ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3543/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 27 iunie 2012, sub nr. 7057/62/2012, astfel după cum a fost disjunsă din cauza

care formează obiectul dosarului civil nr. 15.353/62/2011, Sindicatul Centralizări

Telecomenzi Feroviare B., în numele și pentru membrul său de sindicat B.I. a chemat

în judecată pe pârâtele Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. SA, prin reprezentantul

legal, și Sucursala - Centrul Regional de Exploatare și Întreținere Reparații B.,

prin reprezentantul legal, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța

să dispună:

solidar a pârâtelor 1 și 2, la respectarea dispozițiilor art. 65 din contractul

colectiv de muncă la nivel de unitate angajatoare, încheiat pe anii 2007-2008, înregistrat

sub nr. 1631/2007, prelungit prin actele adiționale nr. XX/2007, YY/2008, ZZ/2008,

WW/2008, RR/2008 și TT/2009, și a dispozițiilor art. 71 alin. (2) din contractul

colectiv de muncă, încheiat la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar

pe anii 2006-2008, prelungit până în anul 2010, în sensul de a plăti, membrilor

de sindicat, menționați în tabelul nominal - anexat, la prezenta acțiune, ajutorul

material aferent zilei feroviarilor, pentru anul 2009, reprezentat de un salariu

de baza brut, la nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum de 570 RON, actualizat

la zi, cu rata inflației și dobânda legală, de la data scadentei (23 aprilie a fiecărui

an) și până la data plății efective a acestuia;

solidar a pârâtelor 1 și 2, la respectarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) din contractul

colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare pe anii 2007-2008, înregistrat

sub nr. 1631/2007, prelungit prin actele adiționale nr. XX/2007, YY/2008, ZZ/2008,

WW/2008, RR/2008 și TT/2009, și a celor cuprinse în art. 71 alin. (1) din contractul

colectiv de muncă încheiat la nivel de Grup de Unități din Transportul Feroviar,

valabil încheiat pe perioada 2006-2010, în sensul de a plăti celor membrilor de

sindicat, menționați în tabelul nominal - anexa 2 la prezenta acțiune, ajutorul

material de Paști, pentru anul 2009, reprezentat de un salariu de bază brut, la

nivelul clasei unu de salarizare, în cuantum brut de 570 RON, actualizat la zi cu

rata inflației și dobânda legală, de la data scadenței și până la data plății efective

a acestuia;

solidar a pârâtelor 1 și 2, la respectarea dispozițiilor art. 32 și art. 33 din

contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare pe anii 2007-2008,

înregistrat sub nr. 1631/2007, prelungit prin actele adiționale nr. XX/2007, YY/2008,

ZZ/2008, WW/2008, RR/2008 și TT/2009, și a celor cuprinse în art. 30 alin. (1) din

contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de Grup de Unități din Transportul

Feroviar, valabil pe perioada 2006-2010, în sensul de a plăti salariaților membrii

de sindicat, menționați în tabelul nominal - anexa 3 la prezenta acțiune, salariul

suplimentar pe anul 2008, echivalent cu salariul de bază de încadrare, din luna

decembrie a anului respectiv, pentru fiecare salariat în parte, actualizat la zi

cu rata inflației și dobânda legală, de la data scadenței și până la data plății

efective a acestuia;

solidar a pârâtelor 1 și 2, la respectarea dispozițiilor art. 32 și art. 33 din

contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate angajatoare pe anii 2009-2010

înregistrat sub din 06 iunie 2009, și a celor cuprinse în art. 30 alin. (1) din

contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de Grup de Unități din Transportul

Feroviar, valabil încheiat pe perioada 2006-2010, în sensul de a plăti salariaților

membrii de sindicat, menționați în tabelul nominal - anexa 4, la prezenta acțiune,

salariul suplimentar pe anul 2009, echivalent cu salariul de bază de încadrare din

luna decembrie a anului respectiv, pentru fiecare salariat în parte, actualizat

la zi cu rata inflației și dobânda legală, de la data scadenței și până la data

plății efective a acestuia;

solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, aferente cauzei, conform

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

Tribunalul Brașov,

secția I civilă, prin sentința civilă nr. 952/M din 27 iunie 2012 a declinat competența

de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi

Feroviare B. în numele și pentru membrul său de sindicat în favoarea Tribunalului

Sibiu, reținând incidența art. 2 pct. 1 lit. c) și art. 158 C. proc. civ.

Tribunalul Sibiu,

secția I civilă, prin sentința civilă nr. 561/2013 din 27 mai 2013 completată cu

sentința civilă nr. 877 din 12 iulie 2013 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Brașov și constatând ivit conflictul negativ de

competență a trimis dosarul Î.C.C.J. pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea

acestei sentințe Tribunalul Sibiu, a reținut, în esență, că potrivit art. 210 din

Legea dialogului social, nr. 62/2010, cererile referitoare la soluționarea conflictelor

individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei

circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a reținut că

Legea nr. 62/2010 reglementează o competență teritorială alternativă obligatorie

a cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, doar o persoană fizică

fiind susceptibilă de a avea domiciliu sau loc de muncă, iar prin raportare la acest

din urmă criteriu Tribunalul Brașov este competent în soluționarea cauzei.

Cum în cauza dedusă

judecății, reclamantul are sediul în Brașov, în temeiul art. 269 alin. (2) C. muncii,

s-a constatat că Tribunalului Brașov îi revine competența de soluționare a acestei

cauze.

Asupra conflictului

negativ de competență de față Înalta Curte constată:

Potrivit art.

20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai

multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași

pricină.

Verificând dacă

sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență

Curtea constată că cele două instanțe Tribunalul Brașov și Tribunalul Sibiu s-au

declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între

instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe

este competentă să soluționeze cauza.

Analizând conflictul

de competență ivit, în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

înalta Curte stabilește competența Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de

chemare în judecată, pentru considerentele ce succed:

Competența de

soluționare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparține, potrivit

art. 284 alin. (2) C. muncii, instanței în a cărei circumscripție își are sediul

sau domiciliul reclamantul.

În cauza de față,

calitatea de reclamant o are Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare B. ce

are sediul procesual ales la Cabinetul de Avocatură M.B. din Municipiul Brașov,

str. H. nr. 17.

Reclamantul a

formulat acțiune în numele și pentru membrul său de sindicat conform art. 268

alin. (1) lit. c) C. muncii, în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind sindicatele,

care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea

atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale.

Potrivit art.

28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor,

ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a

introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se

statuează expres [alin. (3) al art. 28 din lege] că în exercitarea acestor atribuții,

organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar, în determinarea

competenței teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaște

calitatea, nu doar de a acționa (de reprezentant), ci și legitimare procesuală activă

care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 269

alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

De altfel, această

interpretare, în ceea ce privește art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului

social care a abrogat Legea nr. 54/2003, cu referire la calitatea procesuală activă

a organizațiilor sindicale, în acțiunea promovată în numele membrilor de sindicat,

precum și în ceea ce privește instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor

de muncă, care este cea de la sediul sindicatului reclamant, a fost adoptată de

către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul

în interesul legii, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul

nr. 19/2012.

Cum în speță,

sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Brașov, în favoarea acestei

instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 octombrie 2013.