ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1232/2013

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin acțiunea formulată, s-a solicitat de reclamantul S.L.C.E. Roman - Sucursala Electrificare Iași, un numele și pentru salariații trecuți în tabel în contradictoriu cu SC E.C.F.R.

SA București, plata drepturilor salariale prevăzute de art. 32 CCM/2005 - 2006 prelungit cu actele adiționale pentru anii 2007 - 2011. Prin Sentința civilă nr. 540 din data de 11 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași și s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 62/2001 a dialogului social:"... în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune inclusiv acțiuni în justiție în numele membrilor lor, ..." În exercitarea atribuțiilor ... organizațiile sindicale au calitate procesuală activă". Față de dispozițiile evocate și având în vedere Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție București nr. 3554 din 7 august 2010 - Dosar nr. 2700/84/2009, 6811 din 5 octombrie 2011, 943 din 16 februarie 2010 - Dosar nr. 4242/82/2009, s-a apreciat că S. i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa în judecată ca reprezentant ci și legitimare procesuală activă.

Potrivit dispozițiilor art. 284 alin. (2) C. muncii „cererile privind conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul - sau reședința, după caz" situație în raport cu care a constatat că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Iași căruia i s-a trimis dosarul. Pe rolul Tribunalului Iași, secția l civilă, cauza a fost înregistrată la data de 11 ianuarie 2013 și s-a stabilit termen de judecată la data de 18 ianuarie 2013. La termenul stabilit instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași. Prin Sentința civilă nr. 128 din 16 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, s-a admis excepția de necompetență teritorială și în consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Bacău.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. S-a reținut că prin acțiunea introductivă, S.L.C.E.R. a precizat că formulează acțiunea în numele și pentru salariații membri de sindicat menționați în tabelul anexă, care au calitatea de reclamanți membri de sindicat menționați în anexă și nu S.L.C.E.R. S-a constatat că potrivit dispozițiile art. 289 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform C. proc.

civ., iar potrivit alin. (2), cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul și având în vedere dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Din examinarea cărților de identitate ale reclamanților, depuse la dosar, instanța a constatat că aceștia au domiciliul în județul Bacău, iar din cuprinsul adeverințelor depuse la dosar, a rezultat că reclamanții își desfășoară activitatea în județul Bacău, la unitatea L.C.

Bacău. Prin urmare, instanța a apreciat că reclamanții au domiciliul în județul Bacău și locul de muncă al acestora la unitatea L.C. Bacău, situație în raport cu dispozițiile art. 289 alin. (1) C. muncii și dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză a fost stabilită în favoarea Tribunalului Bacău. Înalta Curte a constatat existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care s-au declarat deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., situație în raport cu care a pronunțat regulatorul de competență și s-a stabilit competența în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele considerente: Cererea ce a învestit instanța de judecată a fost formulată de către S.L.C.E., în valorificarea unor drepturi aparținând membrilor de sindicat referitoare la prelungirea de drept a contractului colectiv de muncă, obligarea la plata drepturilor salariale restante, la plata premiului anual cuvenit salariaților și la plata daunelor interese pentru fiecare salariat. Declinarea reciprocă de competență a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca raportat la sediul/domiciliul acestora să se stabilească și competența teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.

Această dispută jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003, se recunoștea organizațiilor sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora), dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor. Norma legală conduce la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a fost tranșată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat printre altele, și Legea nr. 54/2003). Potrivit art. 28 din Legea nr. 82/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se statuează expres [ alin. (3) al art. 28 ] că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci și de legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant. Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Iași, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2013. Procesat de GGC - AS