ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3395/2013

Asupra conflictul negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, modificată și completată sub Dosar nr. 2764/85/2013, disjuns din Dosar nr. 7052/62/2012 declinat de către Tribunalul Brașov, reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov în numele și pentru membrul său de sindicat L.M.

a chemat în judecată pârâtele Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreținere și Reparații Brașov, solicitând: 1. obligarea în solidar a pârâtelor de a plăti salariatului membru de sindicat ajutorul material aferent zilei feroviarilor pentru anul 2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței (23 aprilie a fiecărui an) și până la data plății efective a acestuia; 2. obligarea în solidar a pârâtelor de a plăti salariatului membru de sindicat ajutorul material de Plați pentru anul 2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective a acestuia; 3. obligarea în solidar a pârâtelor la plata către salariatul membru de sindicat a salariului suplimentar pentru anul 2008 și 2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective a acestuia;

4. obligarea în solidar a pârâtelor la plata către salariatul membru de sindicat a salariului suplimentar pentru anul 2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru fiecare salariat în parte, actualizat la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective a acestuia; 5. obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 952/ M din 27 iunie 2012 a declinat competenta de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov în numele și pentru membrul său de sindicat L.M. în favoarea Tribunalului Sibiu, reținând incidența art. 2 pct.1 lit. c) și art.158 C. proc.

civ. Tribunalul Sibiu, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 601/2013 din 27 mai 2013 completată cu sentința civilă nr. 869 din 12 iulie 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov și constatând ivit conflictul negativ de competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict. În argumentarea acestei sentințe Tribunalul Sibiu, a reținut, în esență, că potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2010, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

S-a reținut că Legea nr. 62/2010 reglementează o competență teritorială alternativă obligatorie a cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, doar o persoană fizică fiind susceptibilă de a avea domiciliu sau loc de muncă iar prin raportare la acest din urmă criteriu Tribunalul Brașov este competent în soluționarea cauzei. Cum în cauza dedusă judecății, reclamantul are sediul în Brașov, în temeiul art. 269 alin. (2) din codul muncii, s-a constatat că Tribunalului Brașov îi revine competența de soluționare a acestei cauze. Asupra conflictului negativ de competență de față Înalta Curte constată: Potrivit art.20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată că cele două instanțe Tribunalul Brașov și Tribunalul Sibiu s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza. Analizând conflictul de competență ivit, în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed: Competența de soluționare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparține, potrivit art. 284 alin. (2) din C. muncii, instanței în a cărei circumscripție își are sediul sau domiciliul reclamantul.

În cauza de față, calitatea de reclamant o are Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov ce are sediul în Municipiul Brașov, str. Gării, nr. 5, cam. 209 județul Brașov. Reclamantul a formulat acțiune în numele și pentru membrii de sindicat conform art. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii, în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind sindicatele, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale. Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă. Așadar, în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaște calitatea, nu doar de a acționa (de reprezentant), ci și legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 269 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

De altfel, această interpretare, în ceea ce privește art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social care a abrogat Legea nr. 54/2003, cu referire la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale, în acțiunea promovată în numele membrilor de sindicat precum și în ceea ce privește instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă, care este cea de la sediul sindicatului reclamant, a fost adoptată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 19/2012. Cum în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Brașov, în favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.