ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1990/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

165 din 4 iunie 2002, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul S.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

S-a aplicat și pedeapsa

accesorie, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.,

în condițiile art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de

arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 16 ianuarie 2002, la zi.

Pe latură civilă,

instanța a obligat pe inculpat la 5.000.000 lei despăgubiri către părțile

civile D.E., G.E. și F.M., la 3.174.071 lei către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova

și 175.812 lei către Spitalul Tg. Jiu, cu dobânzile legale.

În conformitate cu

prevederile art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a pronunța

astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 1 ianuarie

2002, în jurul orelor 18,00, între inculpat și victima P.I. a avut loc o

discuție contradictorie determinată de faptul că cel din urmă dorea să plece la

domiciliul său, din com. Logrești.

Întrucât victima a

devenit violentă, inculpatul a fugit în curte și s-a înarmat cu o bâtă,

deplasându-se spre poarta de accesare care era închisă.

Fiind urmărit de victimă

și de fiul acestuia, cu intenția evidentă de a fi agresat inculpatul, de teamă,

a lovit puternic victima în cap, doborând-o la pământ, după care i-a mai

aplicat alte lovituri și, în final, a plecat acasă.

Victima și-a revenit și,

împreună cu fiul său, s-a deplasat spre satul Rădinești, unde au înnoptat la

cumnata sa, G.A.

Pe fondul tulburărilor

provocate de loviturile primite și de consumul excesiv de alcool, victima, fără

știrea celorlalte persoane, a părăsit locuința rudei sale, fiind găsită în ziua

următoare, căzută în zăpadă în apropierea Căminului Cultural, și transportată

din nou la domiciliul familiei G., unde a rămas în stare de inconștiență până

la 4 octombrie 2002.

Constatând că starea

victimei se agravează, familia a dus-o, inițial, la Spitalul Tg. Jiu, de unde a

fost transportată la Spitalul Craiova și retrimisă la Spitalul Tg. Jiu, unde la

14 ianuarie 2002, a decedat.

Din biletul de ieșire

eliberat de Spitalul nr. 1 Craiova, a rezultat că victima prezenta „etilism

cronic, traumatism cranio cerebral cu pierderea cunoștinței și degerături”.

Din raportul de

constatare medio-legală întocmit de S.M.L. Gorj, a rezultat că victima prezenta

numeroase semne de violență la nivelul capului, al brațelor și antebrațelor,

iar moartea a fost violentă și s-a datorat hematomului subacut de emisfer stâng,

produs în urma traumatismului cranio-cerebral concluzionându-se că între

decesul victimei și agresiunea inculpatului exista o legătură de cauzalitate

directă.

Așa încât, instanța a

apreciat că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor comis în stare de provocare, condamnându-l pe inculpat în

baza probelor administrate astfel raportul de constatare medico-legală,

procesul verbal de reconstituire, răspunsurile inculpatului la interogatoriu și

declarațiile martorilor P.Șt., P.I., P.E., G.E., A.G.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul, cerând să se

constate că prima instanță nu a evaluat corect toate criteriile de

individualizare și a aplicat o pedeapsă mult prea aspră.

Prin decizia penală nr.

571 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în

termenul legal, a declarat recurs inculpatul S.I., solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

Verificând actele

dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prima instanță a

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la

încadrarea juridică corespunzătoare și faptei comise de către acesta.

Cât privește motivul de

recurs care vizează cuantumul ridicat al pedepsei aplicate, se apreciază că nu

poate fi primit întrucât, în cauză, la individualizarea pedepsei s-au avut în

vedere criteriile generale de individualizare prevăzut de art. 72 C. pen.,

pericolul social ridicat al faptei, cât și împrejurările comiterii, faptul că

atenuanta provocării a fost evaluată în contextul celorlalte criterii de

individualizare și în concurs cu agravanta stării de recidivă, aplicându-se în

mod judicios dispozițiile art. 80 C. pen.

Față de aceste

considerente, se constată că pedeapsa aplicată, atât prin cuantum, cât și ca

modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C.

pen., așa încât, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat, conform dispozitivului.

Văzând și dispozițiile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 571 din 12 decembrie

2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 16 ianuarie 2002, până la 17 aprilie 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.