ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3527/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 22 octombrie 2008, pe rolul Tribunalului Arad, contestatorul G.C., în contradictoriu cu intimata SC D.T. SA, a contestat decizia nr. 216 din 1 august 2008 prin care, în temeiul art. 61 lit. a) din C. muncii, i s-a desfăcut contractul individual de muncă.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în temeiul art. 268 alin. (5) din C. muncii înțelege să solicite anularea deciziei nr. 267 din 1 august 2008 emisă de societatea intimată, deoarece faptele reținute în considerentele acesteia nu sunt reale și nu a fost îndeplinită procedura cercetării prealabile, reglementată de art. 63 alin. (1) C. muncii Prin sentința civilă nr. 1024 din 23 iunie 2009 Tribunalul Arad a admis cererea formulată de contestator, iar prin decizia nr. 1687 din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, recursul declarat de intimată a fost admis și în consecință, hotărârea recurată a fost casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiași Tribunal.

Rejudecând, Tribunalul Arad prin sentința nr. 202 din 9 februarie 2010 a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, în raport de dispozițiile art. 284 alin. (1) și (2) C. muncii, față de faptul că domiciliul contestatorului se află în raza județului Bacău. Prin decizia nr. 1127/D din 7 iulie 2010 Tribunalul Bacău a declinat la rândul său competența de soluționare, a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, a constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență ivit.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bacău a reținut că instanța de recurs, respectiv Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 1687 din 13 noiembrie 2009 a analizat cauza atât sub aspectul motivelor de recurs cât și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., astfel că, atunci când a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, a verificat și competența sub aspect material și teritorial, stabilind implicit că pentru judecata fondului competența teritorială aparține acestei instanțe. Urmare a adresei din data de 13 ianuarie 2011 cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aparține Tribunalului Bacău competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul G.C., având în vedere următoarele considerente: Prin decizia nr. 1687 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara s-au analizat motivele de recurs formulate de intimata SC D.T.

SA cu privire la fondul cauzei. Astfel, în motivarea hotărârii s-a reținut, în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., că instanța de fond în mod greșit a apreciat că nu a fost îndeplinită cerința imperativă prevăzută de art. 267 C. muncii deoarece reclamantul a primit adresa de convocare dar a refuzat să se prezinte la sediul angajatorului. Potrivit art. 304 1 C. proc. civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Faptul că instanța a reținut că examinarea recursului se face în raport de acest text legal, nu înseamnă că a analizat implicit și competența instanței de soluționare a cauzei.

Pentru ca această chestiune să fi fost dezlegată, trebuia ca aceasta să fie pusă în dezbaterea părților, pentru că numai în acest mod se dă expresie atât dreptului la apărare cât și principiului contradictorialității, precum și dispozițiilor art. 129 C. proc. civ. Cum prin decizia pronunțată în recurs, problema competenței teritoriale a instanței de fond nu a fost invocată de părți și nici de instanță din oficiu, nu se poate reține că Tribunalul Arad este ținut în dezlegarea pricinii, sub aspectul competenței, de decizia nr. 1687 din 13 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Prin urmare, Înalta Curte va trimite cauza Tribunalului Bacău pentru competentă soluționare, în raport de dispozițiile art. 284 alin. (2) C. proc.

civ. coraborate cu dispozițiile art. 2 lit. c) C. proc. civ. Potrivit art. 284 C. muncii, cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Din copia contractului individual de muncă al contestatorului G.C. rezultă că domiciliul acestuia este în O., strada A., județul Bacău, aspect necontestat, astfel că, în raport de dispozițiile legale menționate și în baza art. 22 C. proc. civ. se stabilește competența în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul G.C. în contradictoriu cu intimata SC D.T. SA în favoarea Tribunalului Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.