ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3395/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3395/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictul negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată, modificată
și completată sub Dosar nr. 2764/85/2013, disjuns din Dosar nr. 7052/62/2012
declinat de către Tribunalul Brașov, reclamantul Sindicatul Centralizări
Telecomenzi Feroviare Brașov în numele și pentru membrul său de sindicat L.M. a
chemat în judecată pârâtele Compania Națională de Căi Ferate CFR SA și
Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreținere și Reparații Brașov,
solicitând:
obligarea în solidar a pârâtelor de
a plăti salariatului membru de sindicat ajutorul material aferent zilei
feroviarilor pentru anul 2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul
clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata
inflației și dobânda legală de la data scadenței (23 aprilie a fiecărui an) și
până la data plății efective a acestuia;
obligarea în solidar a pârâtelor de
a plăti salariatului membru de sindicat ajutorul material de Plați pentru anul
2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare
în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata inflației și dobânda legală de
la data scadenței și până la data plății efective a acestuia;
obligarea în solidar a pârâtelor la
plata către salariatul membru de sindicat a salariului suplimentar pentru anul
2008 și 2009 reprezentat de un salariu de bază brut la nivelul clasei unu de
salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la zi cu rata inflației și dobânda
legală de la data scadenței și până la data plății efective a acestuia;
obligarea în solidar a pârâtelor la
plata către salariatul membru de sindicat a salariului suplimentar pentru anul
2010 echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului
respectiv, pentru fiecare salariat în parte, actualizat la zi cu rata inflației
și dobânda legală de la data scadenței și până la data plății efective a
acestuia;
obligarea în solidar a pârâtelor la
plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Brașov prin sentința civilă
nr. 952/ M din 27 iunie 2012 a declinat competenta de soluționare a cauzei formulate
de reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov în numele
și pentru membrul său de sindicat L.M. în favoarea Tribunalului Sibiu, reținând
incidența art. 2 pct.1 lit. c) și art.158 C. proc. civ.
Tribunalul Sibiu, secția I civilă,
prin sentința civilă nr. 601/2013 din 27 mai 2013 completată cu sentința civilă
nr. 869 din 12 iulie 2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului Brașov și constatând ivit conflictul negativ de
competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
soluționarea acestui conflict.
În argumentarea acestei sentințe
Tribunalul Sibiu, a reținut, în esență, că potrivit art. 210 din Legea
dialogului social nr. 62/2010, cererile referitoare la soluționarea conflictelor
individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei
circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
S-a reținut că Legea nr. 62/2010
reglementează o competență teritorială alternativă obligatorie a cauzelor în
care salariatul are calitatea de reclamant, doar o persoană fizică fiind
susceptibilă de a avea domiciliu sau loc de muncă iar prin raportare la acest
din urmă criteriu Tribunalul Brașov este competent în soluționarea cauzei.
Cum în cauza dedusă judecății,
reclamantul are sediul în Brașov, în temeiul art. 269 alin. (2) din codul
muncii, s-a constatat că Tribunalului Brașov îi revine competența de
soluționare a acestei cauze.
Asupra conflictului negativ de
competență de față Înalta Curte constată:
Potrivit art.20 alin. (2) C. proc. civ.
există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin
hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină.
Verificând dacă sunt întrunite
cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea
constată că cele două instanțe Tribunalul Brașov și Tribunalul Sibiu s-au
declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență
între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două
instanțe este competentă să soluționeze cauza.
Analizând conflictul de competență
ivit, în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte
stabilește competența Tribunalului Brașov în soluționarea cererii de chemare în
judecată, pentru considerentele ce succed:
Competența de soluționare a litigiilor
având drept obiect conflicte de drepturi aparține, potrivit art. 284 alin. (2)
din C. muncii, instanței în a cărei circumscripție își are sediul sau
domiciliul reclamantul.
În cauza de față, calitatea de
reclamant o are Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov ce are
sediul în Municipiul Brașov, str. Gării, nr. 5, cam. 209 județul Brașov.
Reclamantul a formulat acțiune în
numele și pentru membrii de sindicat conform art. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii,
în temeiul art. 28 din Legea nr. 62/2011, privind sindicatele, care îi conferă
dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege în exercitarea
atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor sindicale.
Potrivit art. 28 din Legea nr.
62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din
legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a introduce
orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres
(alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor atribuții,
organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.
Așadar, în determinarea competenței
teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaște calitatea,
nu doar de a acționa (de reprezentant), ci și legitimare procesuală activă care
se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama, în sensul art. 269
alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.
De altfel, această interpretare, în
ceea ce privește art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social
care a abrogat Legea nr. 54/2003, cu referire la calitatea procesuală activă a
organizațiilor sindicale, în acțiunea promovată în numele membrilor de sindicat
precum și în ceea ce privește instanța competentă teritorial în soluționarea
conflictelor de muncă, care este cea de la sediul sindicatului reclamant, a
fost adoptată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent
să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013,
pronunțată în Dosarul nr. 19/2012.
Cum în speță, sediul sindicatului se
află în circumscripția Tribunalului Brașov, în favoarea acestei instanțe, pe
calea regulatorului, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
17 octombrie 2013.