ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1461/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1461/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120

din 1 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, a fost condamnat inculpatul R.S.

la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută

de art. 208 – art. 209 lit. e) C. pen. și la 17 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175

lit. i) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului R.S. pedeapsa cea mai grea

de 17 ani închisoare.

Aceeași instanță l-a

condamnat și pe inculpatul N.I.M. la 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen.

Conform art. 71 C. pen., li

s-au interzis inculpaților drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea

executării pedepselor.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților și conform art. 88 C. pen.,

s-a computat perioada reținerii și arestării preventive a acestora începând cu

21 octombrie 2003, la zi.

În latură civilă inculpații

au fost obligați la plata sumei de 100.000.000 lei reprezentând despăgubiri

civile către partea civilă D.T. la 864.050 lei către C.A.S. Olt la 5.251.219

lei către C.A.S. a municipiului București plus dobânda legală calculată de la

data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului către cele

două case de asigurări de sănătate.

Inculpații au mai fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de fond a reținut

că în apropierea satului Potelu din comuna Ianca, județul Dolj, în punctul

Pisc, victima D.A., împreună cu tatăl său D.T., au amenajat o stână unde,

împreună cu alte persoane aveau în îngrijire 300 oi ale locuitorilor din

comună.

În ziua de 18 octombrie, în

jurul orei 17,00, motivează prima instanță, D.A. s-a deplasat cu atelajul

proprietatea sa la stână, de unde a luat o bovină pentru a o duce la domiciliu,

plecând cu aceasta legată de căruță.

În aceeași seară,

inculpații, care aveau și ei o stână în punctul Balta, s-au deplasat din comuna

Grojdibodu, județul Olt către aceasta cu atelajul proprietatea lui N.I.M., iar

într-o intersecție s-au întâlnit cu victima care se îndrepta spre casă.

După ce au oprit căruțele,

părțile au coborât și au purtat discuții în contradictoriu, iar inculpații au

început să râdă de bovina victimei pe motiv că este foarte slabă.

Tribunalul a mai constatat

că D.A. a luat din căruță un ciomag de care a fost deposedat de către

inculpatul N.I.M., iar R.S., i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii

în zona feței și a toracelui, după care, aceasta a fost lovită cu ciomagul și

de către celălalt făptuitor.

După încetarea actelor de

violență, N.I.M. a mers la căruța sa, iar R.S. a luat capiciul de la hamul

calului victimei, fără a aduce la cunoștința celuilalt inculpat, iar în ziua de

21 octombrie 2003 acesta a fost găsit în incinta stânei inculpaților.

După ce au părăsit locul

săvârșirii faptelor, inculpații s-au întâlnit cu martorii M.F., M.E. și D.G.,

persoane care se îndreptau spre sat și veneau de la stâna de la care plecase

victima. Acestea au trecut pe lângă căruța lui D.A., au recunoscut bovina, M.E.

l-a strigat, iar în momentul în care martorii s-au apropiat au găsit victima

lângă atelaj și aceasta le-a spus că inculpații sunt persoanele care au

lovit-o.

Din declarațiile acestor

martori rezultă că D.A. prezenta multiple leziuni traumatice, era plin de sânge

și de la hamul calului lipsea capiciul.

Prima instanță a mai reținut

că victima a fost transportată cu căruța în localitatea Potelu, de martorul

D.G. și până la sosirea salvării aceasta a mai discutat cu martorii G.F., D.A.,

I.I. și B.A., persoane care se aflau la secția de votare organizată în școală,

cărora le-a relatat că a fost lovită de inculpați.

În jurul orei 12,00, victima

a fost internată la secția chirurgie a Spitalului Corabia după care, a fost

transportată la Spitalul de Urgență Floreasca din București unde a fost supusă

unei intervenții chirurgicale, iar pe data de 20 octombrie 2003, orele 18,00 a

decedat.

Din raportul de expertiză

medico-legală de necropsie nr. A.3/1639/2003 întocmit de I.M.L. Mina Minovici

București, rezultă că moartea lui D.A. a fost violentă și s-a datorat

hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral și

facial cu fracturi de neuro și viscerocraniu. La necropsie s-au mai constatat

multiple echimoze, excoriații și hematoame faciale, de trunchi și membre

toracice care s-au putut produce în același context lezional cu traumatismul

cranio-facial tanatogenerator. Leziunile traumatice s-au putut produce prin

loviri repetate cu corp dur în regiunea facială cervico-toracic și la membrele

superioare urmate de cădere și lovire de plan dur, cu impact occipital drept.

S-a stabilit că între leziunile traumatice și deces există legătură directă de

cauzalitate.

Curtea de Apel Craiova,

secția penală, prin decizia nr. 544 din 8 decembrie 2004, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj,

inculpații R.S. și N.I.M., precum și cel declarat de partea vătămată D.T.

împotriva sentinței primei instanțe.

Hotărârea sus-menționată a

fost recurată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpați.

În recursul parchetului au

fost invocate motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17 C. proc.

pen. și s-a solicitat în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d), casarea

celor două hotărâri pronunțate în cauză, schimbarea încadrării juridice a

faptelor, condamnarea inculpatului R.S., pentru săvârșirea infracțiunilor,

prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. f) și i), art. 176 lit. d) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen. și a inculpatului N.I.M., pentru comiterea

infracțiunii, prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. f) și i) C. pen., cu

aplicarea art. 75 lit. d) C. pen., la pedepse corespunzătoare gradului de

pericol social al faptelor comise, sancțiunile de numai 17 ani închisoare,

aplicate făptuitorilor fiind exagerat de blânde.

În recursurile inculpaților,

au fost invocate cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

pct. 14

și 17 C. proc. pen., și s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor

din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de

art. 183 C. pen., urmând să se dispună completarea probelor dacă se va

considera necesar, iar în subsidiar s-a cerut reducerea pedepselor aplicate.

Înalta Curte verificând

hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în

raport de criticile formulate, constată că recursurile sunt nefondate.

Instanțele au reținut o

corectă situație de fapt, în concordanță cu probele administrate în cursul

urmăririi penale și al cercetării judecătorești, prezentată pe larg în

considerentele hotărârilor atacate, în sensul că, în ziua de 18 octombrie 2003,

cei doi inculpați l-au lovit pe D.A. în zona capului și toracică, în mod

repetat cu pumnii și picioarele provocându-i leziuni traumatice care au condus

la decesul acestuia. În sarcina inculpatului R.S. s-a mai reținut, în mod just,

că după încetarea agresiunii asupra victimei, a luat căpiciul de la hamul

calului acesteia.

Vinovăția inculpaților este

pe deplin dovedită cu declarațiile martorilor M.F., M.E. și D.G., care după ce

s-au întâlnit cu inculpații ce părăseau locul faptei cu atelajul lor au găsit

victima lângă căruța sa, le-a spus că aceștia au bătut-o și au transportat-o în

satul Potelu, unde până la sosirea salvării, D.A. a mai discutat cu martorii

D.A., B.A. și G.F., care au constatat că aceasta prezenta multiple leziuni

traumatice.

De asemenea, în raport de

expertiza medico-legală nr. A.3/1639/2003, efectuat de I.M.L. Mina Minovici

București, aprobat de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L.

București prin avizul nr. E.2/2657/2004, se concluzionează că moartea numitului

D.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cere-brală consecutivă

unui traumatism cranio-cerebral și facial cu fracturi de neuro și

viscerocraniu. La necropsie s-au constatat multiple echimoze, excoriații și

hematoame faciale, de trunchi și membre toracice care s-au putut produce în același

context lezional cu traumatismul cranio-facial tanatogenerator.

În consecință, faptele și

împrejurările care au fost comise, au fost corect stabilite de cele două

instanțe, probele fiind complet analizate și just apreciate.

Înalta Curte, constată că probatoriul

administrat în cauză este îndestălutor stabilirii situației de fapt astfel că

nu se impune completarea acestuia, astfel cum a solicitat inculpatul N.I.M.

Toate probele solicitate de

inculpați au fost administrate în cauză nefiind necesară reaudierea martorilor

M.F., M.E. și D.G. care au fost ascultați de prima instanță, astfel cum a

solicitat recurentul N.I.M.

În ceea ce privește

încadrarea juridică a faptelor, se constată că aceasta este legală, criticile

formulate sub acest aspect în recursurile declarate de parchet și inculpați,

fiind neîntemeiate.

Astfel, este nefondat

motivul din recursul formulat de parchet prin care s-a susținut că, în cauză,

se impunea reținerea față de ambii inculpați, a agravantei prevăzute de art.

175 lit. f) C. pen. și a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen., deoarece

violențele exercitate împotriva victimei D.A. ar fi fost determinate de faptul

că în urmă cu doi ani, în calitate de paznic la I.A.S. Corabia i-a surprins pe

inculpați în timp ce sustrăgea porumb și a sesizat organele de poliție și din

această cauză a fost agresat de cei doi făptuitori.

Această circumstanță de

calificare are în vedere, de regulă, acele fapte de omor care se comit dintr-un

sentiment de nemulțumire sau de răzbunare pentru modul în care victima, în

cadrul îndatoririlor sale de sarcini sau publice, a satisfăcut interesele ori

pretențiile autorului.

În cauză, inculpații nu au

acționat conduși de dorința de a se răzbuna pe victimă din cauza modului în

care aceasta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în calitate de paznic.

Conflictul dintre părți a

avut loc, deoarece inculpații observând că bovina pe care D.A. o avea legată de

căruță era foarte slabă, au râs de aceasta, victima a luat din căruță un ciomag

de care a fost deposedat de N.I.M., după care făptuitorii l-au lovit cauzându-i

leziunile descrise în actul medico-legal, suprimându-i viața.

Așadar, împrejurarea

prevăzută de art. 175 lit. f) C. pen., nu a determinat în nici un fel, pe

inculpați să ucidă victima, acțiunea acestora neavând nici o legătură cu

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, ale D.A., ca paznic, cu doi ani în

urmă.

Întrucât inculpații nu au

comis fapta de omor dintr-un sentiment de răspundere, din motive josnice,

corect în cauză nu a fost reținută circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75

lit. a) C. pen., astfel cum s-a solicitat prin recursul declarat de parchet.

Este neîntemeiată și critica

din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a

crezut în ce-l privește pe inculpatul R.S., schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. e) C.

pen., în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen. și reținerea la infracțiunea de omor a agravantei, prevăzută de art. 176

lit. d) C. pen., întrucât acesta a sustras căpiciul de la calul victimei după

ce a lovit-o împreună cu celălalt inculpat, au adus-o în situația de a nu se

putea apăra.

Corect, în cauză s-a reținut

că nu sunt întrunite trăsăturile constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

deoarece, inculpatul R.S., deși a folosit violența nu a făcut-o în scopul

însușirii căpiciului de la calul lui D.A., victima nefiind agresată în acest

scop.

Totodată, agravanta

prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., are în vedere săvârșirea unui omor, cu

intenție directă sau indirectă, pentru a înlesni comiterea unei tâlhării ori a

unei piraterii ori pentru a ascunde asemenea fapte.

Circumstanța agravantă

prevăzută în art. 176 lit. d) C. pen., se referă la scopul special prevăzut de

făptuitor, comiterea sau ascunderea săvârșirii unei tâlhării sau piraterii, un

omor se va încadra în dispozițiile acestui articol, numai dacă se va stabili că

făptuitorul a suprimat cu intenție viața unui om, pentru a crea condiții

favorabile săvârșirii sau ascunderii uneia dintre aceste infracțiuni.

Este necesar ca activitatea

făptuitorului să fie, de asemenea, natură și violențele să fie exercitate în

așa mod, încât să exprime legătura lor din punct de vedere material și

subiectiv, cu scopul ce se cere realizat.

În speță, omorul nu a fost

comis de R.S. pentru a săvârși o tâlhărie, iar furtul căpiciului a avut la bază

o rezoluție luată în mod independent după ce victima a fost agresată de

inculpați, astfel că încadrarea juridică a faptelor este corectă.

Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că sunt neîntemeiate și criticile formulate de inculpați în

recursurile lor prin care au solicitat schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183

C. pen.

Sub aspectul laturii

subiective omorul se deosebește de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

prin aceea că, în scopul acestei din urmă infracțiuni, făptuitorul acționează

cu intenția de a lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea victimei,

dar fără să prevadă sau să accepte rezultatul letal al faptei sale, moartea

victimei fiind un rezultat care depășește intenția sa.

Or, în cauză, intensitatea

deosebită a loviturilor aplicate victimei D.A., depășește cu mult limitele unei

simple corecții corporale.

Lovirea repetată a victimei

cu pumnii și cu un ciomag în zone vitale, cum este cea a capului, producându-i

leziuni grave, ce i-au cauzat moartea, evidențiază că inculpații au avut

reprezentarea rezultatului letal al acțiunii lor pe care l-au acceptat, chiar

dacă nu l-au urmărit, ceea ce caracterizează intenția de a ucide, specifică

infracțiunii de omor.

Cât privește motivul de

casare privind reindividualizarea pedepselor aplicate, invocat atât de parchet

cât și de inculpați, Înalta Curte constată că și acesta este nefondat.

Pedepsele aplicate

inculpaților au fost just stabilite avându-se în vedere criteriile stabilite de

art. 72 C. pen., respectiv gradul sporit de pericol social al faptelor și

circumstanțele personale ale făptuitorilor, deoarece criticile formulate în

recursurile declarate de parchet și inculpați nu sunt fondate, iar din

examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri din cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în

considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) din același cod, va respinge recursurile ca nefondate.

Întrucât recurenții

inculpați sunt arestați preventiv în această cauză, urmează ca în temeiul art.

88 C. pen., să se compute detenția acestora începând cu data de 21 octombrie

2003, la zi.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații N.I. și

R.S. împotriva deciziei penale nr. 544 din 8 decembrie 2004 a Curții de Apel

Craiova.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 21 octombrie 2003

la 28 februarie 2004.

Obligă recurenții inculpați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din

care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte

400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 februarie 2005.