ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 104/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 8

iulie 2003, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea

încadrării juridice dată faptei, din infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) și art. 176 lit. c)

C. pen. și, în baza acestui temei juridic, l-a condamnat pe inculpatul M.A. la

pedeapsa de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 64 și art. 71 C. pen., și în baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă detenția

preventivă de la 5 martie 2002, până la pronunțarea sentinței.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 7.765.856 lei, despăgubiri către partea civilă Spitalul clinic

județean nr. 1 Craiova, cu dobânzile legale aferente; la plata sumei de

4.000.000 lei despăgubiri civile și 100.000.000 lei, daune morale către partea

civilă N.I.; la plata sumei de 6.000.000 lei despăgubiri către partea civilă

I.C.G., și 4.800.000 lei, prestație periodică (sumă globală) pentru minorii M.,

G. și C., pe perioada 28 februarie 2002 – 8 iulie 2003, și în continuare, câte

300.000 lei lunar, pentru fiecare până la majorat.

Inculpatul a fost obligat și la

plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare, către stat.

Instanța de fond a reținut în fapt

că, în seara zilei de 25 februarie 2002, victima N.M., împreună cu martorii

G.I., G.A., G.I. și C.I., se afla în barul AF, G.M., de pe raza localității

Crâmpoaia, județul Olt.

În jurul orelor 18,00, martorii G.I.

și C.I., au plecat spre domiciliile lor, iar în local au intrat martorii B.I.,

A.G. și inculpatul M.A.

Motivat de faptul că, în seara

precedentă, B.I. fusese agresat de către frații G. și observând că în local se

aflau aceștia, a mers la G.I., căruia i-a cerut explicații în legătură cu

incidentul petrecut în seara precedentă și nefiind mulțumit de răspuns, i-a

aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii în zona feței, până când acesta a

căzut.

În același timp, inculpatul M.A. i-a

aplicat victimei N.M. 3 - 4 lovituri cu pumnul în zona capului, după care a

tras-o într-o altă zonă a localului, și în timp ce victima era căzută, a sărit

cu ambele picioare pe capul acesteia, producându-i leziuni traumatice care au

dus la deces.

Potrivit concluziilor raportului

medico – legal de necropsie, aprobate de Comisia de control și avizare, moartea

victimei N.M., în vârstă de 29 ani, a fost violentă și s-a datorat hemoragiei,

contuziei și dilacerării cerebrale, consecința unui traumatism cranio –

cerebral acut cu fractură de boltă și bază de craniu, menționându-se că

leziunile de violență constatate cu ocazia autopsiei, s-au putut produce prin

lovire cu și de corpuri dure, loviturile au putut fi aplicate din față, lateral

dreapta, spate, între leziuni și deces există raport de cauzalitate direct și

necondiționat.

Pentru a încadra fapta în

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, instanța a reținut că

inculpatul a săvârșit fapta în public și că, anterior, a săvârșit o tentativă

la infracțiunea de omor și a fost condamnat la 8 ani închisoare, care a intrat

sub incidența art. 10 din Decretul nr. 11/1988.

Sentința a fost apelată de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul M.A.

Parchetul a criticat sentința pentru

greșita individualizare a pedepsei, solicitând a se majora și pentru greșita

stabilire a despăgubirii periodice pentru copii minori ai victimei.

Inculpatul a susținut că a aplicat

victimei doar o singură lovitură cu pumnul, astfel că greșit s-a reținut

infracțiunea de omor, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 453 din 16

octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Olt și desființând în parte sentința atacată, în latura

civilă, a obligat pe inculpat la plata sumei de 14.400.000 lei, despăgubire

globală pe perioada 28 februarie 2002 – 8 iulie 2003, pentru minorii M., G. și

C.N.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat, a dedus în continuare arestarea preventivă de la 8 iulie

2003, la zi și a prelungit măsura arestării preventive.

A obligat pe apelantul inculpat să

plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din

fondul Ministerului Justiției, către baroul de avocați Craiova.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpatul a declarat recurs, criticând ambele hotărâri pronunțate în

cauză, cu privire la încadrarea juridică a faptei, solicitând să fie schimbată

în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.,

întrucât nu a aplicat victimei decât o singură lovitură de pumn și nu a

acționat cu intenția de a o ucide.

A mai susținut că pedeapsa aplicată

este prea mare și că despăgubirile acordate sunt exagerate.

Criticile sunt nefondate.

Potrivit raportului medico – legal

de necropsie, victima N.M. a suferit leziuni grave: fractură de boltă și bază

de craniu, hematoame extradurale bilaterale, hemoragie, contuzie și dilacerare

cerebrală, iar la examenul exterior al cadavrului s-au constatat numeroase

echimoze și excoriații în zona feței.

Loviturile au fost aplicate din mai

multe părți (față, lateral dreapta și spate).

S-a concluzionat că, între leziunile

constatate și deces, există raport de cauzalitate direct și necondiționat.

Deci, este evident că victima a fost

lovită de inculpat din mai multe părți, cu mare intensitate, demonstrată de

gravitatea leziunilor cauzate și nu numai cu o singură lovitură de pumn, cum

fără temei s-a susținut de inculpat.

Acest mod de a proceda, pe plan

subiectiv demonstrează clar acceptarea rezultatului produs (moartea), astfel că

nu se poate susține că rezultatul a fost praeterintenționat.

Caracterizarea juridică a faptei, ca

infracțiune de omor calificat și deosebit de grav deci, este corectă.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, aceasta este corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei prin care

a fost suprimată viața victimei, în vârstă de 29 ani, tată a trei copii minori,

cu împrejurările în care a fost comisă fapta, și cu pericolul social sporit al

inculpatului, care anterior, a mai săvârșit o tentativă la omor, o infracțiune

de lovire și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii publice și a avut pe parcursul procesului penal o atitudine

necorespunzătoare, prin susținerile nesincere pe care le-a făcut.

Totodată, pedeapsa aplicată se

învederează ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, se constată că a fost

corect soluționată și latura civilă a cauzei, despăgubirile pentru prejudiciul

material cauzat fiind stabilit pe baza probelor administrate, iar daunele morale

prin apreciere în raport de situația reală cauzată prin infracțiune.

Despăgubirile acordate reprezintă

într-adevăr, o justă și integrală recuperare a daunelor materiale și daunelor

morale.

Neconstatându-se nici motive care se

pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat și urmează a se

respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate,

urmează a se deduce, timpul arestării preventive de la 5 martie 2002, la data

prezentei decizii.

Inculpatul va fi obligat să

plătească statului, 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 453 din 16 octombrie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 martie 2002 la 9 ianuarie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

ianuarie 2004.