ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2299/2013

Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2012 pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul O.M.V. a solicitat, în contradictoriu cu Întreprinderea Individuală H.M.G., obligarea pârâtei, în conformitate cu dispozițiile contractului individual de muncă nr. 116, la plata salariilor restante, la plata tuturor contribuțiilor datorate statului în calitate de angajator și la completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă. La data de 31 octombrie 2012, prin precizările depuse la acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea deciziei de concediere emisă de către pârâtă și reintegrarea în postul avut anterior, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă în post, inclusiv a drepturilor salariale neplătite până la momentul emiterii deciziei de concediere, indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin Sentința nr. 2688 din 31 octombrie 2012, Tribunalul Iași, secția I civilă, a declinat, în favoarea Tribunalului Bacău, competența de soluționare a acțiunii, în raport de dispozițiile art. 269 C. muncii, având în vedere că reclamantul are domiciliul în județul Bacău. Tribunalul Bacău, secția I civilă, prin Sentința nr. 257 din 13 februarie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, în raport de art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat judecata cauzei până la soluționarea acestuia. A dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Iași, în considerarea argumentelor ce succed. În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora “cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”. Se reține așadar că prin textul de lege menționat s-a instituit o competență alternativă care dă posibilitate reclamantului să aleagă fie instanța competentă de la domiciliul său, fie cea de la locul de muncă.

Or, în speță, prin acțiunea înregistrată la 16 martie 2012, reclamantul, care are domiciliul în județul Bacău, a învestit Tribunalul Iași, respectiv instanța judecătorească competentă de la locul său de muncă cu soluționarea acțiunii. În considerarea celor ce preced, având în vedere că pârâta Întreprinderea Individuală H.M.G. are sediul în județul Iași, competența soluționării acțiunii revine Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2013. Procesat de GGC - DG