ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2667/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 6 mai 2003 a Tribunalului Olt, inculpatul G.D. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) – art. 176 lit. a) C. pen. și la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total 27 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 11 ianuarie 2002, la zi. S-a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 120.000.000 lei către partea civilă T.M. și în sumă de 3.373.882 lei cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la recuperarea integrală a prejudiciului către partea civilă Spitalul Județean Slatina. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 10.000.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 5 ianuarie 2002, în urma unui conflict avut cu mama sa, după ce aceasta a adormit, inculpatul a stropit-o cu diluant și i-a dat foc.

Inculpatul a împrăștiat substanțe inflamabile (vopsea și diluant) în locuință și a incendiat-o, încuind ușa de acces a acesteia pentru a o împiedica pe victimă să o părăsească. Cu toate acestea, victima G.I. a reușit să iasă din casă și să solicite ajutorul martorului Ț.I., căruia i-a și relatat cele întâmplate. Incendiul a pus în pericol comunitatea și a fost stins prin intervenția pompierilor sosiți la fața locului, iar victima a fost internată în spital, unde a decedat pe data de 10 ianuarie 2002. Din raportul de constatare medico-legală de autopsie nr. 12/ A din 1 martie 2002 întocmit de Serviciul județean de medicină legală Olt rezultă că moartea victimei G.I. în vârstă de 66 ani a fost violentă și s-a datorat șocului postcombustional urmare a arsurilor de gradul II, III, IV pe 95% din suprafața corporală.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, proces-verbal de intervenție, acte medico-legale, declarațiile martorilor Ț.I., Ț.G., C.M., N.G., S.N., D.V., D.F., M.E., G.N., raport de expertiză grafică, declarațiile inculpatului. Acesta a recunoscut în timpul urmăririi penale faptele săvârșite, dar în cursul cercetării judecătorești a încercat să acrediteze ideea că nu este el autorul acestora, apărare ce a fost înlăturată ca nesinceră și nefondată. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 582 din 11 decembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a criticat sentința instanței de fond sub aspectul individualizării netemeinice a pedepsei aplicate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul G.D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, s-a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, precum și reducerea pedepsei aplicate. Totodată, recurentul a invocat nulitatea încheierilor de ședință care sunt nesemnate de președintele completului de judecată și de grefier, precum și nulitatea hotărârii primei instanțe de judecată pronunțată în complet nelegal constituit. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 3, 14, 17 1 , 18 C. proc.

pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că, instanțele de judecată au reținut în mod corect și complet situația de fapt, au stabilit în mod just vinovăția inculpatului și au dat încadrarea juridică legală și temeinică faptelor săvârșite de acesta. În faza urmăririi penale s-au administrat toate probele necesare și utile cauzei, iar inculpatul G.D. și-a manifestat regretul pentru faptele comise, nesolicitând probe în apărare. Nici în faza de cercetare judecătorească inculpatul nu a solicitat administrarea de probe. Martorii Ț.I., Ț.G. și C.M. au stat de vorbă imediat după producerea faptei cu victima G.I.

și aceasta le-a relatat modul în care inculpatul a pătruns în domiciliul său, a stropit-o cu diluant și i-a dat foc. Față de concludența materialului probator administrat din care rezultă vinovăția inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că criticile formulate privind greșita condamnare a inculpatului și necesitatea completării materialului de urmărire penală sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare. Cât privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta a fost just individualizat, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și cu asigurarea respectării scopului preventiv-coercitiv al acesteia, potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.

Instanțele de judecată au apreciat în mod just pericolul social sporit al faptelor comise, împrejurările în care acestea au fost săvârșite și urmările lor. Inculpatul și-a ucis mama prin incendiere, supunând-o unor suferințe fizice deosebite, i-a distrus locuința și a periclitat siguranța vecinilor prin focul provocat. Totodată, instanțele de judecată au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, precum și atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal. Toate aceste elemente se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate care este de natură să asigure resocializarea inculpatului, astfel că nu se impune modificarea acestuia.

Curtea constată că hotărârea judecătorească a primei instanțe a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale privind compunerea completului de judecată, încheierile de ședință sunt semnate și întocmite corespunzător, iar împrejurarea că un magistrat-judecător și-a schimbat numele de familie nu afectează în nici un mod legalitatea hotărârii judecătorești pronunțate, astfel că în cauză nu se constată existența vreunui caz de nulitate. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului. Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 11 ianuarie 2002 până la 18 mai 2004. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva deciziei penale nr. 582 din 11 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 11 ianuarie 2002 până la 18 mai 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai 2004.