ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1461/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 1 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, a fost condamnat inculpatul R.S. la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen. și la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului R.S. pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare. Aceeași instanță l-a condamnat și pe inculpatul N.I.M. la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., li s-au interzis inculpaților drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepselor. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și conform art. 88 C. pen., s-a computat perioada reținerii și arestării preventive a acestora începând cu 21 octombrie 2003, la zi. În latură civilă inculpații au fost obligați la plata sumei de 100.000.000 lei reprezentând despăgubiri civile către partea civilă D.T. la 864.050 lei către C.A.S. Olt la 5.251.219 lei către C.A.S. a municipiului București plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului către cele două case de asigurări de sănătate.

Inculpații au mai fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța de fond a reținut că în apropierea satului Potelu din comuna Ianca, județul Dolj, în punctul Pisc, victima D.A., împreună cu tatăl său D.T., au amenajat o stână unde, împreună cu alte persoane aveau în îngrijire 300 oi ale locuitorilor din comună. În ziua de 18 octombrie, în jurul orei 17,00, motivează prima instanță, D.A. s-a deplasat cu atelajul proprietatea sa la stână, de unde a luat o bovină pentru a o duce la domiciliu, plecând cu aceasta legată de căruță. În aceeași seară, inculpații, care aveau și ei o stână în punctul Balta, s-au deplasat din comuna Grojdibodu, județul Olt către aceasta cu atelajul proprietatea lui N.I.M., iar într-o intersecție s-au întâlnit cu victima care se îndrepta spre casă.

După ce au oprit căruțele, părțile au coborât și au purtat discuții în contradictoriu, iar inculpații au început să râdă de bovina victimei pe motiv că este foarte slabă. Tribunalul a mai constatat că D.A. a luat din căruță un ciomag de care a fost deposedat de către inculpatul N.I.M., iar R.S., i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii în zona feței și a toracelui, după care, aceasta a fost lovită cu ciomagul și de către celălalt făptuitor. După încetarea actelor de violență, N.I.M. a mers la căruța sa, iar R.S. a luat capiciul de la hamul calului victimei, fără a aduce la cunoștința celuilalt inculpat, iar în ziua de 21 octombrie 2003 acesta a fost găsit în incinta stânei inculpaților.

După ce au părăsit locul săvârșirii faptelor, inculpații s-au întâlnit cu martorii M.F., M.E. și D.G., persoane care se îndreptau spre sat și veneau de la stâna de la care plecase victima. Acestea au trecut pe lângă căruța lui D.A., au recunoscut bovina, M.E. l-a strigat, iar în momentul în care martorii s-au apropiat au găsit victima lângă atelaj și aceasta le-a spus că inculpații sunt persoanele care au lovit-o. Din declarațiile acestor martori rezultă că D.A. prezenta multiple leziuni traumatice, era plin de sânge și de la hamul calului lipsea capiciul. Prima instanță a mai reținut că victima a fost transportată cu căruța în localitatea Potelu, de martorul D.G. și până la sosirea salvării aceasta a mai discutat cu martorii G.F., D.A., I.I.

și B.A., persoane care se aflau la secția de votare organizată în școală, cărora le-a relatat că a fost lovită de inculpați. În jurul orei 12,00, victima a fost internată la secția chirurgie a Spitalului Corabia după care, a fost transportată la Spitalul de Urgență Floreasca din București unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale, iar pe data de 20 octombrie 2003, orele 18,00 a decedat. Din raportul de expertiză medico-legală de necropsie nr. A.3/1639/2003 întocmit de I.M.L. Mina Minovici București, rezultă că moartea lui D.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral și facial cu fracturi de neuro și viscerocraniu. La necropsie s-au mai constatat multiple echimoze, excoriații și hematoame faciale, de trunchi și membre toracice care s-au putut produce în același context lezional cu traumatismul cranio-facial tanatogenerator.

Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri repetate cu corp dur în regiunea facială cervico-toracic și la membrele superioare urmate de cădere și lovire de plan dur, cu impact occipital drept. S-a stabilit că între leziunile traumatice și deces există legătură directă de cauzalitate. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 544 din 8 decembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpații R.S. și N.I.M., precum și cel declarat de partea vătămată D.T. împotriva sentinței primei instanțe. Hotărârea sus-menționată a fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpați. În recursul parchetului au fost invocate motivele prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc.

pen. și s-a solicitat în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d), casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, schimbarea încadrării juridice a faptelor, condamnarea inculpatului R.S., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. f) și i), art. 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatului N.I.M., pentru comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. f) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., la pedepse corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise, sancțiunile de numai 17 ani închisoare, aplicate făptuitorilor fiind exagerat de blânde.

În recursurile inculpaților, au fost invocate cazurile de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen., și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., urmând să se dispună completarea probelor dacă se va considera necesar, iar în subsidiar s-a cerut reducerea pedepselor aplicate. Înalta Curte verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile formulate, constată că recursurile sunt nefondate. Instanțele au reținut o corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, în sensul că, în ziua de 18 octombrie 2003, cei doi inculpați l-au lovit pe D.A.

în zona capului și toracică, în mod repetat cu pumnii și picioarele provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acestuia. În sarcina inculpatului R.S. s-a mai reținut, în mod just, că după încetarea agresiunii asupra victimei, a luat căpiciul de la hamul calului acesteia. Vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită cu declarațiile martorilor M.F., M.E. și D.G., care după ce s-au întâlnit cu inculpații ce părăseau locul faptei cu atelajul lor au găsit victima lângă căruța sa, le-a spus că aceștia au bătut-o și au transportat-o în satul Potelu, unde până la sosirea salvării, D.A. a mai discutat cu martorii D.A., B.A. și G.F., care au constatat că aceasta prezenta multiple leziuni traumatice.

De asemenea, în raport de expertiza medico-legală nr. A.3/1639/2003, efectuat de I.M.L. Mina Minovici București, aprobat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L. București prin avizul nr. E.2/2657/2004, se concluzionează că moartea numitului D.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cere-brală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral și facial cu fracturi de neuro și viscerocraniu. La necropsie s-au constatat multiple echimoze, excoriații și hematoame faciale, de trunchi și membre toracice care s-au putut produce în același context lezional cu traumatismul cranio-facial tanatogenerator. În consecință, faptele și împrejurările care au fost comise, au fost corect stabilite de cele două instanțe, probele fiind complet analizate și just apreciate.

Înalta Curte, constată că probatoriul administrat în cauză este îndestălutor stabilirii situației de fapt astfel că nu se impune completarea acestuia, astfel cum a solicitat inculpatul N.I.M. Toate probele solicitate de inculpați au fost administrate în cauză nefiind necesară reaudierea martorilor M.F., M.E. și D.G. care au fost ascultați de prima instanță, astfel cum a solicitat recurentul N.I.M. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, se constată că aceasta este legală, criticile formulate sub acest aspect în recursurile declarate de parchet și inculpați, fiind neîntemeiate. Astfel, este nefondat motivul din recursul formulat de parchet prin care s-a susținut că, în cauză, se impunea reținerea față de ambii inculpați, a agravantei prevăzute de art. 175 lit. f) C. pen.

și a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., deoarece violențele exercitate împotriva victimei D.A. ar fi fost determinate de faptul că în urmă cu doi ani, în calitate de paznic la I.A.S. Corabia i-a surprins pe inculpați în timp ce sustrăgea porumb și a sesizat organele de poliție și din această cauză a fost agresat de cei doi făptuitori. Această circumstanță de calificare are în vedere, de regulă, acele fapte de omor care se comit dintr-un sentiment de nemulțumire sau de răzbunare pentru modul în care victima, în cadrul îndatoririlor sale de sarcini sau publice, a satisfăcut interesele ori pretențiile autorului. În cauză, inculpații nu au acționat conduși de dorința de a se răzbuna pe victimă din cauza modului în care aceasta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în calitate de paznic.

Conflictul dintre părți a avut loc, deoarece inculpații observând că bovina pe care D.A. o avea legată de căruță era foarte slabă, au râs de aceasta, victima a luat din căruță un ciomag de care a fost deposedat de N.I.M., după care făptuitorii l-au lovit cauzându-i leziunile descrise în actul medico-legal, suprimându-i viața. Așadar, împrejurarea prevăzută de art. 175 lit. f) C. pen., nu a determinat în nici un fel, pe inculpați să ucidă victima, acțiunea acestora neavând nici o legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, ale D.A., ca paznic, cu doi ani în urmă. Întrucât inculpații nu au comis fapta de omor dintr-un sentiment de răspundere, din motive josnice, corect în cauză nu a fost reținută circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., astfel cum s-a solicitat prin recursul declarat de parchet.

Este neîntemeiată și critica din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a crezut în ce-l privește pe inculpatul R.S., schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și reținerea la infracțiunea de omor a agravantei, prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., întrucât acesta a sustras căpiciul de la calul victimei după ce a lovit-o împreună cu celălalt inculpat, au adus-o în situația de a nu se putea apăra. Corect, în cauză s-a reținut că nu sunt întrunite trăsăturile constitutive ale infracțiunii de tâlhărie deoarece, inculpatul R.S., deși a folosit violența nu a făcut-o în scopul însușirii căpiciului de la calul lui D.A., victima nefiind agresată în acest scop.

Totodată, agravanta prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., are în vedere săvârșirea unui omor, cu intenție directă sau indirectă, pentru a înlesni comiterea unei tâlhării ori a unei piraterii ori pentru a ascunde asemenea fapte. Circumstanța agravantă prevăzută în art. 176 lit. d) C. pen., se referă la scopul special prevăzut de făptuitor, comiterea sau ascunderea săvârșirii unei tâlhării sau piraterii, un omor se va încadra în dispozițiile acestui articol, numai dacă se va stabili că făptuitorul a suprimat cu intenție viața unui om, pentru a crea condiții favorabile săvârșirii sau ascunderii uneia dintre aceste infracțiuni. Este necesar ca activitatea făptuitorului să fie, de asemenea, natură și violențele să fie exercitate în așa mod, încât să exprime legătura lor din punct de vedere material și subiectiv, cu scopul ce se cere realizat.

În speță, omorul nu a fost comis de R.S. pentru a săvârși o tâlhărie, iar furtul căpiciului a avut la bază o rezoluție luată în mod independent după ce victima a fost agresată de inculpați, astfel că încadrarea juridică a faptelor este corectă. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt neîntemeiate și criticile formulate de inculpați în recursurile lor prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Sub aspectul laturii subiective omorul se deosebește de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prin aceea că, în scopul acestei din urmă infracțiuni, făptuitorul acționează cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei, dar fără să prevadă sau să accepte rezultatul letal al faptei sale, moartea victimei fiind un rezultat care depășește intenția sa.

Or, în cauză, intensitatea deosebită a loviturilor aplicate victimei D.A., depășește cu mult limitele unei simple corecții corporale. Lovirea repetată a victimei cu pumnii și cu un ciomag în zone vitale, cum este cea a capului, producându-i leziuni grave, ce i-au cauzat moartea, evidențiază că inculpații au avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii lor pe care l-au acceptat, chiar dacă nu l-au urmărit, ceea ce caracterizează intenția de a ucide, specifică infracțiunii de omor. Cât privește motivul de casare privind reindividualizarea pedepselor aplicate, invocat atât de parchet cât și de inculpați, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost just stabilite avându-se în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al faptelor și circumstanțele personale ale făptuitorilor, deoarece criticile formulate în recursurile declarate de parchet și inculpați nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursurile ca nefondate. Întrucât recurenții inculpați sunt arestați preventiv în această cauză, urmează ca în temeiul art. 88 C. pen., să se compute detenția acestora începând cu data de 21 octombrie 2003, la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații N.I. și R.S. împotriva deciziei penale nr. 544 din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2003 la 28 februarie 2004. Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2005.