ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5550/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov la data de 7 septembrie 2012, reclamantul Sindicatul

Salariaților din Sucursala de Electrificare Brașov prin reprezentant legal, cu

sediul în Brașov, str. A., în numele și pentru cei 63 de salariați,

nominalizați în tabel, a chemat în judecată pe pârâții E. CFR SA prin

reprezentant legal și Sucursala de Electrificare Brașov prin reprezentant

legal, solicitând plata unor drepturi salariale cuvenite salariaților pentru

perioada august 2009 - decembrie 2010, și toate drepturile salariale

reprezentând diferența dintre drepturile salariale încasate și drepturile

salariale cuvenite prin determinarea acestora pornind de la salariul de baza

minim de 700 RON pentru perioada august 2009 - 31 decembrie 2010, actualizate

la zi cu rata inflației și dobânda legală de la data la care trebuiau achitate

și plata lor efectivă.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 268 alin. (1) lit. c), art. 269 alin. (2) C. muncii

și art. 28 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 62/2011 privind dialogul

social.

Prin Sentința civilă

nr. 1736 din 19 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr.

11993/62/2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe

și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Mureș.

Instanța a reținut că

sindicatul nu are calitate procesuală activă ci membrii săi, și cum aceștia au

domiciliul în județul Mureș, Tribunalul Mureș este instanța competentă să

soluționeze cauza.

Prin Sentința civilă

nr. 1587 din 27 iunie 2013, Tribunalul Mureș a declinat în favoarea

Tribunalului Brașov, competența soluționării acțiunii civile formulată de

reclamantul Sindicatul Salariaților din Sucursala de Electrificare Brașov, în

numele membrilor de sindicat, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în

vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a reținut că

art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 conferă legitimitate procesuală activă

sindicatului, iar prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a instanței supreme,

pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că

sindicatele au calitate procesuală activă în procesele intentate de acestea în

numele membrilor de sindicat în vederea soluționării conflictelor de muncă.

Analizând lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de învestire

a instanței de judecată a fost formulată la 7 septembrie 2012 de către

reclamantul Sindicatul Salariaților din Sucursala de Electrificare Brașov, în

numele membrilor de sindicat, pentru valorificarea unor drepturi salariale

aparținând acestora.

Declinarea reciprocă

de competență a fost determinată de interpretarea diferită făcută de tribunale

în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă această

calitate trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca

raportat la sediul sau domiciliul acestora să se stabilească și competența

teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.

Această dispută

jurisdicțională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin

dispozițiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoștea organizațiilor

sindicale posibilitatea de a formula acțiuni în justiție în numele și interesul

membrilor lor (în valorificarea așadar, a drepturilor acestora), dar fără a

avea nevoie de mandat expres din partea lor.

Norma legală conducea

la o confuzie între calitatea de reprezentant și aceea de reclamant, care a

fost tranșată, însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a

abrogat printre altele, și Legea nr. 54/2003).

Potrivit art. 28 din

Legea nr. 62/2011, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce

decurg din legislația muncii, atribuții în exercitarea cărora au dreptul de a

introduce orice acțiune în justiție în numele membrilor lor.

De asemenea, se

statuează expres (alin. (3) al art. 28) că în exercitarea acestor atribuții,

organizațiile sindicale au calitate procesuală activă.

Așadar, în

determinarea competenței teritoriale în asemenea cauze în care sindicatului i

se recunoaște calitatea nu doar de a acționa (de reprezentant), ci legitimare

procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ține seama,

în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului-reclamant.

Cum în speță, sediul

sindicatului se află în circumscripția Tribunalului Brașov, în favoarea acestei

instanțe va fi stabilită competența de soluționare.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie.

Procesat de GGC - LM