care pot afla mai multe detalii despre evenimente legate de respectiva persoană, prin prisma relațiilor apropiate dintre aceștia.

Este sarcina instanței de a aprecia dacă declarațiile unor martori reflectă sau nu adevărul și, pe cale de consecință, să le înlăture motivat pe ultimele, însă în speță nu este cazul martorilor menționați, deoarece declarațiile lor au furnizat elemente ce s-au verificat prin alte mijloace de probă, cum ar fi, spre exemplu, indicarea biletului pe care se aflau numerele de telefon ale inculpatului A.M. și ale martorului T.L.C., fratele inculpatei, bilet care s-a dovedit, urmare constatării tehnico- științifice, a fi scris chiar de către acesta din urmă. De altfel, acest martor a fost recunoscut și indicat ca fiind șoferul autoturismului cu care a fost transportat porcul tăiat de la domiciliul denunțătoarei, martorii dovedindu-și și sub acest aspect buna credință.

Nu aceeași este situația martorelor T.N. și T.M.C., apropiate ale inculpatei T.L.C., care au încercat să zădărnicească ancheta, prin remiterea banilor către soțul denunțătoarei și obținerea de la acesta a unui înscris, profitând de gradul său mai redus de instrucție, din care să reiasă că suma reprezintă un împrumut de la inculpatul A.M., sau prin instruirea denunțătoarei cu privire la conținutul declarațiilor pe care urma să le facă la parchet, ea sau soțul său. În concluzie, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, încadrarea juridică dată acesteia și vinovăția inculpaților.

În raport de aceste constatări, nu este justificată nici solicitarea inculpatei T.L.C. de a i se aplica o sancțiune administrativă deoarece fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere tocmai împrejurarea că aceasta a încercat prin orice mijloace să zădărnicească ancheta, determinând pe martorele T.N. și T.M.C., mamă și respectiv prietenă, să contacteze familia denunțătoarei în scopul recuperării într-o formă mascată a prejudiciului și a instigării acestora pentru a nu recunoaște pe inculpați ca fiind persoanele cărora le-au remis bani în schimbul traficării influenței.

4. În ceea ce privește critica vizând neaplicarea pedepsei complementare alături de pedepsele principale stabilite pentru fiecare inculpat, Înalta Curte constată că dacă în ipoteza prevăzută la alin. (2) al art. 65 C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, ceea ce nu este cazul în speță, art. 257 alin. (1) C. pen., neprevăzând și pedeapsa interzicerii unor drepturi, în situația prevăzută la alin. (1) al aceluiași text de lege, aplicarea acestei pedepse complimentare este la latitudinea instanței. Or, deși pedeapsa principală aplicată celor doi inculpați este de cel puțin 2 ani închisoare, Înalta Curte nu constată a fi necesară interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., tocmai în raport de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpaților, așa cum au fost ele relevate în expunerea considerentelor instanței de fond.

5. Referitor la cuantumul redus al pedepselor și modalitatea de executare a acestora, criticate de parchet, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat și că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepselor, în conformitate cu criteriile generale de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen. și cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispozițiile art. 52 C. pen. Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, ci este și un mijloc de reeducare al condamnatului.

Or, având în vedere timpul scurs de la momentul comiterii faptei, valoarea relativ mică a sumei de bani și, respectiv, a echivalentului bănesc al bunului remis inculpaților, precum și datele ce caracterizează persoana acestora, Înalta Curte constată că aprecierea instanței de fond cu privire la oportunitatea modalității de executare a pedepselor este corectă, fiind întrunite condițiile prevăzută de art. 81 C. pen. și respectiv art. 86 1 C. pen., inclusiv cea potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. 6. Sub un ultim aspect, cel al duratei termenului de încercare stabilit pentru inculpata T.L.C., Înalta Curte constată că în mod eronat s-a trecut durata de 5 ani deși potrivit art. 82 C. pen., nu putea fi decât de 4 ani, fiind însă vorba de o evidentă eroare materială ce poate fi îndreptată de instanța de fond.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursurile formulate de parchet și inculpați, ca nefondate. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții - inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Pitești, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. – S.T. Pitești, inculpații T.L.C. și A.M. împotriva sentinței penale nr. 45/ F din 29 aprilie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei fiecare, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleși, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.

– S.T. Pitești, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2009.