ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3398/2013

Asupra

conflictul negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată, modificată și completată sub Dosar nr. 2857/85/2013, disjuns din Dosar

nr. 7052/62/2012 declinat de către Tribunalul Brașov, reclamantul Sindicatul C.T.F.

Brașov în numele și pentru membrul său de sindicat S.P.G. a chemat în judecată

pârâtele CN C.F.R. SA și Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreținere

și Reparații Brașov, solicitând:

1.

obligarea în solidar a pârâtelor de a plăti salariatului membru de sindicat

ajutorul material aferent zilei feroviarilor pentru anul 2009 reprezentat de un

salariu de bază brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei,

actualizat la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței (23

aprilie a fiecărui an) și până la data plății efective a acestuia;

2.

obligarea în solidar a pârâtelor de a plăti salariatului membru de sindicat

ajutorul material de Plați pentru anul 2009 reprezentat de un salariu de bază

brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat la

zi cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la data

plății efective a acestuia;

3.

obligarea în solidar a pârâtelor la plata către salariatul membru de sindicat a

salariului suplimentar pentru anul 2008 și 2009 reprezentat de un salariu de

bază brut la nivelul clasei unu de salarizare în cuantum de 570 lei, actualizat

la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data scadenței și până la data

plății efective a acestuia;

4.

obligarea în solidar a pârâtelor la plata către salariatul membru de sindicat a

salariului suplimentar pentru anul 2010 echivalent cu salariul de bază de

încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru fiecare salariat în

parte, actualizat la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data

scadenței și până la data plății efective a acestuia;

5.

obligarea în solidar a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul

Brașov prin sentința civilă nr. 952/ M din 27 iunie 2012 a declinat competenta

de soluționare a cauzei formulate de reclamantul Sindicatul C.T.F. Brașov în numele

și pentru membrul său de sindicat S.P.G. în favoarea Tribunalului Sibiu,

reținând incidența art. 2 pct. 1 lit. c) și art.158 C. proc. civ.

Tribunalul

Sibiu, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 644/2013 din 27 mai 2013

completată cu sentința civilă nr. 921 din 12 iulie 2013 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov și constatând ivit

conflictul negativ de competență a trimis dosarul Î.C.C.J. pentru soluționarea

acestui conflict.

În

argumentarea acestei sentințe Tribunalul Sibiu, a reținut, în esență, că

potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2010, cererile referitoare

la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței

judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul

de muncă reclamantul.

S-a

reținut că Legea nr. 62/2010 reglementează o competență teritorială alternativă

obligatorie a cauzelor în care salariatul are calitatea de reclamant, doar o

persoană fizică fiind susceptibilă de a avea domiciliu sau loc de muncă iar

prin raportare la acest din urmă criteriu Tribunalul Brașov este competent în

soluționarea cauzei.

Cum

în cauza dedusă judecății, reclamantul are sediul în Brașov, în temeiul art. 269

alin. (2) din codul muncii, s-a constatat că Tribunalului Brașov îi revine

competența de soluționare a acestei cauze.

Asupra

conflictului negativ de competență de față Înalta Curte constată:

Potrivit

art.20 (2) Cod procedură civilă există conflict negativ de competență când două

sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să

judece aceeași pricină.

Verificând

dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului

de competență Curtea constată că cele două instanțe Tribunalul Brașov și

Tribunalul Sibiu s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că

declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel

puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Analizând

conflictul de competență ivit, în aplicarea dispozițiilor ari. 22 alin. (3) din

C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența Tribunalului Brașov în

soluționarea cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce succed:

Competența

de soluționare a litigiilor având drept obiect conflicte de drepturi aparține,

potrivit art. 284 alin. (2) din C. muncii, instanței în a cărei circumscripție

își are sediul sau domiciliul reclamantul.

În

cauza de fată, calitatea de reclamant o are Sindicatul C.T.F. Brașov ce are

sediul în Municipiul Brașov.

Reclamantul

a formulat acțiune în numele și pentru membri de sindicat conform art.268

alin.1 lit. c) din C. muncii, în temeiul art. 28 din Legea nr.62/2011, privind

sindicatele, care îi conferă dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută

de lege în exercitarea atribuțiilor conferite de această lege organizațiilor

sindicale.

Potrivit

art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile

membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora

au dreptul de a introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De

asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea

acestor atribuții, organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar,

în determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului

i se recunoaște calitatea, nu doar de a acționa (de reprezentant), ci și

legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va

ține seama, în sensul art. 269 alin. (2) C. muncii, de sediul

sindicatului-reclamant.

De

altfel, această interpretare, în ceea ce privește art. 28 alin. (2) din Legea

nr. 62/2011 a dialogului social care a abrogat Legea nr. 54/2003, cu referire

la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale, în acțiunea

promovată în numele membrilor de sindicat precum și în ceea ce privește

instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă, care este

cea de la sediul sindicatului reclamant, a fost adoptată de către Înalta Curte

de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul

legii, prin decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr.

19/2012.

Cum

în speță, sediul sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Brașov, în

favoarea acestei instanțe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competența

de soluționare a cauzei.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2013.