ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1232/2013

Deliberând asupra

conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată, s-a solicitat de

reclamantul S.L.C.E. Roman - Sucursala Electrificare Iași, un numele și pentru

salariații trecuți în tabel în contradictoriu cu SC E.C.F.R. SA București,

plata drepturilor salariale prevăzute de art. 32 CCM/2005 - 2006 prelungit cu

actele adiționale pentru anii 2007 - 2011.

Prin Sentința civilă

nr. 540 din data de 11 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția

civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Iași și s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2001 a

dialogului social:"... în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1),

organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune inclusiv

acțiuni în justiție în numele membrilor lor, ..." În exercitarea

atribuțiilor ... organizațiile sindicale au calitate procesuală activă".

Față de dispozițiile

evocate și având în vedere Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție

București nr. 3554 din 7 august 2010 - Dosar nr. 2700/84/2009, 6811 din 5

octombrie 2011, 943 din 16 februarie 2010 - Dosar nr. 4242/82/2009, s-a

apreciat că S. i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa în judecată ca

reprezentant ci și legitimare procesuală activă.

Potrivit

dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii „cererile privind conflictele de

muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul

își are domiciliul - sau reședința, după caz" situație în raport cu care a

constatat că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului

Iași căruia i s-a trimis dosarul.

Pe rolul Tribunalului

Iași, secția l civilă, cauza a fost înregistrată la data de 11 ianuarie 2013 și

s-a stabilit termen de judecată la data de 18 ianuarie 2013.

La termenul stabilit

instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului Iași.

Prin Sentința civilă

nr. 128 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă,

s-a admis excepția de necompetență teritorială și în consecință s-a declinat

competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Bacău.

Totodată, s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei

la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de

competență.

S-a reținut că prin

acțiunea introductivă, S.L.C.E.R. a precizat că formulează acțiunea în numele

și pentru salariații membri de sindicat menționați în tabelul anexă, care au

calitatea de reclamanți membri de sindicat menționați în anexă și nu S.L.C.E.R.

S-a constatat că

potrivit dispozițiile art. 289 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de

muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc. civ., iar

potrivit alin. (2), cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se

adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are

domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul și având în vedere dispozițiile

art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la

soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței

judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul

de muncă reclamantul.

Din examinarea

cărților de identitate ale reclamanților, depuse la dosar, instanța a constatat

că aceștia au domiciliul în județul Bacău, iar din cuprinsul adeverințelor

depuse la dosar, a rezultat că reclamanții își desfășoară activitatea în

județul Bacău, la unitatea L.C. Bacău.

Prin urmare, instanța

a apreciat că reclamanții au domiciliul în județul Bacău și locul de muncă al

acestora la unitatea L.C. Bacău, situație în raport cu dispozițiile art. 289

alin. (1) C. muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanța

competentă să soluționeze prezenta cauză a fost stabilită în favoarea

Tribunalului Bacău.

Înalta Curte a constatat

existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care

s-au declarat deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., situație în raport cu care a

pronunțat regulatorul de competență și s-a stabilit competența în favoarea

Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente:

Cererea ce a învestit

instanța de judecată a fost formulată de către S.L.C.E., în valorificarea unor

drepturi aparținând membrilor de sindicat referitoare la prelungirea de drept a

contractului colectiv de muncă, obligarea la plata drepturilor salariale

restante, la plata premiului anual cuvenit salariaților și la plata daunelor

interese pentru fiecare salariat.

Declinarea reciprocă

de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în

legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie

recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la

sediul/domiciliul acestora să se stabilească și competența teritorială, conform

art. 284 alin. (2) C. muncii.

Această dispută

jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, se recunoștea organizațiilor

sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul

membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora), dar fără a

avea nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conduce

la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a

fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a

abrogat printre altele, și Legea nr. 54/2003).

Potrivit art. 28 din

Legea nr. 82/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce

decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a

introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se

statuează expres

[

alin. (3) al art. 28

]

că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile

sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar, în

determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i

se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci și de

legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va

ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul

sindicatului-reclamant.

Cum în speță, sediul

sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Iași, în favoarea acestei

instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 martie 2013.

Procesat de GGC - AS