ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3542/2013

Asupra conflictului negativ de competență

de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 27 iunie 2012, sub nr. 7057/62, astfel după cum

a fost disjunsă din cauza care formează obiectul dosarului civil nr. 15.353/62/2011,

Sindicatul Centralizări Telecomenzi Ferviare B., în numele și pentru membrul său

de sindicat P.D.C. a chemat în judecată pe pârâtele Compania Națională de Căi Ferate

C.F.R. SA, prin reprezentantul legal, și Sucursala - Centrul Regional de Exploatare

și Întreținere Reparații B., prin reprezentantul legal, a solicitat instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

și 2, la respectarea dispozițiilor art. 65 din contractul colectiv de muncă la nivel

de unitate angajatoare, încheiat pe anii 2007-2008, înregistrat sub nr. 1631/2007,

prelungit prin actele adiționale nr. XX/2007, YY/2008, ZZ/2008, WW/2008, RR/2008

și TT/2009, și a dispozițiilor art. 71 alin. (2) din contractul colectiv de muncă,

încheiat la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008,

prelungit până în anul 2010, în sensul de a plăti, membrilor de sindicat, menționați

în tabelul nominal - anexat, la prezenta acțiune, ajutorul material aferent zilei

feroviarilor, pentru anul 2009, reprezentat de un salariu de bază brut, la nivelul

clasei unu de salarizare, în cuantum de 570 RON, actualizat la zi, cu rata inflației

și dobânda legală, de la data scadenței (23 aprilie a fiecărui an) și până la data

plății efective a acestuia;

și 2, la respectarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) din contractul colectiv de

muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare pe anii 2007-2008, înregistrat sub

nr. 1631/2007, prelungit prin actele adiționale nr. XX/2007, YY/2008, ZZ/2008,

WW/2008, RR/2008 și TT/2009, și a celor cuprinse în art. 71 alin. (1) din contractul

colectiv de muncă încheiat la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar,

valabil încheiat pe perioada 2006-2010, în sensul de a plăti celor membrilor de

sindicat, menționați în tabelul nominal - anexa 2 la prezenta acțiune, ajutorul

material de Paști, pentru anul 2009, reprezentat de un salariu de bază brut, la

nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum brut de 570 RON, actualizat la zi cu

rata inflației și dobânda legală, de la data scadenței și până la data plății efective

a acestuia;

și 2, la respectarea dispozițiilor art. 32 și art. 33 din contractul colectiv de

muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare pe anii 2007-2008, înregistrat sub

nr. 1631/2007, prelungit prin actele adiționale nr. XX/2007, YY/2008, ZZ/2008,

WW/2008, RR/2008 și TT/2009, și a celor cuprinse în art. 30 alin. (1) din contractul

colectiv de muncă încheiat la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar,

valabil pe perioada 2006-2010, în sensul de a plăti salariaților membrii de sindicat,

menționați în tabelul nominal - anexa 3 la prezenta acțiune, salariul suplimentar

pe anul 2008, echivalent cu salariul de bază de încadrare, din luna decembrie a

anului respectiv, pentru fiecare salariat în parte, actualizat la zi cu rata inflației

și dobânda legală, de la data scadenței și până la data plății efective a acestuia;

și 2, la respectarea dispozițiilor art. 32 și art. 33 din contractul colectiv de

muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare pe anii 2009-2010 înregistrat sub

din 06 iunie 2009, și a celor cuprinse în art. 30 alin. (1) din contractul colectiv

de muncă încheiat la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar, valabil

încheiat pe perioada 2006-2010, în sensul de a plăti salariaților membrii de sindicat,

menționați în tabelul nominal - anexa 4, la prezenta acțiune, salariul suplimentar

pe anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului

respectiv, pentru fiecare salariat în parte, actualizat la zi cu rata inflației

și dobânda legală, de la data scadenței și până la data plății efective a acestuia;

plata cheltuielilor Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin sentința civilă

nr. 952/M/2012 din 27 iunie 2012, a declinat competența de soluționare a cauzei

formulate de reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare B. în numele

și pentru membrul său de sindicat în favoarea Tribunalului Sibiu, reținând incidența

art. 2 pct. 1 lit. c) și art. 158 C. proc. civ.

Tribunalul Sibiu, secția I civilă, prin

sentința civilă nr. 548/2013 din 27 mai 2013 completată cu sentința civilă nr. 916/2013

din 12 iulie 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Brașov și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Î.C.C.J.

pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea acestei sentințe Tribunalul

Sibiu, a reținut, în esență, că potrivit art. 210 din Legea dialogului social,

nr. 62/2010, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă

se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are

domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a reținut că Legea nr. 62/2010 reglementează

o competență teritorială alternativă obligatorie a cauzelor în care salariatul are

calitatea de reclamant, doar o persoană fizică fiind susceptibilă de a avea domiciliu

sau loc de muncă, iar prin raportare la acest din urmă criteriu Tribunalul Brașov

este competent în soluționarea cauzei.

Cum în cauza dedusă judecății, reclamantul

are sediul în Brașov, în temeiul art. 269 alin. (2) C. muncii, s-a constatat că

Tribunalului Brașov îi revine competența de soluționare a acestei cauze.

Asupra conflictului negativ de competență

de față Înalta Curte constată:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ.

există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri

irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele

acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată că

cele două instanțe Tribunalul Brașov și Tribunalul Sibiu s-au declarat necompetente

prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate

sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să

soluționeze cauza.

Analizând conflictul de competență ivit,

în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește

competența Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de chemare în judecată, pentru

considerentele ce succed:

Competența de soluționare a litigiilor

având drept obiect conflicte de drepturi aparține, potrivit art. 284 alin. (2) C.

muncii, instanței în a cărei circumscripție își are sediul sau domiciliul reclamantul.

În cauza de față, calitatea de reclamant

o are Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare B. ce are sediul procesual ales

la Cabinetul de Avocatură M.B. din Municipiul Brașov, str. H.

Reclamantul a formulat acțiune în numele

și pentru membrul său de sindicat conform art. 268 alin. (1) lit. c) C. muncii,

în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind sindicatele, care îi conferă dreptul

de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea atribuțiilor conferite

de această lege organizațiilor sindicale.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011,

organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația

muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune

în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se statuează expres [alin.

(3) al art. 28 din lege] că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale

au calitate procesuală activă.

Așadar, în determinarea competenței teritoriale

în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaște calitatea, nu doar de a

acționa (de reprezentant), ci și legitimare procesuală activă care se verifică în

persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 269 alin. (2) C.

muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

De altfel, această interpretare, în ceea

ce privește art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social care a abrogat

Legea nr. 54/2003, cu referire la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale,

în acțiunea promovată în numele membrilor de sindicat precum și în ceea ce privește

instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă, care este

cea de la sediul sindicatului reclamant, a fost adoptată de către Înalta Curte de

Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii,

prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 19/2012.

Cum în speță, sediul sindicatului se află

în circumscripția Tribunalului Brașov, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului,

va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.